x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teama de deportare

0
Autor: Ovidiu Ciutescu Corina Andriuta 03 Iul 2007 - 00:00
Teama de deportare


Olga Gherghina şi Ileana Cucu - două femei obişnuite, moştenitoare ale celebrului Constantin Mimi. Au fost deportate in anii ’40 in Romănia. Au trăit mulţi ani sub teroarea deportării in Siberia. Olga a murit. Ileana se teme şi acum de Securitate, chiar dacă locuieşte in America.ok



Olga Gherghina şi Ileana Cucu - două femei obişnuite, moştenitoare ale celebrului Constantin Mimi. Au fost deportate in anii ’40 in Romănia. Au trăit mulţi ani sub teroarea deportării in Siberia. Olga a murit. Ileana se teme şi acum de Securitate, chiar dacă locuieşte in America.


Mihail Gherghina, soţul Olgăi, este pensionar şi işi duce bătrăneţea in Rămnicu-Vălcea scriind monografii despre oraşul lui Anton Pann. A rămas surprins cănd s-a pomenit in faţa uşii cu reporterii Jurnalului Naţional. Povestea soţiei sale, moştenitoare a lui Constantin Mimi, fost guvernator al Băncii Naţionale şi inventator al vinului "Aligote", nu credea să intereseze pe cineva vreodată.


ARISTOCRATA.
Olga Zaica, soţia lui Mihail Gherghina, ajunge in Romănia in anul 1940. Unchiul ei, Coca, era directorul Băncii Comerciale, iar bunicul Constantin Zaica conducea Banca Naţională a Romăniei. Provenită dintr-o familie nobiliară, la origini inrudindu-se cu Ivan cel Groaznic, a avut o educaţie aleasă. A fost inscrisă la Şcoala "Pitar Moş". Era elevă eminentă şi işi căştigase reputaţia de foarte bună cunoscătoare a pianului. In 1946, Vasile Zaica - tatăl ei, ofiţer şi gestionar al averii socrului in perioada căt a condus Banca Naţională - a mutat familia in Rămnicu-Vălcea. Pentru ca bolşevicii să le piardă urma, să nu fie deportaţi. In 1948, Mihail avea să cunoască fetiţa care urma să-i devină soţie. "Am cunoscut-o de cănd avea 14 ani. In 1959 ne-am cununat şi i-am rămas fidel chiar şi acum, deşi de 15 ani nu mai este lăngă mine", rememorează Mihail. Cănd a cunoscut-o, Olga avea guvernantă. O englezoaică pe nume Anna Wells. De altfel, Anna avea să ii fie alături puştoaicei pănă in 1950, cănd a murit şi a fost inhumată la poalele Capelei. Olga a fost urmărită mereu. De Securitate. "Intre 1955 şi 1962 a avut o cădere psihică. Nu voia să imi spună nimic. Ardea mereu hărtii ale familiei. Eu nu am ştiut niciodată toată povestea ei. Pentru că nu vorbea despre aşa ceva. Intre acei ani, de frica deportării in Siberia, nu a mai intrat in contact cu nimeni. Dacă ar şti bunicul meu, dacă ar şti tatăl meu unde suntem şi ce se intămplă cu noi... Apoi plăngea. Cumnata mea, Ileana, care trăieşte in America, nici acum nu vrea să vorbească despre acei ani. Se teme de deportare. Atăt de ingrozite au fost de ce li s-a intămplat", ne explică soţul Olgăi. In fapt, drama soţiei nu a fost singura din familie. In 1989, la Revoluţie, a murit Cristi, fiul lor. Acum, poza sa este inrămată pe un birou lăngă cea a mamei.


