Miercuri 9 ianuarie 2008

• Este ziua 9 a anului

• Au mai rămas 356 de zile

• Este ziua 9 a anului

• Au mai rămas 356 de zile

Soarele:

Răsare la 7:51

Apune la 16:54

Luna:

Răsare la 8:44

Apune la 17:48

Lună nouă:

9 ianuarie

Primul pătrar(Luna în creştere):

17 ianuarie

Lună plină:

24 ianuarie

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

31 ianuarie

Sărbătoare creştină

Sfânţii Mucenic Polieuct şi Nearh au fost doi ostaşi, buni prieteni, în zilele împăratului Deciu. Nearh era creştin, iar Polieuct, cu toate că era păgân, avea însuşiri de creştin şi înclinare să ajungă creştin. Împăratul a dat poruncă foarte aspră împotriva creştinilor. Aceasta a tulburat adânc pe Nearh, de teamă ca nu cumva prietenia lui cu Polieuct să se rupă. Plin de râvnă, Polieuct a smuls porunca împăratului şi a aruncat-o în vânt. Văzând idolii pe care păgânii îi duceau spre altare, la închinare, i-a smuls de la cei care purtau şi i-a călcat în picioare. Astfel, Sfântul mucenic Polieuct s-a dus să ia în stăpânire mărirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o tuturor acelora care se vor lepăda pe sine pentru numele Lui.

Calendar creştin-ortodox

Sf. Mucenic Polieuct;

Cuv. Eustratie

Calendar romano-catolic

Sf. Iulian, mucenic

Calendar greco-catolic

Sf. Polieuct, mucenic

Proverbul zilei:

“Ochii ce se văd rar  sunt mai drăgălaşi”

“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

S-a întâmplat azi

În România

1844 – Apare la Iaşi periodicul săptămânal Propăşirea sau Foaie ştiinţifică şi literară (titlu impus de cenzură), sub redacţia lui M. Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, I. Ghica şi Panaiotă Balş, care continuă programul Daciei literare. Între studiile publicate: Nicolae Bălcescu, “Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum”;

1886 – Inaugurarea, la Bucureşti, la Templul Spaniol, a bibliotecii populare, pe baza fondului de carte donat de Emanuel Farchy;

1888 – Legea pentru înfiinţarea unui serviciu de navigaţie fluvială şi maritimă;

1908 – Întrunirea “Clubului conservator” din Bucureşti, în

vederea modificării statutului şi alegerii unui nou Comitet Executiv (takiştii, cu excepţia lui T. Cămărăşescu şi V. Arion, sunt înlăturaţi din comitet, locul lor fiind luat de junimişti, în cea mai mare parte).

În lume

1788 – Connecticut devine cel de-al cincilea stat american;

1964 –  În zona Canalului Panama a fost identificată una dintre cele mai ample mişcări anti-americane.

Născuţi la 9 ianuarie

1913 – Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al SUA (m. 1994);

1941 – Joan Baez, interpretă.

Click istoric:

Astăzi se împlinesc 54 de ani de la inaugurarea clădirii Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti. Numit astăzi Opera Română din Bucureşti, edificiul a fost inaugurat cu “Dama de pică” de Ceaikov­ski. În vederea Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor ce urma să fie găzduit de România în  1953, Opera primise un se­diu nou, care oferea condiţii de lux în contrast puternic cu situaţia so­ci­a­lă din ţară. A urmat o pe­r­i­oa­dă de expansiune, influenţată feri­cit de legăturile cu URSS. Bene­fi­ci­ind de o echipă de interpreţi de cea mai înaltă clasă şi de unul dintre cele mai bune coruri din Eu­ro­pa de Est, Opera Română din Bu­cu­reşti a de­venit o scenă extrem de apreciată.

Credinţe populare, tradiţii, semne:

Psihoterapia, fitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt denumiri moder­ne ale unor tehnici străvechi de tămăduire a bolilor cu ajutorul plantelor de leac, trasului (ma­sa­jului), bioenergiei, apelor mine-rale şi altele. Multe din aceste mijloace de vindecare a suferin­ţe­lor făceau parte din terapia des­cântatului, tehnică preistorică confundată adesea pe nedrept cu vrăjitoriile şi escrocheriile paranormalilor de tot felul. Descântecul se bazează pe terapia cuvântului care îmbina, de la caz la caz, fito-, psiho-, chino- şi meloterapia. Bolile erau considerate personi­ficări ale răului, intrau în corp trimise de persoane iniţiate, prin vrăjitorii, de duşmani, prin blesteme şi înjurături, dar şi de Dumnezeu, Maica Precesta,

Sfânta Vineri etc., ca pedeapsă. Ca antidot împotriva făcăturilor vră­ji­toreşti, descântecele au tezaurizat valoroase cunoştinţe şi observaţii despre producerea, ma­ni­fes­tarea şi vindecarea empirică a bolilor. Descântătoarele erau per­sonalităţi puternice, capabile să provoace şi să stăpânească anumite procese psihice. Ele cu­noş­teau anatomia umană, plan­tele de leac şi, fireşte, tehnicile de vindecare sau de alinare a su­fe­rinţelor. Descântecele, ca orice fapt de folclor, se transmiteau pe cale orală. Fiind secrete, textele şi tehnicile descântatului erau însuşite, ca orice meşteşug tradiţional, pe furate sau erau transmise în taină, uneori înainte de moarte.

Profesor Ion Ghinoiu