x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Schimbarea la Faţă a Domnului

0
Autor: Luminita Ciobanu 05 Aug 2012 - 21:00
Schimbarea la Faţă a Domnului


Crestin ortodocsii praznuiesc in cea de-a sasea zi a lunii august Schimbarea la Fata a Domnului, unul dintre cele 12 praznice imparatesti de peste an. Inainte de sfintele si mantuitoarele Sale patimi, Domnul Iisus Hristos a aratat ucenicilor Petru, Ioan si Iacov, pe muntele Taborului, slava Sa dumnezeiasca. "(...) Iisus ii lua pe Apostolii Sai preferati : Petru, Iacov si Ioan ; ducandu-i deoparte, urca pe un munte inalt - muntele Taborului in Galileea - ca sa se roage. Se cuvenea intr-adevar ca cei care aveau sa asiste la suferinta Sa la Ghetsimani si care aveau sa fie martorii cei mai importanti ai Patimilor Sale, sa fie pregatiti pentru aceasta incercare prin privelistea slavirii Sale. (...) El ii urca pe munte, ca simbol al inaltarii spirituale care, din virtute in virtute, duce la dragoste, virtute suprema care deschide calea contemplarii dumnezeiesti. Aceasta inaltare era de fapt esenta intregii vieti a Domnului care, fiind invesmantat cu slabiciunea noastra, ne-a deschis drumul catre Tatal, invatandu-ne ca isihia (linistirea) este mama rugaciunii, iar rugaciunea este cea care arata catre noi slava lui Dumnezeu', aflam din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul'.

Sfanta Scriptura ne arata ca "pe cand se ruga, deodata, fata Sa deveni o alta, Se schimba si sclipi ca soarele, in timp ce hainele Sale devenira stralucitoare, de un alb scanteietor, cum nu poate inalbi pe pamant inalbitorul' (Marcu 9, 3).
Fata Mantuitorului a stralucit pe muntele Taborului asemenea unui izvor de lumina. Sfantul Ioan Damaschin, ne spune in "Predica la Schimbarea la Fata', ca Domnul "S-a schimbat la Fata nu asumand ceea ce El nu era, ci aratandu-le Apostolilor Sai ceea ce El era, deschizandu-le ochii si, din orbi cum erau, facandu-i vazatori'. "Dumnezeu este lumina, iar vederea Sa este lumina' , spune Sfantul Simeon Noul Teolog. Autorii Evangheliilor vorbesc despre "lumina cea adevarata Care lumineaza pe tot omul care vine in lume' (Ioan 1, 9), care, pe muntele Taborului, a stralucit mai puternic decat soarele, astfel incat, incapabili sa ii mai suporte stralucirea inaccesibila, Sfintii Apostoli au cazut la pamant. "Lumina nemateriala, necreata si situata in afara timpului, aceasta era Imparatia lui Dumnezeu venit intru puterea Duhului Sfant, dupa cum Domnul promisese Apostolilor Sai. Intrevazuta atunci pentru o clipa, aceasta lumina va deveni mostenirea vesnica a alesilor in Imparatie, cand Hristos va veni din nou, stralucind in toata scanteierea slavei Sale. Va reveni invaluit in lumina, in aceasta lumina care a stralucit in Tabor si care a tasnit din mormant in ziua Invierii Sale, si care, raspandindu-se asupra sufletului si trupului celor alesi, ii va face sa straluceasca si pe ei "precum soarele' (cf. Matei 13:43). (...) Un nor luminos veni sa ii acopere (pe Apostoli) cu umbra Sa, iar glasul Tatalui Se facu auzit in mijlocul acestui nor, marturisind pe Domnul : «Acesta este Fiul Meu prea-iubit, in care am bine-placut; ascultati de El». Acest nor era harul Duhului infierii si, la fel ca si la Botezul Sau in Iordan, glasul Tatalui marturisea pe Fiul si arata ca cele trei entitati ale Sfintei Treimi, intotdeauna unite, participa la Mantuirea omului. (...) Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai intai Apostolilor sa il «vada» pe Hristos, ii ridica la o stare superioara viziunii si cunostintei omenesti cand ea straluci mai puternic. Iesiti in afara de tot ce este vizibil si chiar din ei insisi, ei patrunsera atunci in intunericul supra-luminos, in care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) si «inchizand usa simturilor lor», ei primira revelatia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmatie si de orice tagaduire. Inca insuficient pregatiti revelatiei unor asemenea taine, caci nu trecusera inca prin incercarea Crucii, Apostolii se inspaimantara cumplit. Dar cand isi ridicara capetele, il vazura pe Iisus, singur, redevenit ca mai inainte, Care se apropie de ei si ii linisti. Apoi, coborand din munte, El le ceru sa nu vorbeasca nimanui de cele ce vazusera, pana cand Fiul Omului nu se va scula din morti. Inainte chiar de a indeplini Mantuirea noastra prin Patimile Sale, Mantuitorul arata atunci ca scopul venirii Sale in lume era tocmai sa aduca pe tot omul la contemplatia slavei Sale dumnezeiesti'. (Vietile sfintilor de peste tot anul).
Biserica a randuit dezlegare la peste la marele praznic al Schimbarii la Fata.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de