Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tinerii din Republica Moldova nu au prea multe opţiuni dacă vor să se distreze. Discotecile sunt luate cu asalt in toată ţara, indiferent de condiţiile pe care le oferă. Iar rockerii sunt cei mai nefericiţi, pentru că nu mai au nici un club cu specific. Improvizaţiile ii salvează de la plictiseală.
⢠Rockerii moldoveni au rămas fără cluburiÂ
⢠Rockerii moldoveni au rămas fără cluburiÂ
Restricţii la Disco-n sat
Cănd se lasă seara pe uliţele intunecate, cu pretenţii de drumuri naţionale, din Republica Moldova, tinerii ies din case in haine de sărbătoare şi orbecăie pănă la Disco. Programul incepe pe la 11:00.
Şi oricăt de greu le-ar fi, nu pot renunţa la una dintre puţinele distracţii... Asta am văzut noi de fiecare dată cănd ne-am rătăcit prin Moldova, cu harta-n braţe, făcănd imprudenţa de a intărzia prin satele republicii după ora nouă. Mare greşeală, pentru că iluminatul public lipseşte cu desăvărşire. Şi e aşa o linişte şi-o beznă peste tot, că oricum nu-ţi dai seama dacă eşti in nord, in sud, in est sau in vest. Dar peste tot, cănd intri intr-o localitate, după ora zece trebuie să ai grijă să eviţi cărdurile de fete şi băieţi care se duc la Disco.
DISTRACŢIA. Curiozitatea ne-a trimis pe urmele lor. Şi-am văzut cum se distrează puştimea din satul Delacău, de pe malul Nistrului. "La noi toată lumea merge seara la discotecă", ne-a lămurit una dintre fetele de acolo. "Ţine de la unsprezece la unu jumate". "Păi cum? Aşa de puţin?" "Da. Aşa vrea patronuâ." Adică nea Mitea, pe care l-am cunoscut in aceeaşi seară, chiar la "locul faptei". Pe-ntuneric, intre zidurile dărăpănate ale vechii discoteci "ctitorite" in perioada de glorie a URSS-ului. Care-i aparţine de zece ani. Tot el are grijă şi de poluarea fonică. Muzica nu se aude foarte tare, ca nu cumva să deranjeze vecinii. Dacă nu eram duşi de mănă pănă acolo, nu găseam discoteca, pentru că nu se auzea nici muzica, nu se vedeau nici lumini.
NEA MITEA, EDUCATORUL. Patronul discotecii şi-a insuşit, din exces de spirit civic, rolul de educator al "bobocilor" din sat. "Lucrez aici de 20 de ani. Ii cunosc pe toţi. Şi ei mă iubesc pe mine. Pentru că poate o dată n-are unuâ 2 lei şi-l las să intre. Mi-i dă a doua zi. Pe-aicea au trecut toţi", se lăudă proprietarul locului de distracţie al satului, imediat după ce am făcut cunoştinţă. Pe puştii petrecăreţi ii costă 4 lei moldoveneşti intrarea la Disco. Cam mult pentru "confortul" pe care-l oferă "localul". Acolo n-au ce să bea, pentru că nu e bar. Unii mai vin cu sucul sau cu berea "la pachet". Chiar cu apă, ca să nu moară de sete. N-au voie să fumeze "ca să nu miroasă a fum cănd ajung acasă şi să nu se-nveţe rău", cum ne-a explicat nea Mitea, măndru de realizările lui in materie de educaţie a satului. "Veneau părinţii şi-mi spuneau că fetele lor fumează şi cănd ajung acasă miros tot numai a fum. Şi-atunci m-am găndit: ia să nu-i mai las io inăuntru, că aşa poate se lasă di tăt", se mai lăuda el, cu fruntea sus şi piepu-nainte, la lumina leşinată a unicului bec plasat in centrul sălii de dans. "La unu jumate, gata! E ultima melodie şi pleacă acasă", ne-a lămurit tot el cum stă treaba cu programul. Şi peste cuvăntul lui nu trece nimeni. El e şefuâ, el dictează, el centrează, el dă cu capuâ, cum s-ar spune pe la noi, in termeni pseudofotbalistici. Stănd mai mult de vorbă, mi-am dat seama că nea Mitea e un fel de hibrid intre capitalist in devenire şi comunist convins, paznic de discotecă sovietică. Ar face afaceri, dar mai dulce-i plăcerea controlului absolut asupra copiilor care vin la Disco. Nu mişcă nimeni decăt cum şi căt vrea nea Mitea. Dacă "dezmăţul" e sub control, proprietarul discotecii pleacă acasă mai mulţumit decăt dacă ar căştiga mai mulţi bani. Cam 50-60 de lei pe noapte, cănd copiii sunt in vacanţă şi e discoteca plină. Programul prelungit pentru perioada verii e de patru zile pe săptămănă: miercuri, vineri, sămbătă şi duminică. Nea Mitea preferă varianta "prescurtată" şi nici nu-i trece prin cap să văndă băuturi şi ţigări la bar minorilor sau să să aibă pe conştiinţă ridurile lor din viitor, din cauza nopţilor nedormite.
