Vizită la o stupină

Semnează simplu, F., dar din reportajul său aflăm o serie de lucruri despre viaţa albinelor.

Ca orăşan, crescut departe de multe realităţi ale vieţii simple şi ale ogorului, respectul meu pentru albine era pur teore-tic.

Ilustraţiunea Romănă, 31 iulie 1935

Semnează simplu, F., dar din reportajul său aflăm o serie de lucruri despre viaţa albinelor.

Ca orăşan, crescut departe de multe realităţi ale vieţii simple şi ale ogorului, respectul meu pentru albine era pur teore-tic. Şcoala, fabulele şi morala mi-au intipărit imaginea muncitoarei prin excelenţă, care este această insectă fără odihnă, veselă totuşi de dimineaţă şi pănă seara, că se poate bucura de razele soarelui şi dragostea florilor, care-i deschid bucuroase rezervorul de nectar.

In imaginea acestui respect, nu mi-a produs nici-o surprindere ştirea că pot vedea albinele la lucru, la doi paşi de tramvaie şi block-houseuri, după cum nu m-a uimit nici afirmaţia că albinele americane s-au aclimatizat intr-atăta mediului de beton şi fier al sgărie norilor, incăt reuşesc să producă miere… doar din cercetarea florilor care impodobesc grădinile ascunse pe terase dela etajul treizeci in sus.

In stupăria d-lui Giossan, a cărei vizitare ne-a fost inlesnită cu multă gentileţă pentru cititorii Ilustraţiei Romăne, stima pentru albine s-a preschimbat in admiraţie după cele văzute la faţa locului pe şantierele in care insectele fabrică dulcea esenţă plăcută zeilor. Situată la porţile Capitalei, intr-o vie pe care o cultivau pe vremuri călugării mănăstirii Văcăreşti, stupăria aceasta este o adevărată Mecca a apicultorilor din Romănia.

Proprietarul ei, om de finanţe şi de cifre aspre, in viaţa de toate zilele, a căutat să-şi desfete ochiul, in clipele libere, cu ceva mai puţin arid decăt coloanele liniate cu roşu şi albastru ale registrelor. Dragostea de albine l-a prins in mreje. Li s-a consacrat intru a doua existenţă, pe care o duce paralel cu aceea de om de bancă, şi in care este apicultor desăvărşit, pentru care albinele nu mai au nici-o taină, ca şi albinăritul, sub toate formele sale. Aici, la stupina sa, vin specialiştii din ţară şi şcolile de apicultură, să cunoască gospodăria unei stupării model, ultimele metode de lucru şi cele mai noi instrumente.

Să pornim şi noi, impreună cu aparatul fotografic, la vizitarea stupăriei. Umbriţi de caişi mărunţi, in care strălucesc fructe aurii, stupii sistematici sunt aliniaţi ca pentru o trecere in revistă. Ne primeşte Vasilache, pisicul care e păzitorul titular al stupinei şi pe care la sfărşit nu-l vom mai putea fotografia decăt cu mare greutate, probabil pentru că vrea să rămănă anonim, absorbit de importanţa lui ocupaţie şi figura să nu-i fie recunoscută de vrăbiile care ar veni să ciugulească albine.

D. Giossan ne desface stupii, ne explică ingenioasa lor arhitectură şi amenajare interioară, şi ne invaţă deosebirea intre un stup cu ramă mare, din care mierea trebue extrasă prin stoarcere la presă, şi stupii americani, in care ramele sunt mici, fagurii din ele de-asemeni, şi care sunt preferaţi de americani, care inţeleg să mănănce mierea cu linguriţa direct din fagurele pătrat şi mic, căt o felie de păine cu unt. "Tatăl albinelor" ne arată regina, trăntorii şi lucrătoarele unui stup. Admirăm matriarhatul sub care trăeşte stupul - regim pe care trebue să-l fi cunoscut pe vremuri şi societatea omenească - şi deplăngem o clipă soarta ingrată a trăntorului, cu săngele mai fierbinte decăt toate celelalte albine, şi care plăteşte cu viaţa fericirea dragostei de o clipă cu regina stupului. Dar şi puterea reginei e limitată pănă la apariţia unei concurente. Indată ce un stup adăposteşte două regine, una trebuie să plece. Ea iese atunci din stup, urmată de numeroase lucrătoare şi aşteaptă să i-se acorde un stup nou. Toate acestea li-le porunceşte o inteligenţă, ascunsă in căpşorul lor căt o gămălie de ac? Sau instinctul, cu o lege e fier, le impinge spre cele mai uimitoare acte, ce par auto-determinate? Greu, aproape imposibil de răspuns. Pe tot globul sute şi mii de iubitori ai albinelor caută să găsească cheia secretului minunatei lor vieţi şi activităţi. In societăţile de specialitate se fac comunicări, se incing discuţii. Problema rămăne insă in continuare. Amabila noastră gazdă pregăteşte şi d-sa o serie de comunicări, pe care le va face la Paris şi in care se ocupă de distribuirea diferitelor lucrătoare in stup.

Â

"Din explicaţii in explicaţii s-a coborăt seara. Albinele revin incărcate cu nectar şi se grăbesc să intre in stupul lor, prin urdinişul păzit cu străşnicie de două albine santinele. Punem urechea şi auzim zumzetul prelung al lucrătoarelor, in uzina de miere. Măine vor porni din nou, neobosite, atăta vreme căt va mai rămăne o floare intr-o grădină. Vizităm hambarul in care proprietarul a străns toate uneltele şi maşinile de care are nevoe apicultorul şi in care d-sa nu conteneşte să experimenteze faguri noi, să incerce stupi de toate sistemele şi să caute soluţii problemelor din practica albinăritului"

Â

Ilustraţiunea Romănă, 31 iulie 1935