x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Banditul devenit legendă revoluţionară

0
Autor: Andreea Tudorica 04 Iul 2007 - 00:00
Banditul devenit legendă revoluţionară Karina Knapek/
Vezi galeria foto


"S-a pornit Kotovski tănăr/ Ca un şoim răzbunător:/ Toţi boierii şi stăpănii/ Tremurau in cuibul lor." Aceste versuri apăreau in cărţile de istorie aflate pe băncile elevilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ele sintetizează mitul creat de ruşi: Grigorii Ivanovici Kotovski, dintr-un bandit care ataca la drumul mare, condamnat la moarte, in mare revoluţionar.

"S-a pornit Kotovski tănăr/ Ca un şoim răzbunător:/ Toţi boierii şi stăpănii/ Tremurau in cuibul lor." Aceste versuri apăreau in cărţile de istorie aflate pe băncile elevilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ele sintetizează mitul creat de ruşi: Grigorii Ivanovici Kotovski, dintr-un bandit care ataca la drumul mare, condamnat la moarte, in mare revoluţionar.

Tinerii de 14-15 ani habar n-au cine a fost acest Kotovski şi cu ce se mănăncă el. Cu atăt mai mult n-au habar dacă este măcar căt de căt digerabil. Aşa că nu prea mai interesează pe nimeni. Tronează insă in mijlocul Chişinăului ditai statuia ecvestră (impunătoare, ce-i drept) in spate cu hotelul Cosmos, cu faţa că-tre gară. In cărţile de istorie se aminteşte de Kotovski la categoria "monumente", dar dacă treci prin Hinceşti, locul de baştină al lui Kotovski, nu poţi rata, orice ai face, statuia impunătoare din granit a banditului cocoţată in vărful unei coline.

LEGENDA DEMITIZATĂ. Pentru basarabeni a fost un fel de "Terente - regele bălţilor", adică a tălhărit la drumul mare, a cheltuit banii după bunul plac şi a murit de măna unui soţ gelos, cu a cărui nevastă se incurcase. Altfel, pănă in 1989, toţi copiii invăţau la şcoală despre faptele de eroism ale lui in revoluţia bolşevică, evităndu-se orice cuvănt legat de faptele lui de banditism. Cănd au ocupat ruşii Basarabia, lotrul s-a transformat intr-o figură proeminentă. Şi-au amintit de el şi au construit un mit. Eroul era căntat şi elogiat pe toate canalele. După 1990, cănd au fost cunoscute şi "bubele" din capul lui Kotovski, mitul a inceput să se... inmoaie. Chiar dacă monumentele mai tronează, nimeni nu ştie cu precizie cine-i personajul călare care priveşte hotărăt inainte şi parcă indeamnă la luptă.

"EVOLUŢIE". Rus de origine, vorbitor perfect de limbă rusă, şi cunoscător de idiş şi poloneză, Kotovski s-a născut la Hinceşti, la căteva zeci de kilometri de Chişinău. A făcut un colegiu de agricultură, dar nu a vrut să profeseze. A ajuns vechil pe moşia unui boier din Tiraspol, lăngă Tighina, de unde se zice că a plecat dat afară in şuturi, pentru că a fost prins de boier in timp ce-i pipăia nevasta pe sub fuste. A luat-o la fugă incotro a văzut cu ochii, iar patru ani mai tărziu, in 1904, se stabileşte la Chişinău. Prima "lovitură" o dă in satul Lărguţa, la un evreu, de unde a furat 6.000 de ruble, sumă imensă, dacă luăm in considerare că la vremea respectivă o pereche de boi costa 30 de ruble. A acţionat singur.

Ulterior, Kotovski va deveni liderul unei intregi bande de vreo 12 persoane care acţionau in mai multe zone. Şi, deşi cunoscător al graiului evreilor, deşi aproape jumătate, dacă nu mai mult din membrii bandei erau evrei, Kotovski tot la bogătaşii vorbitori de idiş trăgea. Prada era sigură şi foarte mare. In 14 aprilie 1907, Tribunalul din Chişinău ii găseşte pe Kotovski şi pe o parte din acoliţii săi vinovaţi - de săvărşirea mai multor jafuri şi tălhării şi il condamnă pe primul la 12 ani de muncă silnică. Dar la 27 februarie 1913 evadează din inchisoare. Şi incepe să umble prin ţară după acoliţi, pentru a reface banda destrămată.

