x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Migraţiile studenţeşti, o modă cu iz de evadare

0
Autor: Laura Toma 12 Iul 2007 - 00:00
Migraţiile studenţeşti, o modă cu iz de evadare


Alex, Natalia şi Petru fac parte din cei peste 18.000 de tineri din Republica Moldova care au urmat cursurile universitare in Romănia in ultimii 17 ani. Cei mai mulţi au absolvit in Iaşi, pentru că le este mai aproape de casă, iar după absolvire s-au lăsat ghidaţi de tendinţele pieţei de muncă şi s-au dispersat, evitănd insă să se intoarcă la Chişinău.

Alex, Natalia şi Petru fac parte din cei peste 18.000 de tineri din Republica Moldova care au urmat cursurile universitare in Romănia in ultimii 17 ani. Cei mai mulţi au absolvit in Iaşi, pentru că le este mai aproape de casă, iar după absolvire s-au lăsat ghidaţi de tendinţele pieţei de muncă şi s-au dispersat, evitănd insă să se intoarcă la Chişinău.

Alenxandru Minza e din Bălţi şi a venit acum şapte ani să studieze in Iaşi, pentru că aici se află singura facultate de informatică pură din Romănia. A fost pasionat de programare incă din gimnaziu şi şi-a propus să facă performanţă in domeniu. Admiterea a fost complicată pentru că la testele de inteligenţă care au trebuit date s-a incălcat regulamentul şi au trebuit repetate, plus că autorităţile nu erau pregătite pentru un număr aşa de mare de tineri dornici să studieze in Romănia. In funcţie de acest rezultat, candidaţii basarabeni urmau să se orienteze spre specializările unde mai rămăseseră locuri libere şi aşa a prins ultimul loc liber la informatică. "Mi-a plăcut libertatea de a fi student şi totodată responsabilitatea ce venea cu asta. Pentru că procesul de admitere s-a intins foarte mult, am ajuns cu o săptămănă mai tărziu la cursuri. A fost interesant, pentru că a trebuit să intru direct in ritm şi să-mi dau seama repede ce se intămplă. Nu cunoşteam pe nimeni dinainte, i-am cunoscut pe toţi in facultate", spune Alex. "Faptul că veneam din Republica Moldova nu mi-a pus nici un soi de piedici. Auzeam la colegi lucrul ăsta, dar mereu incercam să explic că aceste piedici nu sunt decăt in mintea lor. Eu mereu am crezut că destinul ţi-l faci singur, şi de aceea cred că acestea erau doar nişte obstacole inchipuite", adaugă Alex.

Nici acomodarea in cămin sau cu bucătăria romănească nu i-a dat bătăi de cap. Nu a renunţat la hrişcă, un aliment tipic moldovenesc, care seamănă cu orezul şi pe care şi l-a preparat in cămin, spre curiozitatea celorlalţi. Iar ce a găsit in Romănia şi nu mai măncase niciodată a fost salata de icre şi ciorba de burtă, pe care apoi a inceput să le trimită şi alor săi, la Bălţi. In timpul facultăţii a obţinut un job de programator intr-o firmă nou creată in Iaşi, in care el impreună cu alţi căţiva colegi urmau să pună bazele culturale. "Era interesant, pentru că lucram cu amici foarte apropiaţi, practic atmosfera din universitate se transpunea şi la firmă. Şi cum eram in anul al IV-lea şi trebuia să fim şi la facultate şi la job, mai ales că era şi aproape de facultate, mereu eram văzuţi un grup mereu compact care făcea naveta intre cele două puncte", işi aminteşte Alex. In acelaşi timp a avut o colaborare cu Microsoft, era consultant, altfel spus aducea mai aproape tehnologiile Microsoft şi le făcea cunoscute studenţilor ca să-şi imbunătăţească aptitidinile, incăt să fie cu un pas inainte in faţa celorlalţi la obţinerea unui job. "Colaborarea cu Microsoft a fost un motiv pentru care am rămas şi la master. Pentru că pe lăngă faptul că primeam o energie pozitivă din comunicarea continuă cu studenţii, colaborarea cu Microsoft imi prilejuia posibilitatea de a colabora cu cei mai deştepţi oameni din Romănia. Era interesant şi nu a fost o decizie foarte dificilă vizavi de ce urma să fac pe mai departe", spune Alex.

