Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am intrat în luna lui Făurar şi -odată trecut pragul – Calendarul Popular al Românilor întoarce o pagină importantă, marcând, prin acte rituale complexe, începutul Anului Nou Viticol, dar şi ziua consacrată unui important animal totem al românilor – Ursul. Despre Martinii de Iarnă vom povesti mâine. Astăzi încercăm să vedem de unde vine sacralitatea viţei-de-vie la români, a vinului băut în toate momentele-prag de peste an şi din viaţa omului, să readucem în atenţie câteva dintre practicile magico-mistice pentru rodul viilor.
Povestea lui Făurar
Se povesteşte că Făurar e cel mai mic dintre copiii Moşului An. Vesel, nestatornic şi schimbător ca vremea, se spune că, atunci când e zi cu soare, râde Făurar, iar când începe a bate viscolul, e supărat şi plânge. Plânge şi de ciudă că i-a împrumutat fratelui său, Mart, câteva zile, iar acesta nu mai vrea să i le dea înapoi. Legenda spune că Moşul An, tatăl său, nu a adunat averi pe pământ, dar avea o mândreţe de viţă-de-vie, care, odată culeasă, făcea cel mai bun vin. Şi a umplut Moşul An butoiul cu vin şi a tras cu cărbunele câte o linie de-a curmezişul pe fundul butoiului culcat, împărţindu-l egal între cei 12 fii ai săi. Numai că, cel mai mic dintre ei, chefliul Făurar, terminânu-şi porţia lui, a băut-o pe cea a fraţilor şi… dus a fost. Aceştia, furioşi, s-au luat după el să-l prindă, să-i ceară socoteală pentru cele făcute. Se povesteşte că şi astăzi îl urmăresc, iar atunci când sunt gata să-l ajungă, Făurar începe a plânge şi cerul se porneşte a viscoli, iar atunci când îl lasă în plata Domnului, Făurar râde ca un copil, iar soarele străluceşte ca primăvara.
Prima zi a lui Făurar marchează începutul Anului Nou Viticol, iar povestea beţiei lui, ritualice desigur, conturează un scenariu demn de prima plantă sădită de Noe după potop – viţa-de-vie. Şi pentru că strugurii erau acri, Noe a sacrificat, la îndemnul dracului, patru animale: un miel, un leu, o maimuţă şi un porc. Atunci, strugurii s-au îndulcit, vinul a devenit parfumat şi ameţitor, dar a primit de la drac şi puterea de a-l transforma pe om. Acesta, în funcţie de numărul paharelor băute, împrumută – pe rând – comportamentul animalelor jertfite.
Ziua lui Trif Nebunul
În patima vinului nu a căzut doar Făurar, copilul chefliu al Moşului An, ci şi Trif cel Nebun, personajul mitic a cărui zi e consemnată în Calendarul Popular al românilor pe 1 februarie. Patron peste dăunătorii care distrug pomii şi viile, Trif Nebunul dezleagă nenumărate ritualuri de fertilitate a livezilor, de înnoire a timpului pomi-viticol, obligatorii pentru renaşterea unui nou ciclu vegetal al pomilor fructiferi şi al viţei-de-vie. Suprapus peste ziua Sfântului Mc.Trifon din calendarul ortodox, Trif cel Nebun se cere respectat, pentru că altfel poate abate asupra recoltelor toate gângăniile pământului pe care le ţine legate în lanţuri. Aşa că spunem şi noi răspicat, într-un glas cu ţăranii din satele noastre, “Trif nu-i îngăduitor ca alţi sfinţi, e nebun; de ziua lui să nu se lucreze!”.
Practici magico-mistice pentru rod
Ritualuri apotropaice şi de fertilizare atestate în primele zile ale lui Făurar sunt multe şi diferă de la o regiune la alta. Bunăoară, în Banat, pomii fructiferi sunt stropiţi cu agheasmă, iar de pe dealurile cu vie se rostogoleşte, în scop purificator, o roată de foc. În alte locuri se citeşte un blestem împotriva dăunătorilor, după care se taie simbolic câteva corzi de viţă-de-vie, iar butucii se udă cu vin. Un ceremonial magic atestat în sudul ţării poartă numele de “Târcolitul viilor” şi presupune ocolul ritual al podgoriei pentru sporirea rodului, în timp ce în Transilvania s-a păstrat un obicei străvechi, “Scuturatu’ pomilor”, care constă în lovirea rituală a pomilor pentru a le stimula înmugurirea şi rodul. Toate aceste practici erau urmate de petreceri colective, cu mese copioase şi vin din belşug.
Poate cel mai interesant obicei legat de începutul de An Nou Viticol este Arezanul Viilor. În zorii zilei, bărbaţii pornesc în alai spre podgorii şi, odată ajunşi, taie corzi din care îşi fac cununi şi cingători, dezgroapă sticla cu vinul ultimei recolte, apoi fac un foc mare pe care îl înconjoară, stropindu-l cu vin. Este momentul în care începe petrecerea, iar oamenii joacă, mănâncă şi beau, incinerând vechiul An Viticol pentru ca Anul Nou să poată renaşte.