In 1916, Kotovski ajunge din nou la inchisoare şi e condamnat la moarte prin spănzurare de un tribunal din Odessa, care l-a găsit vinovat de comiterea altor tălhării... După mai multe cereri adresate autorităţilor, pedeapsa i-a fost comutată in muncă silnică pe viaţă, pentru ca, un an mai tărziu, Guvernul Provizoriu instalat in acelaşi an să-i micşoreze termenul de pedeapsă la 12 ani. Acum este momentul "ascensiunii" lui Kotovski. Istoria va juca un rol de seamă in schimbarea destinului lui Grigorii Ivanovici Kotovski. Guvernul provizoriu de la Sankt Petesburg emite o directivă ca toţi tălharii, borfaşii apţi de luptă şi de a ţine arma in mănă să fie trimişi in focul războiului. La penitenciarul din Odessa, unde se afla Kotovski, se convoacă o comisie de eliberare, iar ziua mult aşteptată soseşte in 5 mai. S-a urcat pe un cal alb, a luat sabia in mănă şi a pornit la luptă. Banditul Kotovski a devenit brusc eroul Kotovski, o dată ce bolşevicii au inceput să-i observe actele de mare vitejie.

După război, in 1918, Lenin a emis un ordin prin care toţi ţăranii din guberniile alăturate Moscovei erau obligaţi să doneze tot grăul capitalei, care era infometată, sărăcită şi in haos. Unul din emisarii trimişi in guberniile vecine a fost Kotovski, care primise ordin să impuşte toţi ţăranii de la mic la mare, dacă vreunul din ei se opune să dea grăul Revoluţiei.

"LA PĂSTRARE". In 1925, Kotovski, impreună cu soţia sa, doctoriţă, a fost trimis, la cei 43 de ani ai săi, "la odihnă", in concediu prelungit in Tighina. Ca răsplată pentru meritele şi actele de vitejie din timpul revoluţiei bolşevice. Acolo s-a dat la femeia unui cunoscut, care a văzut negru in faţa ochilor şi, orbit de gelozie, l-a impuşcat. Trei ani mai tărziu, autorul crimei a fost achitat, pentru că era "in stare de afect şi in legitimă apărare".

Satele, oraşele, uzinele sau şcolile din Moldova nu mai poartă numele "marelui erou", demitizat intre timp. Boris Druţă, scriitor care s-a documentat asupra "subiectului Kotovski", a conchis intr-o discuţie pe care am avut-o zilele trecute: "Dacă e hotelul Cosmos in faţă, strada se cheamă Gagarin, de ce nu punem statuia astronautului in locul celei a lui Kotovski, care ar putea să stea foarte bine in faţa puşcăriei centrale, denumită evident după numele lui? Că doar acolo a stat cel mai mult".

6.000 de ruble

"Viaţa grea mi-a impus să iau calea infracţiunilor: la 1 iunie 1904 am furat 8.000 de ruble in judeţul Ismail, dar de la cine şi in ce mod nu doresc să spun. Mărturisesc doar că acest furt l-am săvărşit cu incă două persoane. Din această sumă, mie mi-au revenit 6.000 de ruble, iar celor doi - 2.000. Aceşti bani i-am cheltuit la Harkov, unde am stat un timp fără buletin de identitate, purtănd numele de Leonid Gorsakov"

Bandă organizată

"Mă recunosc vinovat de faptul că anul trecut (1905), inţelegăndu-mă in prealabil cu alte persoane, am organizat o bandă pe teritoriul guberniei Basarabia, in scopul de a săvărşi furturi de avere atăt in mod clandestin, căt şi jafuri prin atacarea armată a victimei"

declaraţie a lui Kotovski aflată in fondul nr. 39 registrul nr.15 la paginile 13-17

Planuri de evadare

Intr-o scrisoare adresată "confraţilor" liberi la 28 septembrie 1916, Kotovski le cere ajutorul. "Dragi prieteni! Sunt scos la plimbare doar noaptea, la lumina felinarelor. Vă rog pe voi, precum şi pe conaţionalul meu, să mă aju-taţi să evadez. Să-mi faceţi o scară din cărje şi petici… Salvaţi-mă, că de nu - zdohnesc! Dacă-mi veţi răspunde printr-o scrisorică, transmiteţi-o printr-o persoană de nădejde in celula de mijloc, de la etajul trei… Vă rog, găndiţi-vă, ajutaţi-mă şi salvaţi-mă! Dar s-o faceţi foarte atent, deoarece chiar şeful puşcăriei mi-a spus că are date ale agenţilor secreţi cum că vreau să şterg putina şi m-a preintămpinat... Ajutaţi-mă, că de nu - voi piei ca un căine"... - scrisoarea a apărut in revista Literatura şi arta din 5 iulie 1990, intr-un articol semnat de Boris Druţă .

Citeşte mai multe despre:   caravana jurnalul 2007,   kotovski

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de