"Sfinţi Mărunţi", în miez de Cireşar

Astazi sunt aproape uitati. Li se spune "Sfinti Marunti' si, mai mult, nu se povesteste despre ei insa, pana la reforma din 1924, cand s-a trecut de la Calendarul Iulian, pe stil vechi, la cel Iulian, pe stil nou, erau respectati si temuti. Sunt sfintii holdelor, cei care pun bob spicelor de grau si orz, fac porumbul mai mare ca omul, fertilizeaza si pazesc recolta. Dar calendarul nostru a ramas in urma, timpul coacerii graului va veni abia peste cateva saptamani iar sfintii nostri se crede ca sunt ocupati cu alte lucruri acum, deloc marunte, precum grindina si vijeliile, ploile naprasnice si furtunile de vara.

Celebrati in zilele de 10, 11, 12, 13 si 14 iunie, Sfantul Mucenic Timofte, Sfantul Apostol Vartolomeu, Preacuviosul Onufrie si Sfantul Prooroc Elisei erau considerati odinioara adevarati strajeri ai verii. "Se spune ca in ziua Sfantului Vartolomei incepe sa se usuce radacina graului si sa se coaca graul in spic. In vechime, exista credinta ca de la acest hotar, vara se intoarce cu fata catre iarna si ca in padure incep a se rasuci frunzele de ulm, plop si tei. Se spune ca de Vartolomei se intoarce cerul spre sud, adica scade ziua, da inapoi, iar noaptea da inainte. Vartolomei merge impreuna cu norii si cine nu-l cinsteste va avea mare paguba in holde. La Vartolomei incep a se numara zilele pana cand va rasari Closca pe cer (Pleiadele), existand credinta ca in ziua rasaririi ei este bine a se semana granele de toamna. La parguirea lanurilor de orz si grau dadea ajutor si Sfantul Onofrei. Sarbatoarea, numita si Ziua Soarecilor, era considerata nefasta pentru rozatoare, mai ales in anii ploiosi. Ciclul sarbatorilor recoltei in formare este continuat la Sfantul Elisei sau "Aliseiul graului', cum mai este cunoscut. Se spune ca Elisei e servitorul Sfantului Ilie si al lui Dumnezeu. Sarbatoarea este respectata de femeile din popor, care nu lucreaza in aceasta zi de teama ca Elisei se va supara si va porni vantul, care va scutura floarea de grau, iar lanurile nu vor mai rodi.' (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an).

Sunt sarbatori vegetale, sarbatori ale graului, iar peste vechii zei ai vegetatiei s-au suprapus, in timp, sfinti crestini. Despre toate acestea povesteste si etnologul hunedorean Marcel Laptes atat in ale sale "Anotimpuri magico-religioase' cat si in "Timpul si sarbatorile taranului roman', sustinundu-si demersul stiintific cu marturiile taranilor din hotarele satelor padurene: " Vartolomeiu e sarbatoare veche care nu se mai tane…doara de ale batrane…cum ii baba Anita… atunci mai venea popa in holda si sfintea semanaturile si toate roadele ca sa nu ramana boambele (semintele) seci' - Catrina Anisca din Ruda (comuna Ghelari). O alta batrana din Tamasa, comuna Martinesti, spunea ca "ziua da inapoi, iar noaptea inainte si tate ce-s pe lume se invartesc, ca asta-i lucrarea diavolului, care aduce trasnete si vijelii da’ Vartolomeiu ii sfant bun pantru oameni, ca alunga dracii ce straca ceriul… bine-i sa arunci pe holda samantele de grau, porunmb… ce ai…ale sfintite la biserica si nu s-or strica granele'.

Sa nu incheiem fara a-l pomeni si pe Sfantul Onofrei/ Onufrie, patron al unei sarbatorii cu nume hazliu si neasteptat: "Batranele din sat o numeau "Ziua soarecilor', ca acum se praseau cata frunza si iarba si nicio muiere nu facea mancare, ca sa nu fie soareci multi in holda…asa se credea … si nici viermii nu intrau in fructele livezilor'. Aurora Mihoc din Radulesti (comuna Dobra) consemnata de etnologul Marcel Laptes.