Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Aşa cum, în adînc, sperăm nebuneşte că noi n-o să murim, tot aşa sperăm că noi sîntem mai sensibili decît ceilalţi. Experienţa dovedeşte contrariul.
“Aşa cum, în adînc, sperăm nebuneşte că noi n-o să murim, tot aşa sperăm că noi sîntem mai sensibili decît ceilalţi. Experienţa dovedeşte contrariul. Nenorocirea vine şi din confuzia care se face între plenitudinea sufletească şi acapararea aproape mercantilă de probleme, idei, crize şi aspiraţii. Una din acuzaţiile cele mai frecvente se referă la lipsa de imaginaţie. Pentru noi, lipsa de imaginaţie ar fi un păcat de moarte, iar cei înzestraţi cu imaginaţie ar fi oameni deosebiţi, sensibili, hărăziţi să cunoască esenţa lucrurilor. Eu spun că cei fără imaginaţie l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior, nu trebuie să judecăm prin antiteze, trebuie să vedem, liberi de orice prejudecată, dacă imaginaţia e o virtute sau un impas. Eu consider că imaginaţia e una dintre puţinele boli de care omul se poate vindeca singur. Nu e deloc simplu, fiindcă din refuzul de a accepta realitatea se naşte fantezia. Or, acest refuz trăieşte în mod permanent în noi şi, în loc să vedem un fapt aşa cum este, preferăm să ne imaginăm, să brodăm pe marginea lui. Fantezia, oricît ar părea de ciudat, e mai aproape de noi decît realitatea, aşa că din comoditate preferăm fantezia, ne este mai la îndemînă…”
