Agresorii nu plătesc nici măcar cu amendă

E un cerc vicios, cu zale largi prin care netrebnicii se strecoară fără să plătească. Ajunsă la capătul puterilor, femeia bătută îşi face curaj şi cheamă Poliţia. Agresorul e amendat pentru tulburarea liniştii publice, dar blânda instanţă îl scapă doar cu avertisment.

Dacă femeia a fost snopită în bătaie şi procurorul îl trimite pe făptuitor în judecată, blânda instanţă socoate, cu clemenţă, că el nu merită decât condamnarea cu suspendare. În România, doar cei care-şi bagă nevestele-n mormânt fac închisoare...

Subcomisarul George Popa este ofiţer coordonator al Poliţiei de Proximitate la nivelul Capitalei. Teoretic, în domeniul violenţei în familiei, poliţiştii de proximitate au şi atribuţii, şi competenţe. Au urmat cursuri de comunicare cu agresorii în situaţii conflictuale. Ei ar trebui să cunoască, spune subcomisarul Popa, "harta" familiilor unde există conflicte din zona pe care o au în subordine. Ei colaborează cu victima, îi apară interesele şi-o protejează de pumnii agresorului.

 

Jurnalul Naţional: În ce condiţii poate interveni poliţistul în cazul violenţei în familie? Cine trebuie să facă sesizarea şi unde?

Subcomisar George Popa: Poliţia este obligată să intervină, indiferent de persoana care face sesizarea. Dacă sesizarea e făcută la secţia de Poliţie, pe teren merg poliţistul de proximitate sau agentul de siguranţă publică. Dacă sesizarea a fost făcută la 112, ofiţerul de serviciu îndrumă la faţa locului echipajul de Poliţie cel mai apropiat de locuinţă.

 

În ce constă intervenţia poliţistului?

Poliţistul discută cu victima, pentru a vedea dacă necesită îngrijiri medicale şi, dacă e cazul, cheamă Salvarea. Apoi, el poate intra în apartament, pentru a face verificări, însă doar cu acordul uneia dintre părţi. Chiar dacă numai el e proprietarul locuinţei, dacă cei doi sunt căsătoriţi şi ea ne dă acordul, putem intra în locuinţă. Căutăm să purtăm un dialog civilizat, să-i explicăm agresorului: "Uite, vecinii tăi sau soţia ta ne-au sesizat că tulburi liniştea publică.

Dacă te linişteşti, s-ar putea să primeşti amendă minimă". (n.r. - constituie contravenţie, conform Legii 61/1991 - actualizată în 2008, art. 2, alin. 27 şi 28, "tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă" şi "tulburarea liniştii locatarilor între orele 22:00-8:00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare" şi se sancţionează cu amendă de la 200 la 1.000 RON şi, respectiv, de la 500 la 1.500 RON)

De regulă însă, tot victima e cea care-i solicită poliţistului să nu-l amendeze pe agresor, pentru că, spune ea, "tot eu o voi plăti". În majoritatea cazurilor, el se potoleşte şi se justifică spunând că şi ea are partea ei de vină.

 

Există situaţii în care el poate fi reţinut de poliţişti?

Dacă nu cooperează şi devine agresiv, verbal sau fizic, cu poliţiştii, comite infracţiunea de ultraj, pentru care e încătuşat şi adus la secţia de Poliţie.

 

Este victima, aşa cum se teme, cea care plăteşte până la urmă, amenda pe care poliţiştii i-o dau agresorului?

Amenda este pe numele lui. Normal, amenda ar trebui să se transforme în muncă în folosul comunităţii. În majoritatea cazurilor, cei amendaţi ajung însă în faţa instanţei şi motivează venitul mic, spun că n-au vrut să comită contravenţia, că nu se mai întâmplă, şi-atunci instanţa decide să-i dea minimul amenzii sau i-o transformă în avertisment. Instanţa e destul de blândă, iar cei amendaţi fac constestaţie la sancţiunea contravenţională, îşi iau avocaţi...

 

Când intervine poliţistul de proximitate în cazurile de violenţă în familie?

