x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Moldovenii" - un popor inventat

0
Autor: Florin Mihai 26 Iun 2007 - 00:00


Intre 1945 şi 1989, intre Prut şi Nistru, a existat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM), parte a URSS. Istoricii i-au rescris istoria, iar populaţiei i-au inventat o identitate aparte. Romănii de aici au devenit "moldoveni" - un popor aparte - , iar limba lor, scrisă cu caractere chirilice, s-a numit "limba moldovenească". Nici in Romănia nu se putea vorbi despre Basarabia romănească. Iar slujitorii muzei Clio, patroana istoriei, au ocolit subiectul.

Istoriografie - Despre trecutul romănesc al Basarabiei nu au avut voie să scrie păna in 1989 nici istoricii din Moldova sovietică, nici cei din Romănia comunistă


Intre 1945 şi 1989, intre Prut şi Nistru, a existat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM), parte a URSS. Istoricii i-au rescris istoria, iar populaţiei i-au inventat o identitate aparte. Romănii de aici au devenit "moldoveni" - un popor aparte - , iar limba lor, scrisă cu caractere chirilice, s-a numit "limba moldovenească". Nici in Romănia nu se putea vorbi despre Basarabia romănească. Iar slujitorii muzei Clio, patroana istoriei, au ocolit subiectul.

Prin semnarea Convenţiei de Armistiţiu de la Moscova in 12 septembrie 1944, Romănia şi URSS cădeau de acord şi asupra frontierei dintre cele două state. Se revenea la prevederile acordului din 28 iunie 1940, prin care Basarabia şi nordul Bucovinei treceau sub ocupaţie sovietică. La sfărşitul războiului, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947) a reluat termenii stabiliţi in 1940 şi 1944 pentru hotarele estice ale Romăniei. Prutul urma să devină frontiera dintre cele două state.

FOAMETE IN "PATRIA POPOARELOR". După ce Basarabia a fost "eliberată" in anul 1944 de Armata Roşie, vechea provincie romănească a intrat sub dominaţia URSS. In faţa autorităţilor sovietice au apărut greutăţile administrării teritoriului. O secetă cumplită s-a abătut asupra regiunii in anii 1945-1946. Deşi in ziarele locale se vorbea vag despre "lipsa de ploi", la inceputul anului 1947 situaţia devenise foarte gravă. Abia atunci au inceput să apară ştiri in presa de la Chişinău. Din cauza secetei şi a politicii sovietice de rechiziţionare a produselor agricole de la săteni, a izbucnit foametea. Nu era ceva nou pentru aceste locuri. Şi in vremea administraţiei romăne, in 1935, localnicii suferiseră de foame. Atunci insă autorităţile de la Bucureşti ajutaseră populaţia cu alimente trimise din toată ţara. In 1946, sovieticii au trimis prea puţine alimente basarabenilor. Deja 30.000 de locuitori erau la mijlocul anului, in plină vară, suferinzi de distrofie.

Numărul victimelor s-a inmulţit spre sfărşitul anului, au apărut cazuri de canibalism şi de criminalitate. Mulţi ajungeau să comită deliberat delicte pentru a se "adăposti" in inchisorile unde au primit ceva de măncare. Spectrul foametei i-a făcut pe alţii să incerce trecerea frauduloasă a frontierei spre Romănia. Cantinele care trebuiau să-i deservească pe basarabenii infometaţi au dispărut una căte una, iar cele rămase nu aveau nici măcar lemne de foc pentru prepararea hranei. Despre căţi locuitori au murit in cei doi ani de foamete nu dispunem de date oficiale. Potrivit istoricului basarabean Mihai Gribincea, intre 150.000 şi 200.000 de basarabeni ar fi pierit de foame atunci.

