x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cazul 1393 - Hotarari netemeinice si nelegale

0
Autor: Valentin Zaschievici Veronica Micu 06 Feb 2006 - 00:00

Maestrul Octavian Ambrozie a des-coperit o sumedenie de "defectiu-ni" pe parcursul anchetei penale si al judecarii "Cazului 1393".

Din acest moment, analiza Cazului 1393 ramane la mana specialistilor. Noi am prezentat, in prima zi, faptele asa cum rezultau din cercetarea penala si din judecata.

Am semnalat neconcordantele, slabiciunile si lipsurile acestui proces, asa cum ne-au fost dictate de bunul-simt si de experienta gazetareasca. In a doua zi v-am relatat probele si indiciile descoperite de noi in ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a trei luni. Ati cunoscut astfel noi depozitii si probe, care nu au fost administrate pe parcursul judecatii, pentru simplul motiv ca anchetatorii nu s-au obosit sa le caute. Nu erau greu de gasit, de buna seama, atata vreme cat noi, fara experienta si animati doar de pasiune pentru adevar, am facut-o, lipsiti de mijloacele oferite de puterea administrativa si cea judecatoreasca.

Facem o pauza in a va prezenta roadele muncii de gazetari, pentru a va lasa sa cititi interpretarile, analizele si chiar verdictele pe care le-au dat, in acest caz, maestri ai Dreptului Penal. Sunt noua la numar cei carora le-am cerut sa studieze dosarul "Cazului 1393". Raspunsurile lor arata ca, fara a fi platiti, cei noua, foarte bine cotati practicieni, au acordat zile intregi din timpul lor, multa energie si pasiune pentru a da un verdict cat mai corect. Au facut-o din respect pentru ideea si munca noastra, din respect pentru prestigiul Jurnalului National si pentru calitatea cititorilor nostri, din dragoste pentru adevar.

Unii vor spune despre ei: "Au vrut sa-si faca reclama". In timp, veti cunoaste identitatea tuturor celor noua membri ai juriului si va fi clar pentru oricine ca sunt personalitati care nu mai au de mult nevoie de reclama. Veti vedea ca opiniile lor sunt diverse, ca prezinta chiar contradictii. Asta este stiinta Dreptului: o stiinta in care adevarul iese la lumina prin confruntarea argumentelor contrare.

Astazi, cititi analiza lui Octavian Ambrozie. Maine, veti citi verdictul maestrului Dan Apostol.

Publicam opiniile membrilor juriului in ordinea in care acestea ne-au fost remise. Membrii juriului nu au avut cunostinta de rezultatele investigatiilor noastre jurnalistice. Acestea sunt probe extrajudiciare si in baza lor nu poate fi pronuntata o sentinta. Ei au judecat, asa cum se cuvine, doar pe baza probelor administrate in procesul "Cazului 1393". Titlurile, supratitlurile si intertitlurile apartin redactiei. Va asteptam opiniile asupra acestui caz la adresa de mail cazul1393@jurnalul.ro .

AVOCAT OCTAVIAN AMBROZIE
  • 1973-1977 - Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept;
  • 1977-1987 - procuror in unitatile locale ale Procuraturii Municipiului Bucuresti;
  • 1987-1990 - procuror criminalist - Procuratura Municipiului Bucuresti;
  • 1990-1992 - procuror criminalist - Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie - Serviciul Special de Ancheta;
  • 1992-prezent - avocat in cadrul Baroului Bucuresti;
  • din 1996 - avocat titular al Cabinetului Individual de Avocatura "OCTAVIAN AMBROZIE".
  • Specializare: in special drept penal, inclusiv dreptul penal al afacerilor;
  • Articole publicate in reviste de specialitate si in presa.
  • 2003-2004 vicepresedinte al Ligii Internationale pentru Drepturile Omului si Mediul Inconjurator; © 2004- prezent secretar general al aceleiasi Ligi
  • De la infiintarea cabinetului si pana in prezent, a acordat asistenta juridica, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata, in cauze complexe, din care amintim: SANCA; MOTOROLA; MONDOPROSPER; GERALD; TIGARETA II; FNI - SOV INVEST; MISA; SC RAFO SA; BIR; loturile Sibiu si Focsani, privind reprimarea din timpul Revolutiei etc.
  • Incep prin a saluta initiativa redactiei cotidianului Jurnalul National de a organiza si gazdui o dezbatere publica asupra unor aspecte procesual penale de natura a garanta desfasurarea unui proces echitabil, menit a exclude orice eroare judiciara.