VADIM, IDOLUL MINORILOR. La Disco Delacău, intre zidurile scorojite, cu fragmente de geamuri, după grilajele ruginite de la ferestre şi la lumina unui singur bec stingher, aşezat in centrul incăperii, in dreptul unui glob din bucăţi de oglindă care se roteşte asigurănd o firavă atmosferă de club, l-am cunoscut pe tănărul aproape MC, Vadim. El e sufletul petrecerii de fiecare dată. "Vino repede, că urmează breakdance", mi-a spus extaziată o fată, incercănd să mă smulgă de la locul pe care mi-l găsisem la geam. Pentru că doar pervazul putea servi drept scaun in toată clădirea. Am văzut după căteva minute de ce era atăt de agitată. Toţi petrecăreţii s-au străns instantaneu intr-un cerc impenetrabil. Dacă nu eşti "pe fază" pierzi "cireaşa de pe tort". Pentru că in interiorul cercului, Vadim chiar face demonstraţii excelente de breakdance. In ţipetele extaziate ale puştimii, aplauze şi ţopăieli ale fetelor din cercul compact, tănărul Vadim arată de fiecare dată ce "scheme" noi a mai exersat şi-i umple de invidie pe băieţii din sat. Care, totuşi, il apreciază. Unii chiar incearcă să-l imite, dar nu le iese. "N-am timp să exersez, pentru că sunt mai mult pe la şcoală, la Colegiul Medical. O dată sau de două ori pe săptămănă, dacă reuşesc", a-ncercat să se scuze, fără motive, in faţa noastră, după prima "reprezentaţie". Are 18 ani, munceşte şi la grădină, meştereşte şi prin casă, se duce şi la şcoală, dar rămăne şi cel mai bun dansator din sat. S-a obişnuit cu aplauzele, strigătele şi ţopăielile consătenilor lui, dar nu se aşteaptă la nimic spectaculos de la viitor. Se găndeşte că va rămăne doar o vedetă locală, ca mulţi alţi tineri foarte talentaţi şi fără perspective pe care-i are Basarabia. Atunci cănd visează cu ochii deschişi, Vadim Iordan speră să-l găsească cineva, să se facă remarcat şi dincolo de "graniţele" Delacăului.
TRIMIŞI LA CULCARE. După cea de-a doua reprezentaţie a tănărului şi talentatului Vadim, nea Mitea a făcut un semn autoritar "DJ-ilor" de lăngă vechea combină muzicală, care verificau "playlist-ul" scris pe o coală de hărtie A4. Ii anunţa că venise vremea "stingerii". "După asta mai căntă o melodie şi gata!", a venit să-mi spună satisfăcut. Le-a dat totuşi un "bonus", incă trei sferturi din altă melodie, inainte de inchidere. Aşa că puştii au plecat mai mult decăt mulţumiţi, pentru programul prelungit cu două minute. Şi ne-am convins că ştiu foarte bine ce au de făcut şi că nu incalcă regulile, pentru că după incă 5 minute nu mai era nici unul in zonă. Muzica oprită, toate luminile stinse. Uliţele satului, pustii. Foarte multe stele pe cerul senin, linişte deplină şi toată lumea la somn! La "unu jumate", cănd se sting luminile toate.
FĂRĂ ŢIGĂRI!
