Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După 1940, sovieticii au rusificat denumirile de străzi din Chişinău. Incepănd cu 1990, moldovenii au dus o muncă de asanare simbolică, prin care o stradă ca "Enghelsa" a inceput să se numească "Alba-Iulia". Ruşii au schimbat plăcuţele pe străzi ca să incurce lucrurile. La Chişinău, războiul simbolurilor continuă.
După 1940, sovieticii au rusificat denumirile de străzi din Chişinău. Incepănd cu 1990, moldovenii au dus o muncă de asanare simbolică, prin care o stradă ca "Enghelsa" a inceput să se numească "Alba-Iulia". Ruşii au schimbat plăcuţele pe străzi ca să incurce lucrurile. La Chişinău, războiul simbolurilor continuă.
In 1990 a inceput in Republica Moldova o mişcare de deşteptare naţională, de revenire la tradiţie. S-a trecut la grafia latină, iar primarul de atunci al Chişinăului, Nicolae Costin, a adunat căţiva lingvişti şi scriitori şi le-a spus: "Hai să intoarcem Chişinăul, să-l facem şi sub aspectul denumirilor aşa cum trebuie să fie un oraş dintr-o ţară romănească". Pănă atunci, din cele 720 de străzi din oraş, doar 10-12 purtau nume legate de cultura romănească, dar şi acelea se aflau la periferie. Lui Anatol Eremia, lingvist onomastician, munca din comisia de redenumire a străzilor i-a adus porecla de "Ioan Botezătorul al străzilor". El işi aminteşte că au deschis arhivele, au căutat denumirile de dinainte de 1940, iar apoi au revenit la acele nume in proporţie de aproape sută la sută. "Pentru străzile noi, am căutat să găsim nume corespunzătoare, care să vorbească despre cultura romănească. Nomenclatura era militarizată, politizată, ideologizată." Din Consiliul care trebuia să aprobe denumirile propuse făceau parte şi persoane care şi-ar fi dorit să se păstreze denumirile vechi ruseşti legate de "eliberatorii ruşi, generali, revoluţionari de la la 1917". Lingvistul dă exemplul Strada Pavlika Morozvka, "un pionier care şi-a trădat tatăl pentru că nu acceptase mişcarea revoluţionară".
Primarul a reuşit să găsească părghiile prin care să-i convingă pe consilierii opozanţi să aprobe noile denumiri şi "săptămănă cu săptămănă, lună cu lună, an cu an s-a schimbat fizionomia Chişinăului". Aşa, Str. Kolhoznaia a devenit Fantalului (primul izvor al Chişinăului), iar Karla Marcsa - Miron Costin. După aprobare, numele erau publicate şi se inscripţionau plăcuţe care erau puse pe străzi.
In 1993, cănd acest proces a luat sfărşit, procentul de denumiri ruseşti/romăneşti era inversat. A fost păstrat numele străzii Puşkin, de exemplu, pentru că acesta a fost un scriitor recunoscut. Au dispărut denumirile legate de Siberia dintr-un cartier aflat in sud-vestul oraşului. "Prin anii â50 fuseseră aduşi din Siberia specialişti in industrie şi vinificaţie, chipurile să ne inveţe şi pe noi. Lor li s-au dat case in acea zonă şi de aici «Novosibirskaia», «Omskaia», «Amurskaia»."
GREIERAŞII. Bulevardul Lenin a fost botezat "Ştefan cel Mare şi Sfănt". Ştefan este poate cel mai important simbol aici, existănd şi o statuie a domnitorului in Piaţa Marii Adunări. El este reprezentat şi pe covoarele făcute la Ungheni şi care stau la loc de cinste pe pereţii instituţiilor din Republica Moldova.
Domnul Eremia spune că, atunci cănd au venit din nou comuniştii la putere, "au incercat să ciupească din nomenclatura nouă şi să revină la cea veche, dar nu le-a reuşit. Erau foarte inrăiţi, foarte agresivi. Li s-a spus că atunci cănd vor apărea străzi noi le vom da denumirile pe care le vor ei, legate de generali şi partizani. Strada Komunisticeskaia, tare vroiau să revenim la ea!". El işi aminteşte şi căteva intămplări amuzante legate de aceste nume. "Au tradus atunci, in â40, «Fierarilor» in «Kuznecinaia», dar la retranslare ea a devenit «Greieraşilor», pentru că există in rusă un cuvănt apropiat, «kuznecik», care inseamnă «greiere». O stradă care se numea pănă in â40 «Bucureşti» a devenit «Iskra», adică «scănteie». Unul din Comitetul Central a făcut scandal: «Aveţi in vedere ziarul romănesc Scănteia?»."
