x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bucureşti 555. Nectarie, sfântul Mânăstirii Radu Vodă

0
Autor: Tudor Cires 07 Oct 2014 - 21:00
Bucureşti 555. Nectarie, sfântul Mânăstirii Radu Vodă


Nicolae Iorga: “Acolo e leagănul cetăţii…”
România – ţara unde moaştele sfinţilor sunt venerate de un număr record de credincioşi! Constatarea stârneşte uimire, admiraţie şi incitante comentarii pro şi contra. Să fie, se întreabă unii, vechimea încreştinării românilor cauza bigotismului popular ori moaştele au ajuns instanţa finală, tangibilă şi făcătoare de minuni care, în dezamăgirea şi neîncrederea generală, mai poate salva vieţi şi destine? Adversarii ortodoxiei afirmă că venerarea moaştelor, identică, după ei, cu o închinare la idoli, nu se regăseşte în Noul Testament. Şi totuşi, iată că Biblia spune, undeva, că Dumnezeu a făcut minuni prin mâinile apostolului Pavel; că “bolnavii puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele” (Fapte 19: 11, 12).

Mii de moaşte, în România
Potrivit unor evaluări, în România există vreo 2.700 de moaşte; dar dacă avem în vedere canoanele bisericeşti care prevăd ca fiecare lăcaş de cult să aibă o părticică dintr-un sfânt în altar, raportat la numărul bisericilor din România rezultă în jur de 10.000 de oseminte de sfinţi. Canalele de ştiri relatau, recent, că mitropoliiile au început să trimită Patriarhiei dosare (fotografii, scrieri ale cronicarilor, documente de provenienţă) privind relicvele pe care le expun. La cererea Patriarhului Daniel, curând, se pare, vom avea pe piaţă chiar "Ghidul Moaştelor din România" care va “garanta”, într-un fel, autenticitatea moaştelor. Printre cele mai venerate moaşte din ţară sunt cele ale Sfântului Nectarie (prăznuit la 9 noiembrie) oseminte păstrate, parţial, în Biserica Mânăstirii Radu Vodă din Bucureşti şi în alte 44 de biserici din România şi 14 din străinătate – între care la Parohia Ortodoxă Română din Coslada (Madrid), la Iaşi şi la Marea Lavră din Muntele Athos. Moaştele vindecătoare de cancer ale Sf Nectarie au fost aduse din Insula Eghina de către un calugăr grec, împreună cu documentele de autenticitate, şi depuse într-un sicriu din argint poleit cu aur, în pronaosul Bisericii Mânăstirii Radu Vodă.

Radu Vodă, filă din Istoria Bucureştiului
Pe terenul mânăstirii ridicată în secolele XV-XVI lea s-au descoperit mărturii din Paleolitic – cea mai veche aşezare de acest fel de pe teritoriul României. În biserică, se află mormintele ctitorilor, între care cel al patriarhului Justinian care a vrut să se asigure, astfel, că lăcaşul nu va fi dărâmat, dupa moarte, de reprezentanţii regimului comunist. Mânăstirea a fost ridicată de bunicul domnitorului Radu Vodă, Alexandru al II-lea Mircea Voievod, şi renovata de Radu, de unde provine numele ei generic. Construcţia, după modelul Manastirii Curtea de Argeş, urma să fie Catedrală mitropolitană a Bucureştiului, dar acest lucru nu s-a realizat. În biserică, pot fi admirate pridvorul şi coloanele de piatră datând din perioada brâncovenească. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, “Sfânta Troiţă” (numele vechi al aşezământului Radu Vodă) a fost un important punct strategic. După ocuparea Bucureştiului de către turci, biserica a fost aruncată în aer de către Sinan Paşa şi renovată succesiv, ultima dată înainte de 1989, de Patriarhul Iustinian. Desfiinţată ca aşezământ monastic în timpul regimului comunist, Mânăstirea Radu Vodă a fost redeschisă în anul 1998. Astăzi, în clădirea fostului seminar teologic (din 1893) vieţuiesc mai mult de 10 călugări.

Nicolae Iorga: “Dacă legenda, vorbind de acest păstor (Bucur), îi aşează locuinţa pe dealul de la Radu Vodă, numind biserica lui Bucur «paraclisul de cimitir» al călugărilor Mânăstirii lui Alexandru Vodă Mircea şi a nepotului de fiu Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, că acolo e leagănul cetăţii.”

Paul de Alep: “E o frumoasă zidire, de un aspect prea plăcut. Biserica e mare şi spaţioasă, foarte uşoară, mult ornamentată şi acoperită peste tot cu picturi. La partea de miazăzi, locul mormintelor Prinţilor şi bolţile lor de marmură albă sunt împodobite de văluri de stofe cu fir, sunt făcute în forma unei cule care se reazămă pe patru stâlpi de bronz. Portretele răposaţilor sunt zugrăvite pe pereţi”.

G. I. Ionnescu-Gion: “Radu Vodă a fost mânăstire cu noroc. Când, la 1568, Alexandru Vodă zidi Sfânta Troiţă pe colina dinspre miazăzi de curtea domnească, din jos de Bucureşti, avu gând, spune un hrisov al nepotului său Radu, s-o facă Mitropolie – gând pe care, pe o altă colină a Bucureştilor, îl izbândi şi-l realiză Constantin-Vodă Şerban, zidind Mitropolia Ungro-Vlahiei”.

Citeşte mai multe despre:   bucuresti 555
Serviciul de email marketing furnizat de