    De admirat sunt atat interesul de a pune in discutie scopul procesului penal, asa cum este el definit in art. 1 din Codul de Procedura Penala Roman, cat si garantiile oferite de legislatia interna, astfel incat nici o persoana nevinovata, condamnata pe nedrept printr-o hotarare definitiva, sa nu poata ramane condamnata.

    Analizand materialul pus la dispozitie, apreciez ca hotararile pronuntate in cauza sunt nelegale si netemeinice.

    Astfel, in cursul urmaririi penale nu au fost respectate dispozitiile legale privitoare la garantarea dreptului la aparare, incalcari de natura a atrage nulitatea tuturor actelor de urmarire penala.

    De mentionat ca motivele de nulitate puteau fi invocate in orice faza a procesului penal, chiar din oficiu, de instanta de judecata in baza art. 197 alin. 2 C. Proc. Pen., situatie in care constatarea de instanta a nulitatii absolute era obligatorie.

    S-au identificat, de asemenea, si nulitati relative ce ar fi trebuit invocate in cursul urmaririi penale de parti.

    In alta ordine de idei, s-au evidentiat o serie de deficiente cu ocazia cercetarii locului faptei, cat si cu ocazia instrumentarii cauzei.

    Interese contrarii


    Astfel, in legatura cu garantarea dreptului la aparare arat ca inculpatilor SPANU CATALIN si ENACHE VICU, ascultati si confruntati in aceeasi zi, Parchetul le-a asigurat prezenta unui singur avocat din oficiu pentru a acorda asistenta juridica, in conditiile in care acestia erau arestati preventiv si aveau evidente interese procesuale contrarii.

    Avocatul a asistat la ascultarea fiecaruia dintre cei doi inculpati, cat si la realizarea confruntarii dintre acestia, in conditiile in care SPANU CATALIN a avut o pozitie de recunoastere a faptelor in care era implicat si ENACHE VICU, iar acesta din urma a avut o pozitie de nerecunoastere a faptelor de care era invinuit.

    Art. 171 alin. 2 din C. Proc. Pen. reglementeaza conditiile in care asistenta juridica este obligatorie, dar, atunci cand inculpatii sau partile au interese procesuale contrarii, trebuie ca acestora sa li se asigure avocat din oficiu, care sa nu fie in situatia de a asista sau reprezenta si pe alti inculpati sau parti cu interese contrarii in aceeasi cauza.

    In conformitate cu art. 6 C. Proc. Pen. alineatul al doilea: "In cursul urmaririi penale, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor in conditiile prevazute de lege", iar in alineatul al patrulea, pentru a se inlatura orice echivoc se arata: "Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator, in tot cursul procesului penal".

    In concluzie, in vederea garantarii dreptului lor la aparare, ambilor inculpati, fata de care se efectua confruntarea, trebuia sa li se asigure prezenta unui avocat din oficiu atata vreme cat nu au avut posibilitatea angajarii unui aparator ales. Neprocedand la numirea altui avocat din oficiu pentru unul din cei doi inculpati, in masura in care nici unul dintre acestia nu a avut posibilitatea angajarii unui avocat ales, parchetul a incalcat dreptul la aparare, fapt ce impunea din partea instantelor de judecata, fie de fond, fie de control judiciar, sanctionarea cu nulitatea a actelor de urmarire penala, in conformitate cu art. 197 alin. 2 C. Proc. Pen. cu consecinta restituirii cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, in temeiul art. 333 C. Proc. Pen.

    S-a incalcat legea mult mai grav cu ocazia efectuarii confruntarii dintre inculpatii SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE, la 5.01.2001, atata vreme cat primul inculpat nu a beneficiat de prezenta avocatului desemnat, asistenta juridica asigurandu-se doar pentru CHICIOROAGA VASILE, in conditiile in care ambii erau arestati si aveau interese contrarii.

    In sfarsit, la prezentarea materialului de urmarire penala a participat acelasi avocat, care a asistat atat pe SPANU CATALIN, cat si pe CHICIOROAGA VASILE, in conditiile in care inculpatii au pastrat aceleasi interese contrarii.

    Examinand cu rigurozitate modul in care a fost garantat dreptul la aparare, consideram ca, inca de la prima tentativa de a obtine de la faptuitori prima declaratie olografa si, respectiv, de la realizarea primelor confruntari dintre acestia, in calitate de invinuiti, organele de urmarire penala aveau obligatia de a asigura asistenta juridica.

