x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Prima miercuri din Postul Mare: un praznic luminos şi "Lăsatul ăl Strâmb"

Prima miercuri din Postul Mare: un praznic luminos şi "Lăsatul ăl Strâmb"

de Iulia Gorneanu    |    Luminita Ciobanu    |    28 Feb 2012   •   21:00
Prima miercuri din Postul Mare: un praznic luminos şi "Lăsatul ăl Strâmb"

Suntem in prima saptamana a Postului Pastelui, iar ziua de miercuri e luminata de praznicul a doi Sfinti romani: Ioan Casian si Gherman din Dobrogea. Nu ne ramane decat sa ne rugam lor si sa luam aminte ca astazi e "Lasatul al Stramb", ce impune interdictii totale de munca, zi de pomina si de spaima pentru tarani, ziua in care "zboara mortii la cer".

Astazi, calendarul popular cu data mobila isi continua seria personajelor mito-folclorice demoniace care domina prima saptamana a Postului Mare. Este Miercurea Stramba, patronata de o batrana malefica ce stramba oamenii, asa cum a strambat si lemnele din padure spre a-si arata puterea. Oamenii se tem de ea si ii spun Frumoasa, pentru a o imblanzi. Ii tin ziua pentru ca, altfel, ii poceste, le stramba gura si capul. Femeile tinere nu lucreaza de frica sa nu nasca prunci strambi, iar babele nu fac nimic ca sa nu li se strambe salele. Daca totusi se intampla ca sa lucreze cineva si sa pateasca vreun necaz, etnologul Theodor Sperantia a aflat cum se poate dezlega inca de pe la 1907. "Cui i se stramba gura, pentru ca sa-i vie la loc, trebuie sa procedeze astfel: sa cheme trei femei pe nume Maria. Acestea o iau si se duc cu femeia la un parau din apropiere. Totdeauna iau cu ele si un razboi, pe care il asaza pe parau. Pe cea cu gura stramba o pun pe scaunul dindarat al razboiului. Fiecare dintre cele trei Marii intra in razboi si zice de trei ori vorbele: I inainte, i indarat, gura cutarei femei sa vina la loc. Dupa fiecare zicere, trage cu spata. Dupa ce fiecare a zis vorbele de mai sus de cate trei ori, farama razboiul si pleaca acasa, unde, incetul cu incetul, gura bolnavei vine la loc."

La 29 februarie, Biserica Ortodoxa face pomenirea a doi sfinti romani: Ioan Casian si Gherman din Dobrogea.

Sfantul Ioan Casian s-a nascut prin anii 365 in Scitia Mica, in "hotarele Casienilor si ale Pesterilor". De mic a avut mare dragoste de invatatura, studiind desavarsit invatatura elineasca, filozofia si astronomia si, in mod special, dumnezeiasca Scriptura pe care o cunostea indeaproape. A hotarat sa urmeze calea calugariei, vietuind o vreme la un schit, apoi in sihastrie. Ulterior, aflam din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul", a inconjurat toate manastirile Egiptului si ale Tebaidei si Muntele Nitriei si al Asiei, Pontul si Capadocia si tot Rasaritul, adunand de acolo vietile tuturor parintilor si petrecerile si nevointele lor", lasand crestinilor lucrari va­loroase, pline de invataminte folositoare.

Sfantul Gherman din Dobrogea a fost insotitorul parintelui Casian, cei doi devenind frati, "nu prin nastere, ci prin duh".

Sfantul Gherman s-a nascut in anul 368, in nordul Dobrogei, fiind din acelasi sat cu Sfantul Ioan Casian, si strabunii sai aflandu-se intre crestinii botezati chiar de Sfantul Apostol Andrei si de ucenii sai. Cei doi sfinti romani s-au dus sa deprinda invatatura Sfintilor Parinti in partile Constantinopolului, apoi, tot impreuna, au intrat in viata monahala, la una dintre manastirile din sudul Dobrogei. Dupa un timp au pornit sa se inchine Cuviosilor Parinti care se nevoiau in Egipt, pe Valea Nilului. De aici au mers si s-au rugat la Mormantul Sfant, apoi, urmand un grup de 50 de monahi, au pornit sa-si caute linistea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfantului Ioan Gura de Aur. In anul 403, cand unii ierarhi si dregatori din Rasarit, indemnati de imparateasa Eudo­xia, s-au ridicat impotriva Sfantului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Gherman s-a aflat printre cei care i-au luat apararea marelui ierarh. Sfantul Gherman a contribuit mult la intarirea vietii monahale din Dobrogea, din Italia si din Galia. Dupa o aspra si indelungata nevointa duhov­niceasca si-a dat sufletul, cu pace, in mainile lui Hristos, prin anii 405-415.

×