x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Caravana Jurnalul 2007 Rătăciţi prin Europa

Rătăciţi prin Europa

de Andreea Tudorica    |    13 Iul 2007   •   00:00
Rătăciţi prin Europa
Sursa foto: KARINA KNAPEK/

Spania, Portugalia, Italia. Şi Rusia. Destinaţii clare pentru tinerii moldoveni care vor să muncească in străinătate, să mai facă un ban. In satele din Republica Moldova e pustiu. Mulţi copii aflaţi in vacanţă in grija bunicilor sau a mamelor rămase acasă şi case abandonate.

Spania, Portugalia, Italia. Şi Rusia. Destinaţii clare pentru tinerii moldoveni care vor să muncească in străinătate, să mai facă un ban. In satele din Republica Moldova e pustiu. Mulţi copii aflaţi in vacanţă in grija bunicilor sau a mamelor rămase acasă şi case abandonate.

Pe timpul verii, nimeni nu se intoarce acasă de la muncă din străinătate. Nu-şi permit. Pentru că 80% dintre ei ajung ilegal să muncească in străinătate. Dacă se intorc, nu mai pot pleca. Pentru a pleca ilegal din Moldova se plătesc cam 4.000 de euro de persoană pentru călăuze. E o adevărată maşinărie, ale cărei rotiţe incep să se invărtă de la Chişinău. Ca să pleci legal e mai greu. Trebuie să ai pile, spun oamenii. Sau bani.

Carpineni. Un sat măricel căt o comună din Romănia. Uliţele şi drumurile sunt pline de copii. Tocmai au luat vacanţă. O bunică tărăie după ea mogăldeţele gemene, murdare la gură de ciocolată. O intreb pe vănzătoarea de la un magazin din sat unde e poporu’ din sat. Că e cam pustiu. Imi răspunde firesc şi simplu. "La muncă in străinătate. Unde să fie? Alţii sunt la cămp. Dar majoritatea, cam 70%, au plecat la muncă peste hotare." Soţul şi fiul ei sunt plecaţi la Moscova, la muncă. Sunt şoferi. Muncesc căte trei luni şi apoi se intorc. Atăt e valabilă viza de muncă. Trei luni. "Greu se aranjează şi la Moscova. Tot cu viză, pentru mai mult de trei luni. Nu mai e ca pe vremea cănd erau cele 15 republici surori", oftează cu patimă şi cu regret.

Mirajul Occidentului este mai mare. Şi mai bănos. Majoritatea sunt in Spania şi in Italia. Mira are soţul plecat de patru ani in Italia şi munceşte in construcţii. A plecat ilegal. Ca mai toţi. A incercat şi ea să plece la muncă şi să lase cele trei fetiţe in grija bunicii. Dar teama a intors-o din drum. "Am ajuns la Chişinău la nişte oameni care se ocupă cu astfel de lucruri. Sunt foarte mulţi la Chişinău care se ocupă cu chestiile astea. Adică le dai bani şi te trec ilegal graniţa. Am stat căteva zile căt ne-au tot amănat intr-un apartament inchiriat de dănşii. Şi vineri seară mi-o zis că sămbătă plecăm. La ora 6:00. Venise cu o geantă mare după el, pe care de-abia o tăra cu greu după el. Şi mai era şi o domnişoară. Au desfăcut geanta şi erau o grămadă de cizme de rezină. Mari. Ne-au spus atunci să mergem in perechi, bărbat cu femeie, căte opt. Am intrebat ce-i cu cizmele alea şi mi s-a răspuns că trebuie să mergem opt metri prin apă. Cănd am auzit, am pălit toată şi am renunţat. Mulţumesc, la revedere. M-am intors acasă impreună cu alte cuvinte."

Soţul Mirei a dat 3.500 de euro ca să plece. In urmă cu patru ani. Acum costă 4.000-4.200 de euro. Banii au fost lăsaţi la Chişinău la intermediari. De la Chişinău, cei care au vrut să plece mai departe au fost preluaţi de nişte călăuze, care trebuiau să-i ducă in Austria, de unde ii prelua altcineva. Cine se răzgăndeşte primeşte inapoi doar o parte din bani, şi cu destule insistenţe. "Mie mi-au oprit 200-300 de euro pentru chiria la apartament şi alte cheltuieli. Dar mi s-au intors banii. Că era un bărbat de aici, de la noi din sat, care mi-a făcut legătura cu cei de la Chişinău şi căruia i-am zis că, dacă nu-mi intoarce banii, ii fac reclamă proastă."