    Organele de urmarire penala, respectiv parchetul, constatand gradul redus de instruire scolara - ENACHE VICU, nescolarizat, iar SPANU CATALIN, o clasa, si varsta, putin peste majorat a acestuia - cat si evidentul intelect liminal al celor doi inculpati, elemente de fapt de natura a pune la indoiala capacitatea acestora de a-si face singuri apararea, aveau obligatia sa le asigure avocat din oficiu din primul moment al procesului penal.

    In concluzie, organele de urmarire penala nu au asigurat dreptul la aparare celor trei inculpati.

    In sensul celor aratate s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia 2638/2004, din care retinem: "In cazul in care unul dintre inculpati neaga savarsirea faptei, iar altul o recunoaste, implicandu-l si pe cel dintai, apararea lor nu poate fi asigurata, din cauza contrarietatii de interese procesuale, de acelasi aparator". In acelasi sens, a se vedea Decizia penala nr. 1150/1999 a Curtii de Apel Alba si, respectiv, Decizia penala nr. 214/1999 a Curtii de Apel Bacau.

    Cercetare incompleta


    In alta ordine de idei, consider ca nu s-a facut o cercetare completa a locului faptei. Astfel, la cercetarea locului faptei nu a participat medicul legist, care ar fi putut realiza o descriere intr-un limbaj de specialitate a pozitiei cadavrului, care ar fi sesizat inca din acel moment prezenta semnelor de violenta, si ar fi putut face aprecieri asupra fenomenelor cadaverice - racirea cadavrului, petele cadaverice, rigiditatea cadaverica - elemente ce ar fi permis stabilirea cu aproximatie a orei in care s-a instalat decesul.

    Aceste date ar fi fost utile procurorului inca din primul moment al cercetarii locului faptei, in vederea stabilirii versiunilor de ancheta.

    In procesul-verbal nu s-a facut referire la starea terenului, pentru a se cunoaste daca era posibila ridicarea unor urme de incaltaminte, ce ar fi permis compararea cu cele ale prezumtivilor autori si nici nu s-au descris eventualele urme de pe hainele cu care era imbracata victima si, respectiv, de pe hainele gasite in campul infractional.

    Apreciem ca n-ar fi trebuit exclusa nici folosirea cainilor de urmarire, care ar fi putut conduce la una din locuintele inculpatilor, cu atat mai mult cu cat zona nu era intens circulata.

    Odata ridicate obiectele pentru prelevarea de urme biologice, acestea nu au fost examinate, dovada ca nu am regasit rezultatul examinarilor biologice, nemaivorbind de faptul ca nu s-au ridicat probe de sub locul in care s-a gasit suba, unde "erau pete de sange", cat si de pe samarul de pe magar.

    Dupa identificarea autorilor nu s-a procedat la examinarea medico-legala a acestora, cu atat mai mult cu cat inculpatul CHICIOROAGA VASILE fusese vazut cu sange pe mana, iar inculpatul SPANU CATALIN prezenta o excoriatie la pumnul drept provenind din loviturile aplicate victimei.

    Martori neaudiati


    Nu s-au efectuat nici perchezitii la domiciliile inculpatilor pentru a se ridica hainele cu care acestia au fost imbracati la momentul critic, spre a fi examinate criminalistic.

    Nu au fost audiate persoane identificabile, persoane care ar fi permis stabilirea situatiei de fapt, fara echivoc, fara a mai exista posibilitatea de a fi contestata ulterior.

    Nu a fost audiat Lefter Fanel, despre care, la confruntarea din 18.12.2000, SPANU CATALIN a afirmat: "In prezenta martorului Lefter Fanel, a doua zi am auzit cand ENACHE VICU spunea ca impreuna cu persoana Vasile, zis «Gurita», au aruncat persoana necunoscuta intr-un canal de irigatii, pentru a se ajunge la concluzia ca acesta s-a inecat".

    De asemenea, ar fi trebuit audiata sora inculpatului SPANU CATALIN, cu privire la faptul ca aceasta a aratat ca inculpatul ENACHE VOICU ar fi incercat, prin intermediul ei, sa-l determine sa ia singur asupra lui fapta si sa primeasca in schimb "pachete".

    Nu s-a verificat la dispensarul sau la primaria din localitate daca la data de 12.12.2000 a fost eliberat pentru inculpatul CHICIOROAGA VASILE vreun act necesar internarii in spital.

    Pentru motivele de nulitate invocate, cat si pentru valorificarea probelor biologice si audierea persoanelor de care s-a facut vorbire, cauza trebuia restituita la Parchet, in vederea refacerii urmaririi penale.

