Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Igor Mocanu a terminat anul acesta Facultatea de Litere la Bucureşti. Are 22 de ani şi este din Republica Moldova. S-a născut intr-un sat de lăngă oraşul Cahul, a făcut studiile liceale la Chişinău şi s-a "indrăgostit" de profuâ de romănăâ¦
Igor Mocanu a terminat anul acesta Facultatea de Litere la Bucureşti. Are 22 de ani şi este din Republica Moldova. S-a născut intr-un sat de lăngă oraşul Cahul, a făcut studiile liceale la Chişinău şi s-a "indrăgostit" de profuâ de romănăâ¦
Igor a renunţat la prima lui "iubire", contabilitatea, in favoarea literaturii, datorită unui profesor de liceu care şi-a făcut doctoratul in Romănia. Tot datorită lui, vorbeşte o limbă romănă curată, aşa cum şi-a dorit mereu. Acum scrie la revista basarabeană Contrafort, pe care oamenii de Litere o consideră una dintre cele mai bune publicaţii culturale din Europa. După patru ani petrecuţi in Romănia, cu aventuri dintre cele mai ciudate, Igor nu prea s-ar mai intoarce acasă. Chiar dacă nu i-a fost intotdeauna bine in Romănia şi incă nu poate spune că şi-a rezolvat toate problemele.
ARMA CA BULETIN. Venit la Bucureşti pentru studiile universitare, Igor s-a obişnuit greu cu oraşul mare, cu alt ritm şi alte reguli decăt cele pe care le ştia de acasă. Timpul trece mult mai lent in satul Tartaul, unde s-a născut şi şi-a petrecut aproape toată viaţa. Iar Chişinăul este şi el un orăşel liniştit. "Prin anul al doilea de facultate, 2004-2005, in Ferentari, m-au oprit doi indivizi intr-o seară şi mi-au pus un cuţit la găt. Au vrut să mă buzunărească şi au scos portofelul. Imi ţineam actele in buzunarul interior al paltonului şi era buletinul deasupra. Au citit «Republica Moldova» şi-au zis: «Ne cerem scuze. Vrei o bere?». Pentru moment n-am inţeles. Am zis: «Mulţumesc. Vreau să ajung acasă.» După aceea, cănd veneam de la facultate şi-i mai vedeam pe-acolo, incepeau să cănte: «Cine e jupănuâ/ Cine e stăpănuâ?». Se pare că era la modă in perioada aia căntecul ăsta", povesteşte Igor, cu mult umor. De la un prieten venit tot din Moldova a aflat mai tărziu că circulă o legendă despre cei de acolo: "S-a mai intămplat aşa cu unul, numai că ăla n-avea buletinul, daâ avea un kalashnikov sub palton".
IMAGINE FALSĂ. Primul contact cu Bucureştiul l-a avut cu un an inainte de a intra la facultate. Căştigase o excursie aici, ca premiu pentru un concurs de eseu la radio. "Aveam impresia că, dacă vin in Romănia, o să văd pe stradă tineri cu cel puţin un volum de Eminescu sub braţ." Aşa ii spusese un prieten care fusese de mai multe ori in Romănia. "Ascultasem şi Mafia, şi Paraziţii. Ştiam şi de-astea. Dar asta era imaginea pe care mi-o făcusem." Ca mulţi basarabeni care ajung aici, Igor s-a oprit mai intăi la anticariate. Cum cărţile sunt foarte greu de găsit in Republica Moldova, aprovizionarea se face de cele mai multe ori din Romănia.
AVANTAJELE LIMBII. Pe Igor l-a ajutat foarte mult lipsa accentului. Mulţi dintre cei care vin aici la studii şi nu ştiu foarte multe despre romăni se lovesc de glumele proaste ale "fraţilor" de dincoace de Prut. "Datorez această lipsă de accent profesorului meu de romănă de la colegiu. Pentru că el la ore vorbea limba literară şi-atunci, prin mimentism, incercam să vorbim la fel. Erau un fel de lecţii de canto. Dacă vrei să vorbeşti subtil, nu poţi s-o faci decăt in limba literară", ne-a explicat Igor. Respectivul profesor, Adrian Ghica, este tot din Republică, dar şi-a dat doctoratul la Craiova. Elevii nu au apreciat doar felul in care vorbea, ci şi faptul că discuta altfel la orele de literatură. Le-a adus informaţii noi, o abordare diferită de cea obişnuită in şcoala de acolo. Le aducea şi cărţi de care nu auziseră, dar care le-au plăcut foarte mult.