Mira, ca şi alţi tineri din ţară, a preferat să plece in ilegalitate, pentru că, spune ea, legalitatea e mai costisitoare. La Chişinău există un departament care se ocupă cu vize de muncă pentru străinătate, "dar cine ajunge pănă acolo? E corupţie mare... Nu avem cum să ajungem noi, ăştia mici, pănă acolo. Costă chiar mai scump legal. Doar pentru viză, fără contract de muncă. Plus că iţi trebuie o grămadă de relaţii", spune Mira, in timp ce vănzătoarea de la magazin o aprobă din cap.

PLECAŢI LA MOSCOVA. Fraţii Păpuşoi din Cosăuţi, un sat de la graniţa cu Ucraina, şi-au pierdut fratele mai mic care plecase la muncă la Moscova. A fost accidentat de o maşină şi a ajuns acasă in sicriu. Bine că a ajuns, că alţii mor in Rusia şi nu ajung acasă nici măcar in sicriu, ne spune o doamnă care asistă la discuţie. Pe uliţă, o femeie bătrănă incepe să plăngă de mama focului cănd aude că suntem jurnalişti romăni şi ne interesăm de soarta celor plecaţi la muncă in Rusia. Fiul său a plecat in urmă cu patru ani la ruşi, şi de doi nu mai ştie nimic de el. "Mi-e frică. Nu ştiu nimic de el. Nu a scris, un prieten s-a intors, dar el nu a dat nici un semn. Ştiu că vreo patru-cinci din sat s-au intors in coşciug de la ruşi, morţi, omorăţi, nici eu nu ştiu ce să mai cred, că nimeni nu ne zice nimic", continuă femeia printre bocete. Autorităţile nu vor să discute despre acest subiect. Oamenii pomenesc cu teamă de vreunul adus mort acasă la familie. Unii sunt convinşi că au fost omorăţi, pentru că nu au fost plătiţi bine sau la timp, au făcut scandal, iar angajatorii, ca să le inchidă gura, i-ar fi omorăt. Moldovenii continuă insă să plece cu sutele, miile in ţări străine, la muncă, pentru că in ţară cu greu reuşesc să supravieţuiască. Işi asumă riscuri enorme. Sunt conştienţi că imprudenţe sau neatenţii ii pot costa chiar viaţa. Dar ei continuă să străngă, să se imprumute căte 3.000-4.000 de euro pentru a ajunge in orice fel acolo unde cred şi speră că o să le fie mai bine pentru ei şi pentru familiile lor.

Satul fără femei

In satul Cărpeşti, din raionul Cantemir, exodul forţei de muncă a rezultat o situaţie dramatică. Femeile au plecat la muncă in Italia şi multe dintre ele duse au fost. Soţii n-au pierdut timpul in zadar: mulţi dintre ei au recurs la divorţ, iar anul trecut au fondat o organizaţie informală a bărbaţilor fără femei. Pănă de curănd, in organizaţie a fost şi primarul satului, care ani buni a avut grijă singur de cei trei copii ai săi, in timp ce nevasta-i era plecată să ingrijească bătrăni in Italia. Insă, după cum spune şi un spot la un post de radio bucureştean, binele intotdeauna invinge: in cazul lui, soţia s-a intors pentru totdeauna acasă, iar căsnicia lor a reintrat rapid pe albia firească a lucrurilor. Intrebaţi de ce s-a ajuns la situaţia asta, sătenii ne-au explicat: "Bărbaţii işi găsesc mai greu un loc de muncă in străinătate, iar dacă totuşi pleacă, apăi ei se duc la Moscova. E mai uşor acolo să-ţi găseşti ceva". Punctul pe "i" a venit din partea secretarei primăriei: "Avem şi bărbaţi plecaţi. Insă ei sunt plecaţi temporar, dar ele sunt plecate cu anii". Femeia ne-a mai spus că banii primiţi de la femeile din Italia au schimbat imaginea de băbăciune pe care o avea satul. (S. Silian)

×
Subiecte în articol: chisinau caravana jurnalul 2007 munca