Sâmnichioara şi Ana Zacetania

Cu toate ca San-Nicoara, Mosul cel bun, aducator de bogatie si noroc, a plecat de trei zile de pe la noi, ecourile sarbatorii nu s-au stins in calendarul popular al romanilor. Ziua de astazi e cunoscuta in popor fie drept sora a Sfantului Nicolae, Samnichioara, fie drept frate al acestuia, Simi­coara/Sim-Nicoara/Sf. Nicolae Mic. Sarbatoare straveche ale carei semni­ficatii sunt destul de greu de decriptat astazi, ziua de 9 decembrie aduce, pe langa ambiguitatea denumirii, nenumarate restrictii comportamentale, atat individuale, cat si colective. Caracterul nefast al zilei, al carui pronuntat demonism o apropie mai mult de Santandrei decat de San-Nicoara, era odinioara strict respectat in comunitatile traditionale. Se crede ca astazi, din cauza gerului, dracii se ascund in morile de apa, motiv pentru care morarii sunt deosebit de vi­gilenti si tin ziua prin nelucru si rugaciuni. Unii zic ca e o sarbatoare mai mare si mai rea decat cea a Sfantului Nicolae, iar daca lucrezi, lucreaza si boala in casa ta. "Sora lui Sf. Nicolae se tine de femei si mai ales de fete mari. O fata mare, care a lucrat in ziua aceasta, s-a imbolnavit si a murit, iar mama-sa i-a cantat la moarte: In ziua de Samnichioara/ A urzit o scortisoara./ Nu urzi , fata, scoarta/ Ca te loveste moartea./ Si ea scoarta a urzit-o/ Si moartea a si lovit-o/ In negru pamant a varat-o". (Th. D. Sperantia – "Raspunsuri la chestionarul de sarbatori paganesti"). Despre aceasta divinitate mito-folclorica, ce apare ba parte femeiasca, ba barbateasca, se crede ca ar fi surda si ca nu ar sti cand ii e ziua… Ca daca ar sti "ar face mari besade (rautati). Cert este ca in cele mai multe cazuri sarbatoarea se tine de frica: «Sanmicoara se tine pentru friguri» (T. Pamfile), «Sanmicoara e rea de lovituri, boli cauzate in tot corpul, de pocit»… Se tine pentru ca e rau de gadini… cine lucreaza de Sanmicoara se ineaca… Se tine ca sa nu zboare rufele dupa spalatul femeilor…" (Th. D. Sperantia). Se mai spune ca oamenii care se imbolnavesc astazi nu mai scapa… In unele zone, femeile incearca sa o imblanzeasca aducandu-i ofrande: "La Sanmicoara dau femeile colaci de pomana, ca sa le fereasca copiii de boale". (Th. D. Sperantia).

Dimensiunea nefasta a acestei zile este atenuata de o sarbatoare mai recenta (daca se poate spune asa), sarbatoare crestina Zamislirea Sfintei Fecioare Maria de catre Sfanta Ana. Din legende aflam ca Ana a ramas grea cu Maria intr-un mod miraculos, "dupa ce a mirosit si a sarutat o frunza de par" ori "din durere de inima". Denumirile po­pulare ale sarbatorii, patrunse la noi prin filiera slava, sunt Ana Zacetania sau Ana Zastenia. Interesant este faptul ca si aceasta sarbatoare religioasa are un substrat stravechi ce povesteste despre zamislire, de data aceasta despre zamislirea luminii si a primaverii. Ziua de 9 decembrie, cand avea loc solstitiul de iarna pe stil vechi, iar "soarele se intorcea spre vara", era un important reper pentru masurarea timpului calendaristic. Fiind considerata o zi a inceputului, existau odinioara numeroase practici magice pentru asigurarea sporului in gospodarie. Bunaoara, taranii se trezeau astazi inainte de rasaritul soarelui pentru a incepe ri­tual lucrul, care, credeau ei, le va cres­te precum creste ziua incepand cu aceasta sarbatoare. "De la Ana Za­cetania incepe a se mari ziua cu cat sare cucosul din prag." (T. Pamfile).