Romăni iluştri ca George Bacovia, Nicolae Bălcescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Dinu
Lipatti, Ciprian Porumbescu au dat nume străzilor, dar şi unor instituţii. Există in Chişinău liceele "Vasile Alecsandri", "Gheroghe Asachi", "Mircea Eliade", "Spiru Haret", bibliotecile "Onisifor Ghibu" şi "Ion Creangă", Centrul Academic "Mihai Eminescu", iar la Tiraspol - Liceul "Lucian Blaga". S-a construit statuia lui Eminescu in faţa Teatrului "Mihai Eminescu" şi s-au adăugat busturi noi pe Aleea Clasicilor, care a inceput să fie amenajată prin 1955, cănd a fost un "dezgheţ" şi au inceput şi să fie editaţi clasicii.
INTEROGATORIU. Anatol Eremia admite că există un război la nivelul simbolurile şi aduce un argument in sprijinul acestei idei. El işi aminteşte că acum vreo patru ani căţiva ruşi din Chişinău au aruncat cu materiale inflamabile in Casa Limbii Romăne. Pentru a-i incurca pe oameni, "tinerii comsomolişti scoteau tăbliţele şi le mutau pe alte străzi". Busturile scriitorilor romăni de pe Aleea Scriitorilor dispăreau şi erau găsite prin tufişuri. El crede că vinovaţii sunt cei din organizaţiile "Naşi" ("Ai noştri") şi "Molodaia Gvardia" ("Garda Tănără"), mişcări făcute după modelul celor din Moscova.
Imediat ce lingvistul a publicat o primă ediţie a "Ghidului străzilor", in care se prezentau vechile şi noile denumiri, procuratura i-a trimis o invitaţie la interogatoriu. "Cred că era chiar procurorul al doilea al oraşului cel care imi punea intrebări. Mi-a pus pe masă mai mult plăngeri venite de la diverşi cetăţeni, cum că eu personal am schimbat numele străzilor din proprie iniţiativă. Comuniştii m-au beştelit in ziarul lor că sunt romăn şi vorbesc romăneşte."
Revenirea la denumirile dinainte de 1940 a fost ca o recunoaştere a identităţii lingvistice a romănilor şi moldovenilor. Pentru că la un miting a avut curajul să vorbească despre această identitate, Anatol Eremia a fost anchetat şi acţionat in judecată. "Noi vă judecăm după legile noastre, nu după cele europene", i-au replicat magistraţii atunci cănd a invocat dreptul oricărei persoane de a-şi spune opinia. A primit o amendă mică, de 300 de lei, dar din principiu a făcut apel la CEDO şi aşteaptă deliberarea acestei instituţii.
Piotr=Petru
"Ioan Botezătoru al străzilor" a devenit apoi şi "Patriarhul numelor de localităţi". Lingvistul işi aminteşte cum a fost chemat impreună cu alţi oameni de ştiinţă de preşedintele Snegur, care le-a zis: "Băieţi, să facem regulă in denumirile de localităţi". In literatură se ajunsese la un paradox: scriitorii foloseau limba romănă, dar denumiri rusificate. Orheiul era Orgheiev, Soroca - Sorochi, Floreşti - Floreşti. Sufixele "-eşti" şi "-ieni" folosite in partea dreaptă a Prutului apăreau in stănga ca "-eşti" şi "-iani". "Erau folosite aşa pentru a instrăina acest teritoriu de obiceiurile pămăntului şi sub aspect onomastic". Nu numai străzile şi localităţile fuseseră atinse de aripa limbii ruse, ci şi numele oamenilor. Rotaru devenise Rotarev, Spinu - Spinev, Ion - Ivan, Petru - Piotr. Dar dacă primele au trecut prin parlament pentru a fi aprobate, cu numele de oameni e mai complicat. Nu există o lege prin care ele să revină la forma iniţială, iar ca să-ţi schimbi din proprie iniţiativă numele, trebuie să plăteşti, ceea ce nu e la indemăna oricui. Cei care apar in certificatul de naştere "Petru" şi pe paşaport "Piotr" trec pe la Comisia de terminologie, care le eliberează un act care certifică faptul că "Petru=Piotr".