Cele mai multe cazuri de violenţă în familie se petrec după-amiaza, seara sau pe timpul nopţii. A doua zi dimineaţa, cazul e adus la cunoştinţa poliţistului de proximitate, spre care e îndrumată şi victima. Poliţistul de proximitate invită agresorul la sediul Poliţiei. Dacă nu vine, merge poliţistul la domiciliul lui şi discută cu el. De regulă însă, e invitat la Poliţie, unde poliţistul are obligaţia să-l consilieze şi să-i ia un angajament scris agresorului că nu o să mai facă.

"În caz contrar, suport rigorile legii", va scrie el. Din acel moment, persoana e monitorizată de poliţistul de proximitate. Dacă recidivează, va fi sancţionată. Tot contravenţional...

Sunt pregătiţi poliţiştii de proximitate să aplaneze, cu vorba bună, astfel de conflicte?

Toţi poliţiştii de proximitate au cursuri de analiză tranzacţională (educaţie comportamentală în probleme de Poliţie).

 

A fost vreodată evacuat agresorul din locuinţa pe care o împărţea cu victima?

Evacuarea se pune în aplicare doar dacă există o sentinţă judecătorească. De regulă, se merge pe calea divorţului urmat de partaj... Dacă victima vrea însă să părăsească domiciliul, noi o îndrumăm spre rude sau spre ONG-uri (avem o colaborare foarte strânsă cu Fundaţia Sensiblu), spre DGASPC-urile de sectoare, după caz, în special dacă sunt implicaţi şi copii.

 

Victima face plângere la Poliţie, poliţistul vine şi constată agresiunea la care ea a fost supusă, ce se întâmplă mai departe cu dosarul?

În cazul în care starea victimei este gravă, autorul poate fi reţinut pentru câteva ore, urmând ca el să fie prezentat de procuror instanţei cu propunerea arestării preventive. Certificatul medico-legal iese imediat după ce este consultată victima. Dacă instanţa respinge propunerea de arestare, agresorul e lăsat în libertate (n.r. - să nu uităm că onoratele instanţe pun în libertate, dând dovadă de clemenţă, şi indivizii acuzaţi de viol...).

În majoritatea cazurilor, nu s-a confirmat că victima ar fi grav bătută. Adică ea nu a necesitat mai mult de trei zile de internare...
Dar, în baza plângerii penale, a certificatului medico-legal, a zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie victima, a declaraţiilor de martori şi a tuturor celorlalte probe, coroborate, procurorul întocmeşte un dosar penal pe care-l trimite în instanţă. Iar agresorul este condamnat cu suspendare. Eu nu am auzit până acum de o persoană care să fi făcut închisoare pentru că şi-ar fi lovit nevasta.

 

Aceasta fiind finalitatea, ce sfat le daţi, atunci când mergeţi pe teren la o sesizare, femeilor agresate de soţii lor?

De multe ori, mergem pentru a doua sau a treia oară la aceeaşi adresă... Şi eu, şi cei mai mulţi dintre colegii mei le spunem victimelor: "Dacă ai posibilitatea să pleci, pleacă! Azi îţi dă o palmă, mâine un pumn, poimâine te loveşte cu un obiect!". (n.r.: - victimele violenţei în familie sunt sfătuite să ia legătura cu poliţistul de proximitate din zona în care locuiesc. Numele lui şi date de contact sunt afişate la avizierul scării de bloc.

Pe lângă intervenţia imediată a patrulei de Poliţie, care vine la sesizarea făcută în momentul conflictului, poliţistul de proximitate are obligaţia şi competenţele de a vă ajuta pe mai departe.)

 

Încadrarea juridică a faptei
Se face, conform Codului Penal în vigoare, în funcţie de zilele de spitalizare. Dacă pentru vindecare sunt necesare cel mult 20 de zile, fapta intră la art. 180 - "lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice" şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la trei luni sau cu amendă. Dacă victima necesită îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, vorbim despre vătămare corporală, infracţiune prevăzută de art. 181, care se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani, iar în cazul în care fapta a fost săvârşită asupra membrilor familiei, cu închisoare de la unu la cinci ani.

Dacă pentru vindecare sunt necesare mai mult de 60 de zile, încadrarea juridică e de vătămare corporală gravă (art. 182), iar închisoarea - de la doi la şapte ani. Dacă fapta a produs pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la doi la 10 ani.