Mănăstirea Hăncu şi prigoana comunistă

Dacă Vladimir Putin este considerat "reintregitorul Bisericii Ortodoxe Ruse", omologul şi tizul său basarabean, Vladimir Voronin, s-a grăbit să ii urmeze exemplul. Imediat după venirea sa la putere a pornit o amplă campanie de străngere de fonduri şi reabilitare a unor mănăstiri. Bineinţeles, au fost alese cele in jurul cărora legenda ctitorilor trecutului se putea implini cu o comandată legendă a "ctitorului" contemporan.

Căpriana s-a aflat in vărtejul acestei bruşte convertiri cu iz politic. Dar şi Mănăstirea Hăncu, unde s-a amenajat un spaţiu de cazare ultramodern, menit să-l găzduiască pe patriarhul Alexei al Moscovei. Tot aici se ridică o catedrală care uimeşte prin dimensiuni nefireşti, gata să-l strivească pe creştinul umil. Dinaintea ei, trecutul insuşi e strivit. Cine mai are vreme să-şi amintească de marele stolnic Mihalcea Hăncu, cel care in 1678 punea temelia acestei mănăstiri aici, pe pămănturile lui, la rugămintea fiicei sale, Parascheva, care va deveni prima călugăriţă a aşezămăntului monahal inchinat Cuvioasei Parascheva. Distrusă de tătari, mănăstirea a fost reabilitată in secolul al XIX-lea de egumenul Varlaam al II-lea şi tot de acest loc se leagă inceputul vieţii monahale de obşte, in Basarabia, in timpul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Desfiinţată in 1956, mănăstirea a revenit in drepturile ei, puţin căte puţin, după 1990.

SCENARII DIABOLICE. Despre istoria locului am fi vrut să aflăm mai multe, dar ne-a fost imposibil să discutăm cu maica stareţă Parascheva Cazacu sau cu oricine altcineva din conducerea mănăstirii - calitatea noastră de ziarişti romăni, chiar şi cu binecuvăntare de la Mitropolia Chişinăului şi a Intregii Moldove, pentru a face această documentare, nu ne era nicidecum de folos. Am apelat atunci la cel mai documentat cronicar modern al mănăstirilor basarabene, jurnalistul Dinu Rusu, autor al unui studiu amplu privind calvarul comunităţilor monahale din Basarabia, in anii ateismului sovietic. "In «Proiectul de inchidere a mănăstirilor din R.S.S. Moldovenească», elaborat in septembrie 1949, Romenski referindu-se la starea de lucruri de la Mănăstirea Hăncu menţionează lipsa spiritului gospodăresc şi aflarea intr-o stare jalnică a construcţiilor. De asemenea, acesta remarcă faptul că pămănturile mănăstirii sunt rău lucrate, viile şi livezile sunt distruse. «Docladurile» erau in spiritul vremii şi dorinţei ideologice. După fel de fel de legi stupide adoptate de sovietici, care puneau pe butuci mănăstirile, acelaşi Romenski spune că incă un argument de inchidere a lăcaşului de la Hăncu il reprezintă starea economică precară şi descoperirea unor boli contagioase. Scenarii diabolice, puse in practică doar că aşa spunea ideologia comunistă, care nu era compatibilă cu religia." (Ne amintim, nu-i aşa?, că tot in urma unui astfel de complot murdar, la Căpriana călugării fuseseră acuzaţi de violuri, fiind şi "descoperiţi" ca suferinzi de blenoragie şi sifilis.)

LECŢIA DE ATEISM. Răfuiala "ateilor sovietici" cu Mănăstirea Hăncu, spune Dinu Rusu, a inceput incă din anul 1944, cănd aşezămăntului monahal i-au fost confiscate toate pămănturile. Totuşi, călugării reuşesc să reziste tuturor umilinţelor incă 12 ani, cănd sunt alungaţi, şi lăcaşul este inchis. Mănăstirea capătă alte destinaţii: staţiune de odihnă pentru studenţi şi sanatoriu pentru boli pulmonare. Şi, parcă pentru a alunga cu totul Duhul Sfănt care sălăşluia in aceste locuri, "Biserica de vară «Sfănta Cuvioasă Parascheva» este transformată in club, mai-marii avănd grijă de educaţia ateistă", aici fiind organizate "lecţii de promovare a invăţăturilor marxist-leniniste" ori "sunt prezentate scenete care-l batjocoresc pe Dumnezeu".

Două insemne sunt actuale la Hăncu: apa minerală cu numele mănăstirii şi clădirea imensă a noii catedrale.

Credinţă

"Multe pagini frumoase, numeroase ca stelele in cer, a scris această familie (a stolnicului Mihalcea Hăncu - n.r.) in Letopiseţul suferinţei poporului nostru"

A.D. Xenopol,istoric

Răfuială

"Ateii sovietici doreau cu orice preţ inchiderea Mănăstirii Hăncu. Ei vedeau un real pericol in existenţa acestui lăcaş in inima codrului, pentru că aici veneau mii de enoriaşi. In 1944, a inceput răfuiala cu Mănăstirea Hăncu, astfel acesteia fiindu-i luate toate pămănturile. Peste 12 ani, călugării care nu doresc să părăsească mănăstirea sunt alungaţi, iar sfăntul lăcaş este inchis"

Dinu Rusu,jurnalist basarabean

Părintele Mina

In 1944, cănd Basarabia a fost din nou pierdută, mulţi dintre călugării de la Mănăstirea Hăncu - fervenţi susţinători ai cauzei Romăniei Mari - au fost nevoiţi să plece in bejenie. Cei mai mulţi dintre ei, cu o bună parte din tezaurul mănăstirii, au ales să se refugieze la Mănăstirea Balaciu din judeţul Ialomiţa. Mai tărziu, unii dintre monahii basarabeni refugiaţi in Romănia au intrat in vizorul comuniştilor care au venit la putere in ţara noastră, iar prigoana i-a ajuns şi dincoace de Prut, fiind intemniţaţi la Brăila sau Galaţi. Părintele arhimandrit Mina Dobzeu, de la Huşi, a fost el insuşi monah la Mănăstirea Hăncu. Născut in satul Grozăveşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia, la 5 noiembrie 1921, acesta se călugărise in anul 1935 la numai 13 ani şi jumătate. In ’44 era insă deja pe frontul de vest, fiind luat in armată. S-a reintors la viaţa monahală imediat după război, dar şi sfinţia sa avea să cunoască ororile inchisorilor comuniste, fiind incarcerat de trei ori, prima dată in 1948, la Galaţi.