Marţi, 1 aprilie 2008

• Ziua păcalelilor • Ziua internaţională a păsărilor • Este a 23-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 25 de zile

• Ziua păcalelilor

• Ziua internaţională a păsărilor

• Este a 23-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 25 de zile

• Este ziua 92 a anului

• Au mai rămas 274 de zile

Soarele:

Răsare la 6:56

Apune la 19:43

Luna:

Răsare la 4:39

Apune la 14:13

Lună nouă:

6 aprilie

Primul pătrar(Luna în creştere):

12 aprilie

Lună plină:

20 aprilie

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

28 aprilie

Sărbătoare creştină

Cuvioasa Maria Egip­teanca îşi părăseşte familia la vârsta de 12 ani pentru a se deda desfrânării în Alexandria. Când a fost vremea închinării cinstitei Cruci, mergând mulţi din multe locuri la Ierusa­lim, a mers şi ea împreună cu tineri desfrânaţi. So­sind acolo, şi, fiind oprită în chip nevăzut de la intrarea cinstitei biserici, a pus chezaş pe preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu că, de va fi lăsată să intre înăuntru, va trăi cu înţelepciune, nu va mai sluji vieţii celei rele, nici poftelor şi dezmierdărilor trupeşti. A dobândit îngereasca putere, cea mai presus de om, pe pământ.

Calendar creştin-ortodox

Cuvioasa Maria Egipteanca; Cuviosul Macarie Mărturisitorul

Calendar romano-catolic

Sf. Hugo, episcop

Calendar greco-catolic

Cuvioasa Maria Egipteanca

Calendar de post

24 L Cuviosul Zaharia; Sfântul Mucenic Luca; Sf. Artemon

25 M = Buna Vestire (Dezlegare la peşte)

26 M = Soborul Arh.Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima

27 J Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Proroc Anania

28 V Cuv. Ilarion cel Nou şi Ştefan, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici Filit şi Lidia

29 S Cuv. Mc. Marcu, epis­copul Aretuselor; Sf. Chiril diaconul (Pomenirea morţi­lor)

30 D Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Proroc Ioad; Sf. Evula – mama Sf. Pantelimon

31 L  Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Aca­chie şi Veniamin diaconul

1 M  Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul

2 M Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian şi Edesie

3 J Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mucenic Elpidifor

4 V Cuvioşii: Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe de la Ma­leon

5 S  Sfinţii Mucenici: Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod. Denie (Pomenirea morţilor)

6 D Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sf. Eutihie, Patriarhul Constantinopolului. Denie

Proverbul zilei:

“Cine trăieşte cu chiorii învaţă a se uita cruciş”

“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

S-a întâmplat azi

În România

1866 – Se înfiinţează, printr-un decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, cu scopul de a stabili ortografia limbii române, de a elabora şi publica dicţionarul şi gramatica limbii române. Începând din august 1867, ea devine Societatea Academică Română, iar din martie 1879, Academia Română;

1919 – Apare, trimestrial, la Iaşi, din iniţiativa lui Dimitrie Gusti, revista de sociologie “Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială”;

1919 – Trecerea la calendarul gregorian (calendarul pe stil nou), adoptat prin Decretul-lege din 5 martie 1919. Ziua de 1 aprilie devenea 14 aprilie;

1957 – Se înfiinţează la Bucu­reşti Muzeul Literaturii Române; fondator şi primul director: Dimi­trie Panaitescu-Perpessicius;

1968 – Se înfiinţează Editura Enciclopedică Română; primul director: Dimitrie Macrea, membru corespondent al Academiei Române.

În lume

1976 – Este înfiinţată compania Apple Computer, în California, SUA.

Născuţi la 1 aprilie

1578 – William Harvey, medic, descoperitorul circulaţiei sangvine (m. 1657);

1815 – Otto von Bismarck, primul cancelar al Germaniei (m. 1898).

Credinţe populare, tradiţii, semne

Fluierul, cel mai cunoscut instrument muzical al romanilor, a fost un obiect cultic cu care comunicau sufletele oamenilor de aici, cu lumea spiritelor de dincolo. După legendă, primul fluier ar fi fost făcut de Dumnezeu pe vremea când era cioban pe Pământ. Punându-l sub lâna oii, a fost găsit de ciobani primăvara, în timpul tunsului. În alte legende, fluierul, ţinut la loc de cinste de Dumnezeu în Rai, este dat lui Petrea (Păcală) ca răsplată pentru fumul de tămâie ajuns de pe Pământ în Cer. Materialul etnografic, lingvistic şi arheologic confirmă ipoteza că, în vechime, fluierul se confecţiona dintr-un os al strămoşului, de unde ar fi rămas expresia populară fluierul piciorului, care desemnează o parte componentă a corpului uman. Ulterior, osul de om a fost înlocuit cu osul unei păsări de baltă (cocorul) şi, aşa cum spun versurile mioritice, cu lemnul arborilor sacri: “Fluieraş de os,/ Mult cântă duios!/ Fluieraş de soc,/ Mult zice cu foc!/ Fluieraş de fag,/ Mult zice cu drag!”. Ade­vă­ratul cioban se îngroapă şi astăzi cu fluierul în mână, iar cu glasul lui i se adresează prietenii când îl petrec la înmormântare. Cu glasul fluierului, păstorul comunica cu oile din turmă când le pornea la păşune, când păşteau şi când le aduna ca să se întoarcă la stână. Ca instrument apotropaic, fluierul era folosit pentru alungarea re­le­lor la Rusalii şi pentru anularea puterii strigoaicelor şi vrăjitoa­re­lor la Sângiorz.

• Profesor Ion Ghinoiu