DOR DE CASĂ ŞI NU PREA. El vrea să-şi continue studiile in Romănia. Işi va depune dosarul pentru Master la aceeaşi facultate. Basarabenilor le e mai greu să plece in străinătate din cauza vizelor care costă foarte mult. "După Master mi-ar plăcea să rămăn, să activez in invăţămăntul universitar. Dar nu ştiu. Acum, căt mai sunt cu capu-n nori, incă mai spun că e foarte frumos. Dar sunt conştientâ¦" Ii este dor de casă, dar drumul de intoarcere nu prea il incăntă. Satul Tartaul, din sudul Republicii Moldova, este foarte sărac, iar Chişinăul nu oferă prea multe posibilităţi tinerilor absolvenţi, oricăt de bine pregătiţi ar fi. "M-aş intoarce in ţară dacă⦠de fapt, nu ştiu dacă mai vreau să mă-ntorc. Intr-un fel, incă sunt prezent acolo, pentru că mai trimit articole la Contrafort", a spus el, destul de incurcat in propriul conflict interior. S-ar duce şi ca profesor, chiar intr-un sat, pentru a cultiva mai departe limba şi literatura romănă, dar asta doar intr-o lume ideală, in care problemele economice de acolo n-ar mai exista. Sau dacă ar avea bani suficienţi incăt să facă asta din pasiune, ignorănd salariul mizerabil din invăţămănt, de nici 50 de euro pe lună. La Chişinău am mai intălnit un absolvent de Litere, taximetrist. Ca şofer de taxi căştigă 500 de euro pe lună, adică exact de zece ori mai mult decăt ar căştiga la catedră.
AJUTOARE DIN PARMA. Igor nu s-a bazat pe bursa de 50 de dolari in toţi aceşti ani. A muncit in timpul facultăţii şi a primit bani de la părinţi. "Ai mei sunt in Parma. Pentru că taică-meu e profesor de fizică şi de matematică. Nu mai avea nici o şansă să-şi intreţină familia cu salariul de-acolo. Maică-mea e educatoare la grădiniţă şi avea şi ea un salariu mizerabil. Au plecat acum, dar se vor intoarce." Ei işi construiesc in continuare casa. Asta am văzut şi noi cănd am ajuns in satul din care provine Igor. Rudele rămase in localitate au grijă de gospodăria lor. Asta se intămplă de cinci ani, iar de fiecare dată cănd se intorc mai repară căte ceva la casa veche. Nu se găndesc să rămănă acolo. Părinţii lui Igor consideră că au un job temporar in străinătate, pentru a-şi ajuta cei trei copii studenţi. Igor mai are o soră şi un frate. Incă işi mai caută locul toţi trei, dar, spre deosebire de părinţii lor, nu vor să se intoarcă acasă.
Locul de muncă, imposibil in Romănia
Incercănd să se angajeze, Igor Mocanu s-a confruntat prima dată cu o aberaţie legislativă. "Am doar cetăţenie de Republica Moldova şi e foarte greu să obţii cetăţenie şi din punct de vedere al procedurilor birocratice, şi pentru că trebuie să stai la nişte cozi interminabile. Legat de asta, am avut probleme şi cu angajarea. E o poveste de te doare mintea. Primul meu job din Romănia a fost ca redactor de ştiri la un site al unui post de televiziune de aici. Am trecut cu brio faza de training, am lucrat o lună, apoi m-am dus şi eu, ca omul, să-mi ridic salariul. Nu eram trecut in lista de salarizaţi. Ce se-ntămplase: CNP-ul nostru are 10 cifre. Al vostru are 13. Nu există un cont contabil in care să fie virat salariul pe un CNP de 10 cifre. Dacă ar fi virată, s-ar numi evaziune fiscală. Prin urmare, in Romănia, cetăţean moldovean angajat pe bază de buletin e egal infracţiune. Sau, mai pe limba noastră, muncă la negru." Acest "miraculos" CNP i-a dat multă bătaie de cap lui Igor. A studiat bine legislaţia, a căutat soluţii şi a reuşit să treacă peste impas. In Romănia pot fi angajate fără probleme persoanele fizice autorizate din Republica Moldova. Iar restul trebuie să aibă acel permis de muncă pentru străini, care ii bagă in alt cerc vicios. "Dar şi acolo e altă bubă: permisul nu poţi să-l obţii fără contractul de muncă, iar contractul nu ţi-l dau fără permis. Nimeni nu ţi-l dă ca după aia să te angajeze, pentru că nu ai suficient «capital simbolic». Nu eşti cineva", ne-a mai explicat Igor.