BĂLŢI - IS - MOSCOVA. La inceputul primului an de master a primit o invitaţie de la DELL Computers, să meargă cu un contract la Moscova. Acum lucrează in echipa cofondatorilor Musigy: "Am primit iniţial invitaţia pe e-mail la inceputul anului I şi m-am intrebat ce să caut eu la Moscova şi am şters mesajul. La o scurtă perioadă de timp primesc acelaşi mesaj, in care imi spuneau că am fost recomandat şi că ei ţin să merg acolo, am vorbit la telefon, şi căteva luni mai tărziu ajungeam la Moscova, intr-o dimineaţă, la ora 5", adaugă Alex. Acum a venit pentru căteva zile in Romănia să-şi susţină lucrarea de dizertaţie, care e legată de proiectul la care lucrează in companie. "Este un program care permite muzicienilor sau amatorilor să cănte in timp real prin Internet cu calitate inaltă a sunetului, lucru ăsta era imposibil pănă acum... Foarte important cănd doi oameni vor să se sincronizeze este ca latenţa dintre ei să fie minusculă, ca să nu inceapă notele muzicale să devieze una de alta, incăt să nu mai iasă o compoziţie, ci o cacofonie. Noi reuşim să manipulăm sunetul, să-l capturăm şi să-l trimitem in reţea, să-l aducem căt mai aproape de viteza luminii şi pentru a ajunge căt mai repede la celălăt capăt", explică Alex.

Primul succes al acestui proiect l-a avut anul trecut la Festivalul Internaţional de Jazz din Crimeea - "Jazz at the Speed of Light"- , care a fost organizat după acest model de sistem distribuit şi care, timp de patru zile, a fost urmărit de 10.000 de oameni de pe malul mării. "Pe scenă era instalat un ecran imens, staruri internaţionale se aflau pe scenă, iar ceilalţi invitaţi se aflau in prima zi la Moscova, la Londra - a doua zi, la Kiev - in a treia zi. Astfel, fie cei care se aflau acolo pe malul mării, fie cei care se aflau in celelalte oraşe puteau să vadă pe ecran ce se intămpla dincolo, la mii de kilometri distanţă de ei şi să să audă sunetul ambelor ansambluri", povesteşte Alex. "Pentru că prin acest proiect oferim posibilitatea ca oameni aflaţi chiar şi de o parte, şi de alta a oceanului să cănte in timp real impreună, poate dăm posibilitatea să se nască un nou Beatles. Ei au fost foarte norocoşi că se aflau in acelaşi oraş, nu le luau decăt căteva minute să se străngă pentru repetiţii... acum, cu această posibilitate, nu trebuie să se mai mişte de acasă şi pot să se nască chiar genuri noi de muzică", spune Alex. Alex nu se declară preocupat de politică, el e convins că profesia ii poate da o mare mobilitate şi deciziiile profesionale le ia independent de considerentele politice.

"Fiind din Basarabia, sunt aproape de Romănia ca sănge, ca limbă, şi de Rusia - ca istorie. Şi nu pot să spun că mă orientez cu faţa la cineva şi cu spatele la altcineva. Incerc să găsesc o sinergie intre aceste două lucruri care să fie in folosul tuturor. Dacă deschidem acum agenda mea, găseşti şi ruşi curaţi, şi basarabeni care ştiu şi o limbă şi alta şi romăni care habar n-au de limba rusă." După experienţa din Romănia şi cea din Rusia, Alex nu exclude să se intoarcă la Chişinău. "Eu cred că in toate ţările in curs de dezvoltare schimbările se produc foarte rapid şi din punctul ăsta de vedere mă atrage să mă intorc in Republica Moldova. In primul rănd, in fiecare zi se intămplă lucruri noi acolo şi, in al doilea rănd, dacă eşti capabil, poţi să faci nişte schimbări majore pe care nu ai ocazia să le faci in altă parte", conchide Alex.