    Examinand faza de cercetare judecatoreasca, se constata ca si cu ocazia solutionarii in fond a cauzei a fost incalcat din nou dreptul la aparare al inculpatilor.

    Astfel, la termenele din 27.06.2001, 23.07.2001, 8.08.2001, 3.09.2001 si 1.10.2001, inculpatilor SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE nu li s-a asigurat dreptul la aparare conform art. 6 din C. Proc. Pen., astfel ca, desi acestia aveau interese contrarii, au fost asistati de acelasi avocat, fie ca a fost avocat M.C., la termenele din 27.06, 23.07 si 3.09.2001, fie avocat E.S. pentru toti trei inculpatii, la termenul din 8.08.2001, sau avocat S.A., la termenul din 1.10.2001.

    Abia la termenul din 3.09.2001, instanta, constatand existenta unor interese contrarii, a dispus desemnarea unui aparator din oficiu pentru inculpatul SPANU CATALIN.

    Cu ocazia cercetarii judecatoresti efectuate la instanta de fond, inculpatul SPANU CATALIN a revenit asupra declaratiei date in cursul urmaririi penale de o maniera a-i disculpa pe coinculpatii ENACHE VICU si CHICIOROAGA VASILE si a-l inculpa pe martorul Hagiu.

    In principiu, martorii audiati in cauza si-au mentinut declaratiile date la urmarire penala.

    Reprosam instantei faptul ca, potrivit rolului activ - art. 4 din C. Proc. Pen. - , odata investita cu solutionarea cauzei, nu si-a indeplinit obligatia de a o lamuri sub toate aspectele.

    Statea in puterea instantei sa dispuna din oficiu prezentarea de catre Parchet a rezultatelor examinarii urmelor biologice de pe obiectele ridicate cu ocazia cercetarii locului faptei, pentru a se vedea in ce masura se coroboreaza cu celelalte probe.

    De asemenea, s-ar fi putut obtine de la Primaria comunei Frumusita, judetul Galati, si de la dispensarul comunal relatii pentru a se putea stabili daca la data de 12.12.2000 s-a eliberat vreo adeverinta pe numele inculpatului CHICIOROAGA VASILE, necesara internarii acestuia in Spitalul "Elisabeta Doamna".

    Instanta ar mai fi putut audia din oficiu pe Lefter Fanel (despre care inculpatul SPANU CATALIN a afirmat ca, in prezenta acestuia, coinculpatul ENACHE VICU ar fi recunoscut ca a aruncat victima in canalul de irigatii), pe salariatii celor doua baruri din sat, pentru a stabili daca inculpatul CHICIOROAGA VASILE a consumat bauturi alcoolice in ziua de 12.12.2000 si, in caz afirmativ, la ce ora, si, in sfarsit, audierea surorii inculpatului SPANU CATALIN, pentru a se stabili cat de reala a fost afirmatia acestuia ca, prin intermediul ei, inculpatul ENACHE VICU i-a transmis sa-si asume singur raspunderea savarsirii faptei in schimbul primirii unor "pachete" pe perioada detentiei.

    Incalcari ale legii


    Un ultim repros adus instantei de fond consta in aceea ca la termenul din 12.11.2001, desi in conformitate cu art. 324, alin. 2, C. Proc. Pen. a dispus ascultarea separata a inculpatilor, a uitat ca dupa aceea sa procedeze conform art. 324, alin. 3, din C. Proc. Pen., in sensul de a da citire declaratiilor luate separat in prezenta tuturor inculpatilor. In aceste conditii, dupa terminarea cercetarii judecatoresti, cu incalcarile de lege aratate, instanta a dispus condamnarea inculpatilor, solutie pe care instantele de control judiciar au considerat-o legala si temeinica.

    Evidentierea incalcarii unor dispozitii esentiale de procedura penala, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de cercetare judecatoreasca, legitimeaza intrebarea daca acestea au condus, in prezenta cauza, la comiterea unor erori judiciare.

    Din ratiuni de prezentare, inca nu vom raspunde la aceasta intrebare. Putem insa afima cu certitudine ca incalcari ale unor dispozitii procedurale, de genul celor constatate, sunt de natura a conduce la erori judiciare.

    Se cuvine a se arata ca eroarea judiciara este un produs al actului de justitie. Actul de justitie se realizeaza printr-un complex de activitati care pot fi influentate de o serie de factori, unii obiectivi, iar altii subiectivi. Actiunea ambilor factori, ca in orice activitate umana, poate conduce la erori judiciare. Cu siguranta ca factorii subiectivi, in care se regasesc pregatirea profesionala, experienta, responsabilitatea etc. celor insarcinati cu administrarea justitiei, contribuie in cea mai mare masura la realizarea erorilor judiciare.