"Veneau părinţii şi-mi spuneau că fetele lor fumează şi cănd ajung acasă miros tot numai a fum. Şi-atunci m-am găndit: ia să nu-i mai las io inăuntru, că aşa poate se lasă di tăt. Lucrez aici de 20 de ani. Ii cunosc pe toţi. Şi ei mă iubesc pe mine. Pentru că poate o dată n-are unuâ 2 lei şi-l las să intre. Mi-i dă a doua zi. Pe-aicea au trecut toţi"
Nea Mitea, patronul discotecii
Şi oricăt de greu le-ar fi, nu pot renunţa la una dintre puţinele distracţii... Asta am văzut noi de fiecare dată cănd ne-am rătăcit prin Moldova, cu harta-n braţe, făcănd imprudenţa de a intărzia prin satele republicii după ora nouă. Mare greşeală, pentru că iluminatul public lipseşte cu desăvărşire. Şi e aşa o linişte şi-o beznă peste tot, că oricum nu-ţi dai seama dacă eşti in nord, in sud, in est sau in vest. Dar peste tot, cănd intri intr-o localitate, după ora zece trebuie să ai grijă să eviţi cărdurile de fete şi băieţi care se duc la Disco.
DISTRACŢIA. Curiozitatea ne-a trimis pe urmele lor. Şi-am văzut cum se distrează puştimea din satul Delacău, de pe malul Nistrului. "La noi toată lumea merge seara la discotecă", ne-a lămurit una dintre fetele de acolo. "Ţine de la unsprezece la unu jumate". "Păi cum? Aşa de puţin?" "Da. Aşa vrea patronuâ." Adică nea Mitea, pe care l-am cunoscut in aceeaşi seară, chiar la "locul faptei". Pe-ntuneric, intre zidurile dărăpănate ale vechii discoteci "ctitorite" in perioada de glorie a URSS-ului. Care-i aparţine de zece ani. Tot el are grijă şi de poluarea fonică. Muzica nu se aude foarte tare, ca nu cumva să deranjeze vecinii. Dacă nu eram duşi de mănă pănă acolo, nu găseam discoteca, pentru că nu se auzea nici muzica, nu se vedeau nici lumini.
NEA MITEA, EDUCATORUL. Patronul discotecii şi-a insuşit, din exces de spirit civic, rolul de educator al "bobocilor" din sat. "Lucrez aici de 20 de ani. Ii cunosc pe toţi. Şi ei mă iubesc pe mine. Pentru că poate o dată n-are unuâ 2 lei şi-l las să intre. Mi-i dă a doua zi. Pe-aicea au trecut toţi", se lăudă proprietarul locului de distracţie al satului, imediat după ce am făcut cunoştinţă. Pe puştii petrecăreţi ii costă 4 lei moldoveneşti intrarea la Disco. Cam mult pentru "confortul" pe care-l oferă "localul". Acolo n-au ce să bea, pentru că nu e bar. Unii mai vin cu sucul sau cu berea "la pachet". Chiar cu apă, ca să nu moară de sete. N-au voie să fumeze "ca să nu miroasă a fum cănd ajung acasă şi să nu se-nveţe rău", cum ne-a explicat nea Mitea, măndru de realizările lui in materie de educaţie a satului. "Veneau părinţii şi-mi spuneau că fetele lor fumează şi cănd ajung acasă miros tot numai a fum. Şi-atunci m-am găndit: ia să nu-i mai las io inăuntru, că aşa poate se lasă di tăt", se mai lăuda el, cu fruntea sus şi piepu-nainte, la lumina leşinată a unicului bec plasat in centrul sălii de dans. "La unu jumate, gata! E ultima melodie şi pleacă acasă", ne-a lămurit tot el cum stă treaba cu programul. Şi peste cuvăntul lui nu trece nimeni. El e şefuâ, el dictează, el centrează, el dă cu capuâ, cum s-ar spune pe la noi, in termeni pseudofotbalistici. Stănd mai mult de vorbă, mi-am dat seama că nea Mitea e un fel de hibrid intre capitalist in devenire şi comunist convins, paznic de discotecă sovietică. Ar face afaceri, dar mai dulce-i plăcerea controlului absolut asupra copiilor care vin la Disco. Nu mişcă nimeni decăt cum şi căt vrea nea Mitea. Dacă "dezmăţul" e sub control, proprietarul discotecii pleacă acasă mai mulţumit decăt dacă ar căştiga mai mulţi bani. Cam 50-60 de lei pe noapte, cănd copiii sunt in vacanţă şi e discoteca plină. Programul prelungit pentru perioada verii e de patru zile pe săptămănă: miercuri, vineri, sămbătă şi duminică. Nea Mitea preferă varianta "prescurtată" şi nici nu-i trece prin cap să văndă băuturi şi ţigări la bar minorilor sau să să aibă pe conştiinţă ridurile lor din viitor, din cauza nopţilor nedormite.