"OPERAŢIUNEA SUD". La 28 iunie 1949, Consiliul de Miniştri al RSSM a decis deportarea unor categorii de basarabeni, primii fiind "chiaburii", moşierii şi marii comercianţi. Hotărărea fusese luată la Moscova şi urma să fie aplicată şi in cele trei ţări baltice (Letonia, Estonia şi Lituania) intrate după război in componenţa URSS. 11.342 de familii (circa 35.000 de oameni) din satele şi tărgurile Basarabiei trebuiau să ia calea exilului forţat. In prealabil, au fost "şterse" de pe listă familiile cu membri ce serveau in Armata sovietică ori care fuseseră decoraţi cu "medalii de muncă şi de luptă ale URSS". De "buna desfăşurare" a operaţiunii urma să se ocupe Securitatea de Stat a RSSM. Mii de "lucrători operativi" au venit in republică, o "armată" de 13.000 de ofiţeri şi ostaşi asigurănd ordinea pe parcursul evacuării. Totul s-a petrecut in mare secret, nici măcar secretarii raionali de partid nu cunoşteau planul operaţiunii. Deportarea a avut loc in noaptea de 5 spre 6 iulie. Multe familii au fost distruse cu acea ocazie. Copii fără părinţi sau invers au fost deportaţi şi mult timp n-au mai ştiut unii de alţii.

Singurul drept pe care-l aveau surghiuniţii era să ia cu ei maximum 1.500 de kilograme. Celelalte averi care nu puteau fi luate erau confiscate şi puse la dispoziţia colhozurilor. In Siberia traiul deportaţilor a atins limita supravieţuirii. Locuiau mai multe familii in barăci lipsite uneori de orice mobilier. In ciuda alimentaţiei precare şi a condiţiilor rele de trai, oamenii aveau obligaţia de a munci in domeniul forestier şi piscicol. Impărţiţi in brigăzi, plecau dimineaţa la muncă in gerul siberian pentru a se intoarce rupţi de oboseală seara. Revenirea deportaţilor in locurile de baştină era o procedură anevoioasă. Puţini au obţinut permisiunea aceasta, după ce dosarele le-au fost "reexaminate" de comitetele executive ale sovietelor raionale. Ajunşi acasă, "norocoşii" constatau că nu mai aveau unde locui. Casele lor aparţineau deja colhozurilor şi deveniseră in scurt timp grădiniţe, farmacii şi şcoli.

DEPORTĂRI IN BĂRĂGAN. Locuitorii din Basarabia s-au aflat in timpul războiului intr-un permanent refugiu. Atenţi la mişcările de pe front, mulţi basarabeni care se temeau de o eventuală ocupaţie sovietică au fugit in 1944 in Romănia. Cei care s-au retras in Vechiul Regat au pierdut tot ce aveau. In Romănia sperau să ia viaţa de la capăt. Mulţi s-au stabilit in Banat, in satele părăsite de etnicii germani ori deportaţi in Uniunea Sovietică. Laurenţiu Platon, basarabean din satul Răzeni de peste Prut, s-a aflat printre refugiaţi. Despre cum a ajuns in Banat i-a relatat lui Viorel Marineasa, autorul unui volum intitulat "Deportarea in Bărăgan". Laurenţiu Platon a primit in toamna lui 1945, impreună cu părinţii săi, o casă lăngă Sănnicolau Mare, in comuna Cheglevici. "Am primit o casă fără geamuri, fără nimic, povesteşte el. Am pus pături la geam, am pus paie pe jos şi-am fost vreo trei familii. Şi ne-am culcat toţi la rănd. Pe urmă am găsit o altă casă, am reparat-o, am aranjat-o. (...), ţineam cai, oi, păsări multe. Pămănt ne-a dat, cinci hectare. Recoltă bună!" Fericirea basarabenilor in noul lor cămin nu a durat mult. In 1951 părinţii lui au fost "dislocaţi" şi trimişi in Bărăgan, unde au primit "domiciliu forţat" pănă după moartea lui Stalin.

O ISTORIE MINCINOASĂ. Subiectul trecutului romănesc al Basarabiei a fost ocolit de istoricii romăni după 1945. In "Manualul de istorie a RPR" operă a unui "colectiv de istorici" ce-l aveau coordonator pe Mihail Roller, istoria teritoriului dintre Prut şi Nistru este prezentată conform "dogmei" sovietice. Ocuparea Basarabiei de Imperiul Ţarist in 1812 era descrisă ca o "eliberare de sub jugul turcesc". Despre alipirea ei la Imperiul ţarului Alexandru I nu se scria nici o vorbă. Aceeaşi "scăpare" şi in cazul unirii cu Romănia. In paginile manualului, evenimentele din 1918, - cănd Basarabia şi Bucovina s-au unit "cu ţara" - nu erau nici măcar amintite, in shimb "marea revoluţie bolşevică din octombrie" era descrisă in pagini intregi. Autorii mai consemnează şi ocuparea Basarabiei "cu forţa" de trupele trimise de la Bucureşti. "Guvernul reacţionar romăn, folosind situaţia grea a tinerei republici sovietice, menţionează manualul, o atacă şi o ocupă (ianuarie 1918), inăbuşind cu forţa armată lupta sovietelor revoluţionare din Basarabia." Această teză era imbogăţită şi cu o pretinsă implicare a germanilor, care ar fi semnat o inţelegere pentru a permite Romăniei să ocupe Basarabia. In realitate, autorităţile de la Chişinău chemaseră trupele romăne pentru a stopa anarhia soldaţilor bolşevizaţi. Momentul cedărilor din iunie 1940 către aceeaşi Rusie, de data asta sovietică, nu este amintit in manual. Se scrie doar despre "Dictatul de la Viena", prin care o parte a Transilvaniei era trecută sub administraţie maghiară.

BASARABIA - UN SUBIECT TABU. Ştim astăzi mai multe despre subiectele interzise istoricilor romăni din cartea lui Ioan Opriş, "Securitatea şi istoricii". Intre altele, lucrarea prezintă documente despre nemulţumirile cercetătorilor romăni, obligaţi să uite că au existat două foste provincii romăneşti, Basarabia şi Bucovina. La un moment dat, printre membrii Institutului de Istoria Artei, Securitatea l-a infiltrat pe agentul "Silviu". Scrupulos, acesta a notat tot ce a auzit in jurul său, inclusiv opiniile critice, exprimate intre colegi, de cercetătoarea in artă feudală Teodora Voinescu. "Măsurile care se iau pentru a salvgarda interesele de ţară stăpănitoare a Rusiei Sovietice la noi sunt de-a dreptul ridicole, se plăngea Teodora Voinescu colegilor săi, nu ai voie să pomeneşti in lucrările tale Basarabia şi Bucovina de Nord. La bibliografii nu trebuie să arăţi că o carte a fost tipărită la Cernăuţi sau Chişinău in timpul dominaţiei romăne, iar pe nenorociţii de basarabeni care vin la noi, ca de pildă maiorul Prepeliţă de la legaţia sovietică, nu-i lasă să vorbească romăneşte, ci prin interpreţi." După mai multe verificări, Teodora Voinescu a fost reţinută in 1960, pentru afirmaţii "duşmănoase" la adresa regimului.

INVENŢIILE LUI LAZAREV. Istoriografia basarabeană a contribuit şi ea la crearea noii identităţi a "poporului moldovean". In 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educaţiei Publice, alături de istoricii I. Grosul şi N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei". Se năştea astfel mitul "etnogenezei moldoveneşti". Sub pana acestor "autorităţi in materie de istorie", se năştea practic un nou popor, al moldovenilor, urmaşi ai geto-dacilor romanizaţi şi ai slavilor sudici. Intregul curs "dovedea" influenţa benefică a culturii ruseşti asupra celei moldoveneşti. Mai tărziu, in 1974, acelaşi Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc şi problema basarabeană".