    Caile extraordinare de atac, reglementate de Codul de Procedura Penala, respectiv contestatia in anulare si revizuirea, in lipsa recursului in anulare, abrogat prin Legea 576/2004, nu pot acoperi reformarea tuturor hotararilor ce contin erori judiciare.

    Aceasta apreciere nu are in vedere doar cauza data spre analiza, care, in opinia noastra, nu este una reprezentativa in aprecierea acesteia ca eroare judiciara, atat timp cat exista erori judiciare mult mai evidente, care nu mai pot fi remediate. Mai mult decat atat, se impune a fi evidentiata si imprejurarea, deloc neglijabila ca, la momentul ramanerii definitive a solutiei de condamnare, dispozitiile privitoare la recursul in anulare erau in vigoare. Ceea ce nu cunoastem este daca inculpatii au uzat de aceasta cale ori s-au marginit in a formula doar contestatie in anulare si, respectiv, revizuire.

    Cu privire la recursul in anulare, este cert ca au existat argumente in favoarea inlaturarii acestuia, generate de necesitatea alinierii la legislatia europeana. S-a motivat, in esenta, ca existenta celor trei grade de jurisdictie, cat si a celorlalte garantii procesuale oferite de Codul de Procedura Penala ar reprezenta suficiente elemente de cenzura, pentru a fi evitate erorile judiciare.

    Cu toate acestea, justitia nu poate fi desprinsa de evolutia intregii societati romanesti, care de peste 15 ani se afla in perpetua tranzitie. Atata vreme cat justitia este perceputa de organismele internationale si de societatea civila ca fiind chiar in urma altor domenii supuse reformei, este de presupus ca se accepta ca "pierderi colaterale" si existenta erorilor judiciare.

    Este necesar sa se perceapa corect nivelul de performanta a justitiei din acest moment, pentru a concluziona ca reintroducerea recursului in anulare nu reprezinta decat un proces de adaptare a legislatiei la nevoile actuale generate de stadiul reformei in justitie.

    Practica europeana


    Ramane in sarcina specialistilor, a factorilor politici, a reprezentantilor societatii civile sa initieze dezbateri care sa conduca in final la reintroducerea in legislatia noastra a recursului in anulare.

    Imprejurarea ca la un moment dat s-ar fi abuzat de recursul in anulare nu justifica desfiintarea acestei institutii de drept procesual. Dimpotriva, existenta acestor factori subiectivi trebuia sa intareasca convingerea ca un mijloc de cenzura in plus este oportun pentru preintampinarea oricarui risc de a ramane cu o eroare judiciara, in lipsa cailor de reformare.

    In lipsa recursului in anulare nu ne ramane decat sa apelam, cand este cazul, la revizuirea - prin admiterea careia statul, prin autoritatile judecatoresti, recunoaste posibilitatea ivirii unor erori judiciare - sau la gratierea individuala.

    Cu toate acestea, in legislatia majoritatii tarilor europene, impotriva deciziilor ramase definitive este reglementata doar calea de atac a revizuirii. Este cazul Norvegiei, Austriei, Elvetiei, Luxemburgului, Belgiei, Frantei, Poloniei.

    In Franta, in conformitate cu art. 626, alin. 1-7, introdus in Codul de Procedura Penala prin Legea 2000-510/15.06.2000, se permite reexaminarea unei decizii penale dupa regulile revizuirii, "care poate fi ceruta de orice persoana a carei vinovatie a fost stabilita, daca printr-o hotarare a CEDO rezulta ca decizia ar fi fost pronuntata cu violarea dispozitiilor Curtii Europene". Sub aspectul titularului, cererea de reexaminare poate fi introdusa de ministrul Justitiei, de procurorul general de pe langa Inalta Curte de Casatie sau de condamnat.

    Orice discutie avand ca obiect eroarea judiciara permite si abordarea incidentei principiului in dubio pro reo.

    Atunci cand, in urma administrarii intregului probatoriu, se apreciaza ca probele sunt indoielnice, lipsite de concludenta, magistratul are la dispozitie solutia achitarii prin aplicarea principiului in dubio pro reo, dubiu de care profita numai inculpatul, si niciodata partea vatamata.

    Magistratii romani prefera sa condamne decat sa-si asume riscul achitarii, aplicand o pedeapsa blanda sau, altfel spus, "gospodareasca", pentru ca sa supere cat mai putine persoane. