Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre marii ierarhi ai Bisericii crestine din veacul al IV-lea, darz aparator al dreptei credinte in perioada tulbure a arianismului, este Sfantul Alexandru, sarbatorit de crestin-ortodocsi, an de an, la 30 august. Sfantul Ierarh Alexandru a trait la inceputul secolului al IV-lea, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului. "De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, Sfantul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe Sfantul Mitrofan (...), Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai tarziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria Sfantului Constantin asupra lui Licinius, imparatul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagani din Bizant, care s-au vazut infranti nu de discursul Sfantului, ci de o minune ce a savarsit-o. Cum Sfantul Arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batran ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, Imparatul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti, ce au stralucit in timpul lucrarilor, sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvanteze. Un Inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfantului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredinteze Domnului sufletul sau in zece zile, si sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormantare a Sfantului Mitrofan, l-au inscaunat in mod solemn pe Sfantul Alexandru, ca prim Episcop al noii Capitale a Imperiului", aflam din volumul "Vietile sfintilor de peste tot anul".
Dupa Sinodul de la Niceea, Sfantul Alexandru, care se apropia atunci de 70 de ani, a continuat sa fie aparator al dreptei credinte in fata intrigilor lui Arie si ale acolitilor sai. "Convocat la Nicomidia, sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l insele pe imparat semnand o marturisire de credinta in care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut inainte de toti vecii. Profitand deci de aceasta marturisire de credinta, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, Imparatul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir (335) sa o examineze. Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate impotriva Sfantului Atanasie cel Mare (...), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luand cunostiinta de toate acestea, Sfantul Atanasie s-a imbarcat in secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a incercat in zadar sa vorbeasca cu Imparatul, in timp ce sinodul de la Tir il condamna la exil in Treves (orasul german Trier de azi). Arie a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste, o razmerita a izbucnit contra lui, astfel incat Imparatul l-a chemat la Constantinopol ca sa se impartaseasca cu Sfantul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra Sfantului Arhiepiscop sa slujeasca o Sfanta Liturghie in care sa se impartaseasca cu Arie, ereticul. Atunci Sfantul Alexandru s-a retras in Biserica Sfanta-Irina si, ingenunchind in fata sfantului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: «Doamne, daca Arie trebuie sa fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta». Sambata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuit sa se petreaca aceasta slujba, pe cand se gasea in piata, langa coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti si, pe cand era la closet, matele au crapat in el, si acolo a si murit. (...). Cand a aflat aceasta veste, Sfantul Alexandru a dat slava Lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a aratat inca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cum aceste tulburari nu au luat sfarsit, si Sfantul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie" ("Vietile Sfintilor de peste tot anul"). Dreptul Ierah Alexandru a trecut la Domnul la varsta de 98 de ani, la cateva luni dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare (337).