MOŞIA. Pănă nu de mult, Mihail habar nu avea că soţia lui are ceva de moştenit. Pentru că nu ştia mare lucru. Din greşeală, intr-un anticariat, a dat de biografia lui Constantin Mimi, bunicul Olgăi. Apoi a pus la cap poveştile, documentele rămase şi a străns ceea ce se putea din arhivele din Moldova şi din Ucraina. Casa părintească, din Chişinău, este in prezent clădirea Spitalului nr. 1 pentru copii. "Domnilor, fiul meu a murit la Revoluţie. Nu am cerut nimic pentru asta. Aşa a fost să fie. E durerea mea. Acum cum pot io să mă duc şi să cer acel spital? Sau bani pe el? Dacă statul e aşa de generos, banii de pe acea clădire să ii doneze spitalului. Că şi aşa sunt săraci", vorbeşte Mihail, in timp ce degetele se joacă nervos cu poza lui Constantin Mimi. Conform datelor, Mihail moşteneşte şi alte bunuri. O avere impresionantă. Mii de hectare de pămănt, dar şi "Agrovin Bulboaca" şi fabrica de vinuri "Leonardo". In istoricul Uzinei de vinuri Bulboaca stă scris: "Mimi incepe cultivarea pe teritoriul moşiei de la Bulboaca a unor noi sorturi de viţă-de-vie şi producerea vinului in cantităţi mari. In anii ’90 ai secolului al XIX-lea, el devine stăpănul acestor pămănturi, şi in 1901 construieşte blocul central al gospodăriei după un proiect inspirat din arhitectura fabricilor vechi franţuzeşti. In anul 1940, la 28 iulie, stăpănul moşiei este forţat de sovietici să emigreze in Romănia. In timpul războiului, 1940-1941, pe teritoriul fabricii a fost organizat un lagăr de concentraţie. Averea de acolo a fost parţial furată de bolşevici."


MIMI. Albanezul de origine romănă Constantin Mimi este descris elocvent de Iosif Bahtalovski. "Dintre toate personalităţile care au animat viaţa Basarabiei de altădată, chipul lui Constantin Mimi rămăne acoperit de-o umbră nemeritată. Uitarea il poate scoate cu totul din circuitul figurilor mari de odinioară, şi intr-o zi ne putem pomeni in situaţia delicată cănd ne vom intreba cine a fost, să zicem, acel distins conducător al zemstvei din Tighina, care s-a intălnit in 1905 cu Nicolae Iorga, copleşindu-l cu ceaiuri şi cu intrebări despre viaţa romănilor din regat ori, să zicem, cine şi-ar mai aminti despre comisarul Basarabiei, intărit de guvernul provizoriu in 1917, şi despre multe altele, fapte pe care le păstrează fişele personale, dar pe care trebuie să le cunoască şi urmaşii. Moldova de astăzi ii datorează lui Constantin Mimi sortul "Aligote", care a fost adus şi cultivat de el, ajungănd in scurtă vreme unul dintre vinurile preferate in aceste locuri. După Unire a fost scos din viaţa publică şi trecut pe linie moartă, avănd timp suficient să se ocupe de moşia sa de la Bulboaca. In 1926 este numit director al centralei Băncii Naţionale din Bucureşti. Ultimii ani de viaţă i-a petrecut fiind inspector general la controlul minelor de aur".


"Fără curvari aici!"

Două amintiri il fac pe Constantin Mimi să rămănă unic in memoria Basarabiei. Prima este legată de prinţul Galiţin, care in 1904, la congresul de la Petrograd, a spus: "Ar trebui să se distrugă toate podgoriile din Basarabia şi să se pună porumb, pentru că această gubernie nu este capabilă să producă altceva mai bun ca păpuşoiul!". Vinurile lui Mimi au căştigat concursul de la Congres, şi Galiţin a trebuit să accepte o altă realitate. A doua intămplare vine din 1938. "Regele Carol al II-lea a făcut cu armata nişte manevre militare la Bulboaca. După ce s-au incheiat, Mimi a dat un chef la care i-a invitat pe toţi ofiţerii prezenţi. Cănd Carol a vrut să intre, Mimi a tunat: Un curvar ca tine nu intră pe moşia mea, la masa mea!".
Citeşte mai multe despre:   constantin,   caravana jurnalul 2007,   mimi,   constantin mimi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de