VADIM, IDOLUL MINORILOR. La Disco Delacău, intre zidurile scorojite, cu fragmente de geamuri, după grilajele ruginite de la ferestre şi la lumina unui singur bec stingher, aşezat in centrul incăperii, in dreptul unui glob din bucăţi de oglindă care se roteşte asigurănd o firavă atmosferă de club, l-am cunoscut pe tănărul aproape MC, Vadim. El e sufletul petrecerii de fiecare dată. "Vino repede, că urmează breakdance", mi-a spus extaziată o fată, incercănd să mă smulgă de la locul pe care mi-l găsisem la geam. Pentru că doar pervazul putea servi drept scaun in toată clădirea. Am văzut după căteva minute de ce era atăt de agitată. Toţi petrecăreţii s-au străns instantaneu intr-un cerc impenetrabil. Dacă nu eşti "pe fază" pierzi "cireaşa de pe tort". Pentru că in interiorul cercului, Vadim chiar face demonstraţii excelente de breakdance. In ţipetele extaziate ale puştimii, aplauze şi ţopăieli ale fetelor din cercul compact, tănărul Vadim arată de fiecare dată ce "scheme" noi a mai exersat şi-i umple de invidie pe băieţii din sat. Care, totuşi, il apreciază. Unii chiar incearcă să-l imite, dar nu le iese. "N-am timp să exersez, pentru că sunt mai mult pe la şcoală, la Colegiul Medical. O dată sau de două ori pe săptămănă, dacă reuşesc", a-ncercat să se scuze, fără motive, in faţa noastră, după prima "reprezentaţie". Are 18 ani, munceşte şi la grădină, meştereşte şi prin casă, se duce şi la şcoală, dar rămăne şi cel mai bun dansator din sat. S-a obişnuit cu aplauzele, strigătele şi ţopăielile consătenilor lui, dar nu se aşteaptă la nimic spectaculos de la viitor. Se găndeşte că va rămăne doar o vedetă locală, ca mulţi alţi tineri foarte talentaţi şi fără perspective pe care-i are Basarabia. Atunci cănd visează cu ochii deschişi, Vadim Iordan speră să-l găsească cineva, să se facă remarcat şi dincolo de "graniţele" Delacăului.
TRIMIŞI LA CULCARE. După cea de-a doua reprezentaţie a tănărului şi talentatului Vadim, nea Mitea a făcut un semn autoritar "DJ-ilor" de lăngă vechea combină muzicală, care verificau "playlist-ul" scris pe o coală de hărtie A4. Ii anunţa că venise vremea "stingerii". "După asta mai căntă o melodie şi gata!", a venit să-mi spună satisfăcut. Le-a dat totuşi un "bonus", incă trei sferturi din altă melodie, inainte de inchidere. Aşa că puştii au plecat mai mult decăt mulţumiţi, pentru programul prelungit cu două minute. Şi ne-am convins că ştiu foarte bine ce au de făcut şi că nu incalcă regulile, pentru că după incă 5 minute nu mai era nici unul in zonă. Muzica oprită, toate luminile stinse. Uliţele satului, pustii. Foarte multe stele pe cerul senin, linişte deplină şi toată lumea la somn! La "unu jumate", cănd se sting luminile toate.
FĂRĂ ŢIGĂRI!
"Veneau părinţii şi-mi spuneau că fetele lor fumează şi cănd ajung acasă miros tot numai a fum. Şi-atunci m-am găndit: ia să nu-i mai las io inăuntru, că aşa poate se lasă di tăt. Lucrez aici de 20 de ani. Ii cunosc pe toţi. Şi ei mă iubesc pe mine. Pentru că poate o dată n-are unuâ 2 lei şi-l las să intre. Mi-i dă a doua zi. Pe-aicea au trecut toţi"
Nea Mitea, patronul discotecii
