Publicistică: Dragostea pentru animale

Niciodată n-am lăudat meseriile care se plătesc cu moartea şi n-am s-o fac nici de data asta. Riscul măreşte reţeta, ştiu asta.

Niciodată n-am lăudat meseriile care se plătesc cu moartea şi n-am s-o fac nici de data asta. Riscul măreşte reţeta, ştiu asta. Posibilitatea morţii amplifică atracţia unui spectacol, dar eu, care n-am voluptăţile lui Hemingway şi care nu văd nimic poetic in uciderea unui tigru, privesc cu neincredere asemenea cutezanţe. Explicaţia e mai simplă decăt se speră. Eu incă nu inţeleg moartea şi nu pot să mă pronunţ intr-o problemă care scapă puterilor mele. (...)

Lidia Jiga nu văna lei, ea incerca un risc egal: incerca să imblănzească leii şi panterele. N-am crezut niciodată că intre un om şi o panteră se poate stabili o comunicare.

Lidia Jiga, dresoarea Circului din Bucureşti, credea intr-o asemenea posibilitate. (...) Biciul poate să aducă doar sănge, răni, uimire şi dorinţă de răzbunare. (...) Dar Lidia Jiga credea, evident, in puterea iubirii, şi nu in puterea biciului... Şi iată că şi iubirea s-a dovedit neputincioasă, şi, in timpul unei reprezentaţii publice, desfăşurată la Harcov, animalele, in a căror loialitate golănească măcar credea, au trădat-o, au năvălit asupra ei şi au ucis-o... Moartea Lidiei Jiga a devenit un punct din program... şi ce moarte cumplită... şi ce moarte cumplită...