Povestea Calendarului Roman: Ianus, Kalendae Ianuarius

"Figura cea mai extraordinara pentru cultul roman e Ianus; e o zeitate foarte veche a romanilor, si una cu asemenea insusiri nu se afla nici la greci, nici in alte mitologii. Ianus s-a considerat drept zeul inceputului si al originii, al tuturor lucrurilor prime si pentru aceasta in toate rugaciunile si la toate sacrificiile s-a pomenit mai intai si inaintea lui Joe (Jupiter), si in cantarile Salilor il numesc Divum Deum; asa se numeste si Pater Ianus si se venereaza ca regintele anului, a sortii omenesti si domnul pacii si al razboiului. (...) E zeu de lumina, de Soare, e Luminosul, e portarul cerului si al luminei ceresti, dimineata deschide portile, seara le inchide, iesind si intrand, (...) e originea izvoarelor, fantanelor si raurilor, incepatorul vietii organice, fructuatoriul semintiei omenesti. (...) Ianus toate le formeaza, toate le domneste, toate elementele, natura apei si a pamantului ce se sileste in jos, a focului si a aerului ce nazuieste in sus, le-a legat in boltitura cereasca si prin aceasta le-a lantuit pentru totdeauna. E creatorul tuturor anilor, adica al timpului si al intregii ordini frumoase de lume." (Atanasie Marian Ma­rienescu – "Cultul pagan si crestin. Sarbatorile si datinile romane vechi")

Ianus este zeul cel mai venerat al calendarului roman, aducandu-i-se ofrande si fiindu-i inchinate rugi in fiecare zi. Tata al zilei rasaritoare (Matutinus Pater), este invocat in toata dimineata, inainte de inceperea lu­crului. Tot el guverneaza prima zi a fiecarei luni (Kalendae), cand lumina astrului noptii incepe sa creasca, punand stapanire pe cer. Romanii i-au inaltat pe colinele Romei 12 altare, cate unul pentru fiecare luna a anului, iar dintre ele i-au consacrat-o pe cea dintai: Ianuarius. Sanctuarele lui au infatisare de bolta, de poarta sau de galerii ridicate deasupra locurilor de trecere, in timp ce mone­dele ce-i poarta efigia au pe revers o corabie. Campaniile militare incepeau pe Forum Romanum, la templul sacru inchinat zeului Ianus, ale carui porti erau deschise pe timp de razboi, fiind ferecate doar in putinele momente de pace. Ofrandele care i se aduceau in mod frecvent erau turta ritualica numita "ianual" si placinta cu mere, vin si tamaie, acestea fiind totodata sacrificiile cele mai vechi pe care romanii le aducea zeitatilor adorate.

Calendele ianuarie era cea mai insemnata zi a calendarului "sar­batoare de frunte, zi mare pentru tot imperiul si pentru tot romanul". Era ziua in care consulii, alesi la sfarsitul anului ce a trecut, isi preluau oficial functiile. Acestia, inainte de rasaritul Soarelui, citeau semnele cerului, cautandu-le intotdeauna pe cele bune. Apoi isi puneau vesmintele cu care urmau sa oficieze si – calare pe cei mai frumosi cai albi – porneau spre Capitoliu, insotiti de senatori, patricieni si multimea entuziasta. Odata ajunsi, noii consuli sacrificau un vitel alb drept jertfa adusa lui Jupiter Optimus Maximus, aparatorul Statului Roman, apoi primeau insemnele oficiului si urcau in tribuna. Urma o defilare a razboinicilor in onoarea lor si, imediat dupa aceea, prima sedinta guvernata de ei, la finele careia se dadea startul zilelor de fast si sarbatoare: spectacole de circ, lupte de gladiatori, intreceri si ospete rituale. In prima zi se faceau prevestiri pentru noul an si se trimiteau in dar smochine, faguri cu miere si monede cu chipul lui Ianus. Ziua a doua era rezervata petrecerilor in familie, oamenii isi urau noroc si belsug, jucau zaruri si luau masa impreuna cu rudele, consumand cu precadere dulciuri. Urmatoarea zi era dedicata alergarilor de cai si ospetelor pu­blice, a caror efervescenta se diminua treptat in ce-a de-a patra zi, deoarece, incepand cu ziua a cincea, romanii reveneau la viata obisnuita.