Lăsatul Secului de carne: jertfă creştină şi ritualuri păgâne

Ieri a fost Lasatul Secului de carne iar astazi incepe Saptamana Alba, interval de timp profund ritualizat, care pregateste intrarea in Postul Mare. Se spune ca cine vrea "sa intre cu sufletul curat in post" trebuie sa renunte de astazi la carne si sa manance toata saptamana doar frupt alb: aluaturi, oua, lapte. Dar sa nu uitam ca in lumea satu­lui arhaic aceasta perioada coincide cu trecerea de la iarna la vara, iar pragul dintre cele doua anotimpuri presupune nenumarate scenarii rituale de innoire a tim­pului.

"Lucra mama, ce-i lucra/ Si-mi porneste ursita…"
In Duminica premergatoare Lasatului Sec de carne avea loc ultimul joc din Caslegile de iarna. Daca in vechime dansul avea functie ritualica, mistica sau razboinica, jocul satului continua sa delimiteze un spatiu sacru, care se deschide celor care lasa in urma varsta copilariei, o perioada de doliu sau boala si se inchide celor care nu respecta normele morale transmise prin generatii. Orice joc al satului sta sub semnul strigaturilor, iar strigaturile au in primul rand o functie de comunicare prin care iti poti exprima bucuria, supararea, parerea despre lume, despre un eveniment sau despre o persoana, poti rani si poti cuceri. In satul traditional, barbatul care nu striga la joc are mari probleme de integrare in comunitate, fiind considerat incapabil sa isi exprime sentimentele, starea psihica, disponibilitatea erotica.

Jocul organizat inaintea intrarii in Saptamana Alba se deosebeste tocmai prin mesajul strigaturilor: "Astazi ii Lasat de Sec/ Ma duc, mama, sa ma-nec/ Unde-o fi Prutu’ mai lat/ C-am ramas neinsurat" sau "Suparate-s fetele/ Ca se trec caslegile/ Nu va, fete, suparare/ C-o veni el Postu’ Mare/ Si veti da la sarindare,/ Doara va veti maritare". Este noaptea in care sunt satirizati cei care nu s-au casatorit inainte de post si, daca nu reusesc sa faca nunta nici saptamana asta (numita si Saptamana Nebunilor), vor fi inca o data "pomeniti" duminica viitoare, de Lasatul Secului de branza, la "Alimori".

Lunea Alba, Legarea granelor si Tarbacul cainilor
Astazi e ziua incantatiilor si a gesturilor magice de legare a pasarilor cerului pentru a nu strica holdele. Toate resturile ramase de la ultima masa de dinaintea Lasatului Sec de carne au fost pastrate spre a fi aruncate in Lunea Alba cat mai sus, catre rasarit, rostind: "Pasarile cerului, eu va dau hrana de la masa mea spre a fi indestulate si de la holdele mele oprite!". Se numeste "Legarea granelor" si este un ritual stravechi celebrat pentru ca pasarile sa nu distruga recoltele. La inceputul secolului al XX-lea, S.Fl. Marian consemna un alt obicei potrivit caruia femeile ieseau seara in curte cu diferite graunte in gura, pe care le scuipau cu ochii inchisi, spunand: "Cum nu vad eu acuma nimic, asa sa nu vada nici pasarile holda mea".

Zilei de azi i se mai spune si Lunea Burdufului, pentru ca acum se ispraveste burduful cu branza. In vechime, la aceasta data aveau loc batai rituale spre a stimula fertilitatea amortita in timpul iernii. Lunea Burdufului era ziua in care taranii taiau burdufurile golite si le dadeau unor tineri mascati sa-i loveasca pe holtei si pe femeile sterpe. Nu scapau de "bataie" nici cainii, pentru ca tot astazi are loc Tarbacul Cainilor, Goana Cainilor sau Jujeul. Insa, de data aceasta, aveam de-a face cu o practica magica surprinzator de violenta, prin care se alunga simbolic iarna patronata de lupi, pentru a face loc verii patronate de cal, animal solar ce insoteste divinitatile din calendarul de vara al romanilor.