Minunea Arhanghelului şi ciuda românului

Biserica ortodoxa a randuit ca astazi sa fie sarbatorita minunea facuta de Arhanghelul Mihail langa cetatea Colose, in Frigia. Propovaduita de Apostolii Ioan si Filip, puterea de vindecator a Sfantului Mihail avea sa se manifeste in acel loc, ducand la crestinarea unui pagan bogat. Acesta si-a vazut fata tamaduita de mutenie dupa ce, sfatuit in vis de Sfantul Arhanghel, a dus-o la izvorul facator de minuni. Atunci, tatal ei a inaltat deasupra izvorului o biserica cu hramul "Sfantul Arhanghel Mihail', la care aveau sa se roage mii se credinciosi. Se povesteste ca din ziua aceea, o data pe an, coboara in izvor ingerul Domnului si ii tulbura apa iar cel ce intra primul in scaldatoare dupa aceea, se vindeca de orice boala ar avea. Alte istorii spun ca paganii din cetate ar fi pus la cale naruirea bisericii, abatand un rau asupra ei, ca Arhanghelul Mihail s-ar fi aratat atunci si –atingand cu toiagul lui sfant piatra altarului – a deschis un hau in care s-a scurs tot puhoiul. Iar apele raului curg pana in ziua de azi in prapastia aceea si tot nu o pot umple.

In calendarul popular ziua de azi poarta un nume cel putin... ciudat. Se numeste "Ciuda lui Arhanghel' si oamenii o tin ca sa nu fie maniosi si "ciudosi' tot anul, sa le fie casa ocrotita de cearta si neamul de pizma. "Ciuda e mai mult o sarbatoare femeiasca, de frica sfezilor si batailor din casa. Daca femeia n-o tine, barbatul umbla inciudat tot anul.' • "Nu se coase ca sa nu se intample ceva rau. Fiecare trebuie sa se fereasca de sfada si de cearta, pentru a nu fi manios tot anul.' • "Sa nu lucrezi, ca poate sa te gaseasca o ciuda, ca de manie poti sa mori. Nu te teme de mine, dat teme-te de ciuda mea, zice el.' • "Odata au pornit doi frati in ziua de Ciuda lui Arhanghel, ca sa-si faca stogurile cu fan. Alti oameni, vazandu-i, le-a zis: – Nu mergeti astazi, ca azi e zi de mare primejdie; azi e Ciuda lui Arhanghel! Dar fratii le raspunsera cu nepasare: – Ce ne pasa noua? Puteti sa va ciuditi voi cat vreti, ca noi tot ne ducem! Si s-au dus. Acolo, la camp, unul s-a ridicat pe stog ca sa aseze paiele de fan, iar celalalt a inceput sa-i dea de jos fanul cu furca. Si tot lucrand astfel, a gresit cel de jos si a luat pe cel de sus in furca, ucigandu-l in chipul acesta. Iar Dumnezeu, ca sa dea lumii o pilda, lua chipurile acestor doi frati si le puse in luna.' (Antoaneta Olteanu - Calendarele poporului roman)

Daca studiem etimologia cuvantului "ciuda', ne dam lesne seama ca in urma cu cateva sute de ani lucrurile nu sateau deloc asa, ca noua abordare a sarbatorii populare este de factura recenta si acest lucru se explica prin schimbarea semnificatiei acestui lexem, datorata trecerii lui din sfera liturgica in cea laica. Cu toate ca nu a fost refacut intregul lant al evolutiei semantice a cuvantului "ciuda', acesta reprezinta fara doar si poate un imprumut din slava veche, unde insemna "miracol', "minune'. Dictionarele etimologice separa, intr-adevar, sensurile vechi ale cuvintelor de cele actuale, insa nu explica ce a determinat schimbarea semnificatiei lor si modul prin care ajung sa insemne, in timp, cu totul altceva decat au exprimat initial. Asa se intimpla si in cazul cuvantului "ciuda', unde migrarea acestuia dinspre lexicul bisericesc spre cel cotidian aduce schimbarea de la sensul de "miracol' la cel de "necaz', nascand povesti in calendarul popular. Oamenii au uitat ca multa vreme "ciuda' si "minune' au fost, de fapt, cuvinte sinomime si au incercat sa explice, in felul lor, rostul sarbatorii. Interesant este faptul ca tranzitia de la "minunea' infaptuita de Arhanghelul Mihail la "pizma' romanului a anulat amintirea miracolului sfant. Ba mai mult, l-a procopsit pe Sfant cu fire omeneasca, supusa sentimentelor extreme: "Ciuda lui Arhanghel a fost aceea cand s-a dus in iad, la diavolul, sa stea un an s-a slujit pe necuratul; atunci cand s-a dus manios' "Ciuda lui Arhanghel e numele nevestei lui Arhanghel, pe care acesta ar fi lasat-o din pricina traiului rau, aici, in aceasta zi, iar el a fugit atatea saptamani, pana s-a oprit la 8 noiembrie.' (Elena Niculita-Voronca – Datinile si credintele poporului roman)