Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Voinţa e una dintre virtuţile care au fost întotdeauna la modă, puterea ei de atracţie n-a cunoscut nici o diminuare. Aşa cum există o bursă a aurului, există şi o bursă a virtuţilor.
Voinţa e una dintre virtuţile care au fost întotdeauna la modă, puterea ei de atracţie n-a cunoscut nici o diminuare. Aşa cum există o bursă a aurului, există şi o bursă a virtuţilor. Sunt virtuţi care cresc în ochii noştri, altele care scad, sunt pur şi simplu virtuţi care, după un anume timp, nu mai sunt socotite ca atare. Dispar pur şi simplu. Ca să nu mai vorbim de virtuţile care se asimilează la un moment dat cu viciile. Dar voinţa n-a fost supusă acestor eroziuni. Voinţa a rămas o virtute profund respectabilă, unanim apreciată. Când vrem să ne arătăm dispreţul faţă de un om ne grăbim să-l decretăm "lipsit de voinţă". Dacă ai voinţă, ţi se deschid toate căile paradisului, prin voinţă te laşi de fumat, prin voinţă eşti iubit de femeia dorită, prin voinţă îţi duci opera până la capăt. Fără îndoială, în viaţa practică, materială, socială, politică, voinţa îşi are rolul ei bine determinat; eu aş dori să văd dacă în înţelegerea actelor noastre de conştiinţă, în înţelegerea problemelor noastre de conştiinţă, în înţelegerea actelor noastre de viaţă, în depăşirea impasurilor noastre, voinţa poate juca un anume rol eliberator. Eu simt că în ceea ce priveşte viaţa psihică voinţa n-are nici o însemnătate, şi dacă joacă totuşi un rol, apoi joacă un rol nefast. Important este nu să alergăm după teorii, după citate celebre, ci să vedem cum se naşte în noi un act de voinţă...
"Numai ignoranţa naşte voinţa. Dacă individul ar înţelege acea realitate care-l apasă, indiferent care ar fi acea realitate, beţie, fumat, obsesii sexuale, el n-ar mai avea nevoie de voinţă, el n-ar mai avea nevoie să se lupte ca s-o scoată la capăt. Deci mult lăudata voinţă este o formă de evadare, de ignorare a realului. Şi apoi actul de voinţă dovedeşte că noi nu suntem de acord cu noi înşine şi că o latură a noastră încearcă să pună cu botul pe labe o altă latură a noastră. Actul de voinţă se naşte din conştiinţa duplicităţii, este expresia unui crâncen răzvoi interior."
"Ipocrizia disperării", Editura Albatros, Bucureşti, 2002
- Teodor Mazilu
