Sfântul Haralambie, izbăvitor de foamete şi de ciumă

Crestin ortodocsii il praznuiesc la 10 februarie pe Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie, facator de minuni, aparator de boli, dar mai ales de ciuma. Nume specific crestin, rar folosit astazi, Hara­lambie vine de la grecescul 'chara', care inseamna har, si 'lambos', talmacit prin stra­lu­ci­re, lumina. Sfantul Haralambie, Episcop al Cetatii Magnesiei, din Asia Mica, cu stralucirea harului sau, invata popoarele cuvantul Lui Dumnezeu. Pe multi inchinatori la idoli i-a intors de la ratacire la cresti­nism. Vestea despre episcopul Hara­lambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian si a comandantului de armata Luchie, care au poruncit sa fie imediat arestat. Judecat, Sf. Haralambie si-a marturisit credinta in Hristos, refuzand inchinarea la idoli.

Cu toate ca avea 113 ani, Sfantul a fost supus unor torturi inimaginabile: i-au rupt carnea cu carlige de fier, l-au jupuit de piele, insa mucenicul le multumea tortionarilor ca i-au 'reinnoit sufletul care doreste sa se uneasca cu vesnicia!'. Cuvintele sale i-au determinat pe doi soldati, Porfirie si Vaptos, sa creada in Hristos. Acestia au fost omorati pe data, prin taierea capului cu sabia, acelasi martiriu suferind si trei femei care au vazut puterea Sfantului de a indura chinu­rile, si L-au laudat pe Mantuitorul.

'Luchie a turbat de manie la vede­rea celor intamplate si a apucat el instrumentele de tortura, incepand sa-l raneasca pe Sfantul martir, cand deodata mainile i-au cazut ca secera­te de sabie, ramanandu-i atarnate de corpul Sfantului. Apoi, guvernatorul l-a scuipat in fata pe Sfant si gu­ra i

s-a intors la ceafa. Luchie l-a im­plo­rat pe Sfant sa-l salveze cu ru­ga­ciu­nile sale si sa se milostiveasca de el, iar martirul, in bunatatea sa, s-a ru­gat pentru cei doi si s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, multi din cei prezenti au trecut la cres­tinism, printre care si Luchie, care a cazut la picioarele Sfantului epis­cop si l-a rugat sa-l boteze', aflam din volumul 'Vietile sfintilor de peste tot anul'.

Cand Luchie i-a spus despre cele intamplate imparatului Septimiu Sever acesta a ordonat sa fie adus Sf. Haralambie la el, in Antiohia. Chinu­rile la care a fost supus Sfantul au fost cumplite: i s-a infipt un piron de fier in trup, imparatul poruncind sa fie ars, incetul cu incetul, sa sufere cat mai mult. Cum Sfantul a ramas nevatamat, imparatul pagan i-a cerut sa-i dovedeasca puterea Dumnezeului sau. Cu harul Celui Atotputernic, Sfantul a inviat din morti un tanar, a vindecat un indracit, incat tot mai multi oameni au crezut in Hristos, intre ei si fiica imparatului, Galinia, a trecut la crestinism zdrobind cu mainile idolii din piatra dintr-un templu pagan. Vazand acestea, imparatul a dat ordin sa i se zdrobeasca Sfantului gura cu pietre si sa-i fie arsa barba, dar flacarile i-au cuprins pe chinuitorii sai. De o rautate draceasca, Septimiu Sever impreuna cu un eparhul Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, chemantu-L sa vina pe pamant sa-i infrunte. Un cutremur infricosator i-a ridicat pe cei doi pagani in aer si n-au fost lasati pe pamant pana cand Sf. Hara­lambie nu s-a rugat pentru ei. Insa imparatul n-a tinut cont de asta si a poruncit soldatilor sa taie capul Sfantului. Inainte de a primi cununa muceniciei, Sf. Haralambie s-a rugat, cerurile s-au deschis, iar Sfantul L-a vazut pe Mantuitorul si pe ingerii Sai. 'Sfantul martir i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame sau boli (…)', mai aflam din Sinaxar.

Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind 'izbavitor de ciuma si de foamete', dupa cum se spune si in Aca­tistul lui. In icoane, deseori il in­tal­nim pe Sf. Haralambie zugravit ti­nand in lanturi, la picioarele sale, un 'per­sonaj' infiorator, reprezentand ciu­ma, subliniind biruinta asupra bo­lii si a mortii aduse de aceasta mo­li­ma. Boala are un chip ingrozitor: cap de om, coarne de bou, aripi, o sabie in mana, coada ca de sarpe, in varful careia se afla ghimpele epidemiei.