Filipii de iarnă, patroni ai lupilor şi zei ai casei

Despre sacralitatea lupului si despre indepartarea lui prin tot felul de practici magico-rituale am povestit in ziua Sanpetrului de Iarna, patronul acestui animal simbol care, penduland intre benefic si malefic, guverneaza peste treizeci de sarbatori ale calendarului popular. Dintre acestea, o importanta deosebita o au zilele Fi­li­pilor de Iarna, ce marcheaza in­cheierea perioadei de imperechere a lupilor inceputa in urma cu 80 de zile, la Filipii de Toamna, sarbatoare numita si Dragostitele, pentru ca atunci se 'dragostesc' lupii.

Cum o mare parte a sarbatorilor si ritualurilor stravechi au fost cano­nizate, Filipii au preluat numele Sfantului Apostol Filip, pentru ca ziua in care acesta este praznuit (14 noiembrie) este inceputul rastimpului in care lupii se inmultesc. Asa se explica faptul ca in mentalul popular aceste divinitati precrestine au imprumutat aura sfantului, raspunsurile taranilor la 'chestionarele' intocmite de Th. D Sperantia la inceputul vea­cului trecut fiind relevante in acest sens: 'Filipii se inchipuiesc ca niste sfinti insarcinati de Dumnezeu cu ingrijirea vitelor'. 'Filipii au fost niste apostoli care, pe vremea prigonirilor in contra crestinilor, au fost dati intr-o groapa cu lupi, de unde au scapat. Acesti Filipi au fost sase frati zdrentarosi, cari rataceau prin lume si aveau puterea sa schimonoseasca, sa poceasca pe cei care nu tineau zilele lor.'

'Filipii o tin si femeile, si barbatii, iar mocanii o tin atatea zile cati cai au. (...) Ca sa mai scape de ele, le mai dau si copiilor la casatorie cate o zi de tinut. Fiecare nora e datoare sa tina atatea zile cate a tinut soacra sa.'
In imaginarul popular, Filipii sunt niste divinitati cumplite si razbu­natoare, care trebuie imblanzite prin indeplinirea unor ritualuri si intreruperea lucrului: 'O baba a tors in acele zile pe cuptor, iar lupii, facand o gaura acolo, au mancat-o'. (Tony Brill – Legendele romanilor). 'Se povesteste ca o baba n-a voit sa tina Filipii, sub cuvant ca, neavand vite, n-o s-o manance pe ea, dar iesind seara pe afara a muscat-o un lup. (Th. D Sperantia – Raspunsul la chestio­narul de sarbatori paganesti)

In culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii apar ca niste zei ai casei, sarbatoriti prin nemunca indeosebi de femei, pentru a le apara casa 'de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de serpi'. Pentru asta, ele atarna de lemnul cosului o secure si o lasa acolo pe toata perioada Filipilor 'pentru ca intreaga familie sa fie pazita de pagube'.
Prin unele locuri se crede ca Fi­lipii sunt niste sfinti mai mari peste toate fiarele salbatice, in altele, ca sunt patroni ai lupilor, in timp ce unii spun ca Filipii sunt chiar intruchipari ale acestor animale. Credintele in 'zilele rele de lupi' au fost atestate in toate zonele tarii noastre pana in prima jumatate a secolului al XX-lea.

Astazi, sar­batorile lor se mai respecta doar in mediul pastoral, insa datele la care se tin difera de la o zona la alta, cuprinzand intervalul situat intre Sanpetrul Lupilor (16 ianuarie) si ultima zi a lunii, patronata de Fili­pul cel Schiop. Faptul ca divinitatea ce incheie ciclul de zile festive inchinate lupului este 'insemnata' o situeaza in panteonul zeitatilor subpamantene, ale mortii si intune­ricului, ancorate in noapte si sta­panite de frica mitologica de soare, in Maramuresul Voievodal existand credinta potrivit careia 'in ziua lui Filip Schiopul lupii se ascund in barlog, pentru ca-si vad umbra si se tem de ea'...