Revine, acasă, Brâncuşi?

La 19 februarie 1876, s-a născut, în satul gorjean Hobiţa, marele Constantin Brâncuşi. Pentru sculptură, el este ceea ce reprezintă Eminescu pentru poezie şi Enescu pentru muzică: vârful încă neatins de un alt român. Împlinirea celor 137 de ani de la naştere nu ne obligă să frunzărim, din nou, biografia artistului de geniu stabilit la Paris. Mai interesant ar fi să prezentăm câteva evenimente şi idei contemporane, legate de posteritatea lui.

Face să curgă multă cerneală tema mutării rămăşiţelor pământeşti ale lui Brâncuşi în ţară, la Hobiţa sau la Târgu-Jiu. Se spune că, înainte de a muri, la Paris, artistul ar fi nutrit regretul de a nu fi înmormântat în România. Amintim că, în anii 1950, Brâncuşi era considerat, la el în ţară, drept un artist bughez şi decadent, refuzându-i-se recunoaşterea operei. După moarte, în 1957, statul a refuzat să primească inclusiv moştenirea artistică lăsată de Brâncuşi României şi strânsă, astăzi, în Atelierul reconstituit lângă Centrul Georges Pompidou din Paris.

Strămutarea lui Brâncuşi în ţară ar aduce, fără îndoială, glorie şi capital politic oricărui ministru al Culturii. Nu întâmplător, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie încearcă, acum, să afle, cu celeritate, dacă artistul a renunţat la cetăţenia română sau dacă aceasta i-a fost retrasă. În cazul în care se va constata că Brâncuşi nu mai are cetăţenie română, la propunerea Guvernului, Parlamentul ar putea să-i acorde titlul de cetăţean de onoare şi, în această situaţie, ar putea fi aduse rămăşiţele pământeşti în ţară. 

Ideea reînhumării lui Brâncuşi în România nu întruneşte, însă, o unanimitate de păreri. Numeroşi sunt cei care spun că nu există un document în care Brâncuşi să ceară a fi înmormântat în România. Ei mai afirmă că, în cimitirul parizian Montparnasse, unde odihneşte artistul, vin, zilnic, sute de vizitatori din toată lumea, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă mormântul s-ar afla în locuri în care nu există nici infrastructură care să permită accesul şi nici interes turistic.

De la neobosiţii cercetători ai destinului multor români de geniu aflaţi în afara graniţelor României, Victor şi Cristiana Crăciun, aflăm, pe de altă parte că, în 2013, se vor marca 75 de ani de la încheierea capodoperei lui Constantin Brâncuşi, “Ansamblul de la Târgu Jiu”. Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, care a publicat mai multe studii despre Brâncuşi, are un proiect aniversar care cuprinde, anul acesta, Congresul Internaţional Brâncuşi, ediţia a doua; Reamenajarea mormântului de la Cimitirul Montparnasse; Înălţarea unei Troiţe Brâncuşi la Cimitirul Bellu, din Bucureşti; Începerea amenajării Muzeului Naţional Brâncuşi, la Târgu Jiu, cu o sucursală la Hobiţa; Relocarea monumentului “Rugăciunea”, replică donată de statul român Republicii Franceze, din staţia metroului parizian “La Madeleine”, în faţa Catedralei Ortodoxe Române din Paris, cu prilejul resfinţirii acestui lăcaş de cult, în luna septembrie 2013; Omagierea sculptorului în 30 de muzee ale lumii, cu concursul Ambasadelor României şi al Centrelor Culturale, îndeosebi în SUA, unde se află cele mai multe opere ale lui Brâncuşi; Realizarea albumului omagial Brâncuşi, precum şi a unui număr de 10 plăci memoriale; Aşezarea unui bust Brâncuşi ­ operă a discipolei sale, Miliţa Petraşcu, în localitatea Dieuze din Franţa, unde se află un impresionant cimitir al militarilor români martiri în Primul Război Mondial; Aşezarea bustului Brâncuşi la Craiova şi a copiei monumentului “Rugăciunea” la Buzău.

Arhiva Victor şi Cristiana Crăciun