Optimism

"Fiind din Basarabia, sunt aproape de Romănia ca sănge, ca limbă, şi de Rusia - ca istorie. Nu pot să spun că mă orientez cu faţa la cineva şi cu spatele la altcineva. Incerc să găsesc o sinergie intre aceste două lucruri care să fie in folosul tuturor. Dacă deschidem acum agenda mea, găsim şi ruşi curaţi, şi basarabeni care ştiu şi o limbă şi alta, şi romăni care habar n-au de limba rusă. Deci nu găsesc in mine o fobie sau o predispunere către tendinţa rusofilă sau rusofobă. Eu cred că in toate ţările in curs de dezvoltare schimbările se produc foarte rapid şi din punctul ăsta de vedere Chişinăul mă atrage. In primul rănd, in fiecare zi se intămplă lucruri noi şi, in al doilea rănd, dacă eşti capabil, poţi să faci nişte schimbări majore pe care nu ai ocazia să le faci in altă parte"

  • Alex Minza

IN ROMĂNIA PENTRU GAZETĂRIE.Natalia Varaniţă a terminat liceul in Romănia şi a ales să-şi continue studiile tot aici, iar acum e absolventă a Departamentului de Jurnalism din Iaşi. Primele ei amintiri despre Romănia coincid cu cele legate de Orşova, unde a făcut primii doi ani de liceu. "In Orşova am invăţat să vorbesc romăna literar şi m-am vindecat de accentul moldovenesc. In clasa a XI-a am fost nevoită să mă transfer la Iaşi, pentru că drumul era mai ieftin; ca să ajung la Orşova trebuia să dau toată bursa pe drum, iar casa era la o aruncătură de băţ", spune Natalia. Cănd a depus dosarul pentru a obţine o bursă in Romănia, era o adevărată "modă" să-ţi faci studiile aici. "Am decis să fac jurnalism incă din liceu, şi admiterea la facultate am făcut-o, din greşeală, cu studenţii romăni, in sesiunea din iulie. Nu ştiam că in august urma să fie o sesiune pentru absolvenţii de liceu basarabeni. Bănuiesc că din cauza aceasta nu am luat bursă. Părinţii m-au lăsat să-mi aleg eu facultatea şi au acceptat să mă intreţină. Mulţi colegi insă nu şi-au permis să plătească taxa şi s-au văzut nevoiţi să facă o facultate oarecare, atăt timp căt era «cu bursă». Nu cred că era vorba de bani, ci mai mult de o şansă de a rămăne aici, in Romănia", spune Natalia.

Acomodarea a fost scurtă, a ajutat-o foarte mult faptul că, prin clasa a X-a, profesoara de romănă a luat-o să locuiască la ea impreună cu incă o colegă tot din Moldova. "A fost foarte grijulie cu noi, ne punea să pronunţăm «l»-ul cu creionul intre dinţi, ca să ne «vindece» de pronunţia moldovenească. Faptul că m-am «acomodat» in sănul unei familii de intelectuali a fost un plus pentru mine", spune Natalia. "Venirea la Iaşi insă nu mi-a inlesnit calea. Am plecat de la liceul din Orşova, fără să fiu inscrisă la vreun liceu din Iaşi. Ajunsă aici, am fost nevoită să accept unicul loc disponibil, la un Grup şcolar Industrial. Fiind prima generaţie de elevi moldoveni in Orşova, oamenii erau foarte atenţi cu noi, beneficiam de un fel de «prezumţie de nevinovăţie». In Iaşi, lucrurile stăteau altfel, lumea era foarte prevăzătoare in ce-i privea pe moldoveni. Mi s-a intămplat, in timp ce-mi căutam o gazdă, să fiu refuzată doar pentru că eram «moldoveancă»", adaugă Natalia. Despre şocurile culturale, Natalia spune că le-a depăşit.