In condiţiile in care Nicolae Ceauşescu distanţase Romănia de politica sovietică şi imprimase o linie "naţională", academicianul de la Chişinău "reamintea" şi mai accentuat vechile sale teze din anii stalinismului.

Reabilitare

Anii de dominaţie sovietică au făcut numeroase victime printre basarabeni. După obţinerea independenţei la 27 august 1991, statul moldovenesc a făcut demersuri pentru a repara un trecut dureros pentru mulţi locuitori. La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege pentru "reabilitarea victimelor represiunilor politice săvărşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie". Cei care au avut de suferit pănă in 1990, se stipula in lege, trebuiau să primească drepturi politice, sociale şi civile, dar şi să fie compensaţi, prin daune materiale, pentru suferinţa lor. Toţi deportaţii şi familiile lor erau declaraţi nevinovaţi. Legea se adresa cu precădere victimelor "Operaţiunii Sud" din iulie 1949.

După ce Basarabia a intrat sub ocupaţie sovietică, intre anii 1944 şi 1953, au fost colonizaţi, conform istoricului romăn Ion Constantin, peste 500.000 de etnici ruşi (aduşi din Tambov, Saratov şi Smolensk), ucraineni şi ruteni. Cei mai mulţi s-au stabilit la oraşe, satele continuănd să fie populate preponderent de moldoveni. Intre 1954 şi 1959, sovieticii au dirijat un al doilea val de colonizări in Basarabia, alcătuit din populaţie de origine turcă: găgăuzi, başkiri, uzbeci. Aceşti noi locuitori, dezrădăcinaţi la răndu-le, fără voie din meleagurile natale, luau locul deportaţilor in Siberia, de la care "moşteneau" casele. In ciuda colonizărilor cu alte etnii, moldovenii alcătuiau 64,5% dintre locuitorii RSSM in 1989.

UNIUNE

"Copiii noştri, precum şi generaţiile viitoare trebuie să ştie precis un lucru, şi anume că părinţii lor nici nu işi pot inchipui altfel viaţa decăt in uniune cu Rusia, in uniune frăţească cu popoarele care işi au patria aici şi a căror soartă o impărtăşim din vechime şi pentru totdeauna"

Ivan Bodiul prim-secretar de partid al RSSM, 1967

CLARIFICARE

"Este cunoscut faptul că actualul teritoriu al RSSM a fost ocupat de Regele Romăniei şi reunite la momentul cuvenit cu teritoriul sovietic. Nu există nici o dispută in ceea ce priveşte frontierele intre Romănia şi Uniunea Sovietică, deoarece ambele sunt state socialiste, dirijate de interese comune şi urmărind acelaşi scop: comunismul. Aceasta nu impiedică insă ca in momentul de faţă să existe intre locuitorii Romăniei oameni care cred că Moldova constituie o parte a Romăniei"

Nikita Hruşciov secretar general al PCUS, 1959

ROMĂNITATE

"Că nu suntem romăni străinul Pe-a lui o ţine. Şi-ai mei mai tare-l cred pe dănsul Decăt pe mine. Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal şi de pe vale, Basarabie!"

Grigore Vieru

BASARABIE CU JALE SIBERIA

"Atunci m-a luat la judecată, m-a intrebat cum şi de ce nu am ieşit la lucru. Eu am spus totul adevărat, cum am fost bolnavă de tifos şi is slabă din putere, de imbrăcat n-am cu ce mă imbrăca cald, gerul e peste patruzeci de grade, afară de «buran». «Buran» inseamnă vănt cu jicoală, dar asta tot timpul era pe acolo. Aşa că nu prea aveau pentru ce mă judeca. Atăt am rămas eu vinovată, că nu am dat «zaivlenie», adică să mă deie din lucru. Şi m-au judecat să şed două luni la inchisoare"

Aniţa Nandriş-Cudla, Amintiri din viaţă. 20 de ani in Siberia

Citeşte mai multe despre:   romania,   caravana jurnalul 2007,   basarabia,   sovietică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de