"Deşi geografic nu ne desparte decăt un rău de căţiva metri, in Republica Moldova există nişte tradiţii, nişte tabuuri care nu se regăsesc aici. De exemplu, curtatul fetelor. Mă rezum la a descrie metodele de aici drept foarte... indrăzneţe." Natalia intenţionează să rămănă in Romănia, "pentru că timp de opt ani mi-am construit aici o viaţă şi nişte planuri la care nu vreau să renunţ. Republica Moldova este patria mea, acolo imi sunt rădăcinile, dovada e faptul că nu am rezistat să stau prea departe de casă. Dacă mă arde dorul, ştiu că oricănd pot merge acasă; fac două ore şi mă costă 20 de lei. In rest, rezist la orice", spune proaspăta absolventă. "Cunosc moldoveni care după studii au ales să rămănă aici, in Romănia. Puţini dintre ei insă lucrează cu carte de muncă, şi asta pentru că nu au cetăţenie romănească. Procesul de redobăndire a cetăţeniei este foarte anevoios şi pune mari piedici celor care vor să rămănă, să muncească in Romănia. Pe mine mă doare faptul că noi, basarabenii, suntem puşi «in aceeaşi oală» cu cetăţenii străini, arabi, de exemplu. Eu, studiind in regim «cu taxă», plătesc anual alte taxe foarte mari pentru a obţine permisul de şedere temporară in Romănia. Dar cel mai mult mă deranjează faptul că, de opt ani, sunt nevoită să fac dovada «etniei romăneşti», şi in fiecare an sunt suspectată de «fraudă» ba de secretarele de la facultate, ba de angajaţii biroului pentru străini. Unii basarabeni au ajuns să declare că sunt trataţi «romăni de măna a doua»."

Inrădăcinare

"Vreau să rămăn in Romănia, pentru că timp de opt ani mi-am construit aici o viaţă şi nişte planuri la care nu vreau să renunţ. Republica Moldova este patria mea, acolo imi sunt rădăcinile, dovada e faptul că nu am rezistat să stau prea departe de casă. Dacă mă arde dorul, ştiu că oricănd pot merge acasă; fac două ore şi mă costă 20 de lei. In rest, rezist la orice. Cel mai mult mă deranjează faptul că, de opt ani, sunt nevoită să fac dovada «etniei romăneşti», şi in fiecare an sunt suspectată de «fraudă» ba de secretarele de la facultate, ba de angajaţii biroului pentru străini."

  • Natalia Varaniţă

SCEPTICUL DE LA MICROSOFT. Petru Jucovschi e din Chişinău, a terminat informatica la Iaşi, şi acum s-a stabilit in Bucureşti. Cănd a ajuns in Iaşi a descoperit mari diferenţe intre cele două sisteme de invăţămănt. "Eu, cănd am ajuns in Romănia, cel puţin la matematică am avut foarte mult de recuperat - analiza matematică, nu mai zic de algebră, pentru că acolo nu se prea face aşa ceva. Am reuşit să obţin la Chişinău o bursă la Facultatea de Matematică şi Informatică, la Matematici aplicate, am făcut vreo trei săptămăni de cursuri şi intre timp am aflat că am obţinut şi o bursă in Romănia şi am venit aici", povesteşte Petru. Cănd a ajuns in Iaşi şi-a zis că e un oraş prea liniştit comparativ cu Chişinăul, de cănd a venit in Bucureşti, o dată cu jobul de programator, a regăsit agitaţia de acasă. S-a simţit deseori discrimnat din cauza faptului că venea din Republica Moldova. "Am păţit-o in timpul facultăţii chiar la cursul de algebră in anul I - examenul se dădea şi scris, şi oral, iar in baza notei de la scris puteai să-ţi ridici nota la oral. Am făcut şi in teză o treabă bună, insă in momentul in care am mers la profesor să-mi verifice toată chestia pe care am făcut-o acolo, m-a intrebat unde am făcut liceul şi i-am spus că la Chişinău, la care el a spus o replică cel puţin ciudată: pentru că tu nu eşti in concurs cu studenţii romăni pentru a obţine bursă, nu ai nevoie de mai mult de nota 5. Şi 5 mi-a pus, cu toate că in scris am avut aproape 7", spune Petru.

"In Bucureşti am avut tot felul de peripeţii, proprietarii cănd auzeau că sunt din Republlica Moldova ezitau să imi inchirieze apartamentele; unul dintre proprietari mi-a cerut să aduc o adeverinţă că voi fi angajat Microsoft ca să-şi certifice că sunt un om serios", adaugă Petru. Apoi pe timpul facultăţii, noi, cei din Republica Moldova, eram cazaţi automat in căminele cele mai indepărtate de universitate", spune Petru. Căt despre intoarcerea la Chişinău, Petru a luat deja o decizie.

"La interviul de angajare la Microsoft am fost intrebat dacă m-aş duce in Republica Moldova pe acelaşi post, pentru că acum Microsoft tinde să se extindă, şi răspunsul meu a fost negativ, din simplul motiv că persoanele care ştiu că facă ceva real pentru acea ţară (aici am exemplul părinţilor mei) nu sunt tratate aşa cum trebuie... In Republica Moldova, Ministerul Invăţămăntului nu oferă bani pentru ca olimpicii internaţionali să meargă să reprezinte ţara la competiţii; hai să zicem că ţara e săracă, dar ministerul ar trebui să se implice măcar in găsirea unor sponsori, dar nu face nici lucrul ăsta; părinţii sunt cei care fac tot efortul in acest sens", argumentează Petru. După părerea lui, in Republica Moldova au rămas foarte puţini cetăţeni moldoveni care cu adevărat vorbesc limba romănă şi care au ajuns să aplice pentru redobăndirea cetăţeniei, altfel spus,care au acele rădăcini romăneşti; majoritatea a plecat in Italia, Grecia să muncească, iar dacă vrei să legi o discuţie instantanee in mijloacele de transport in comun, eşti nevoit să o porneşti in limba rusă, in marea majoritate a cazurilor. Ceea ce explică nu că oamenii nu vor să inveţe, ci au rămas doar in mare parte cetăţeni care sunt ruşi. "Cunosc persoane din Rusia care sunt dornice să inveţe limba romănă, sunt şi alţii care nu doresc să inveţe această limbă şi se descurcă, de aceea a şi ajuns Parlamentul Republicii Moldova să discute aprobarea celei de-a doua limbi naţionale doar din cauză că cei rămaşi aici sunt ruşi şi ar fi avut sprijinul. Probabil aşa se explică de ce sunt comuniştii la putere."

Petru este sceptic şi faţă de accederea Republicii Moldova in UE. "O soluţie ar fi să pice sistemul de acolo, ori să colaboreze cu alte sisteme politice, nivelul de trai e extrem de jos, instituţiile nu funcţionează aşa cum ar trebui, asta presupune extraordinar de mult timp pentru rezolvare", conchide Petru.

Critici

"La interviul de angajare la Microsoft am fost intrebat dacă m-aş intoarce in Republica Moldova pe acelaşi post, şi răspunsul meu a fost negativ, pentru că ştiu că persoanele care fac ceva real pentru acea ţară nu sunt tratate aşa cum trebuie.
Spre exemplu, in Republica Moldova Ministerul Invăţămăntului nu oferă bani pentru ca olimpicii internaţionali să meargă să reprezinte ţara la competiţii... hai să zicem că ţara e săracă... dar ministerul ar trebui să se implice măcar in găsirea unor sponsori,

nu face nici lucrul ăsta, părinţii fac tot efortul"

  • Petru Jucovsch

Citeşte mai multe despre:   romania,   moldova,   republica moldova,   iasi,   cănd,   republica,   caravana jurnalul 2007,   petru,   alex,   Microsoft ,   natalia,   facultate

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de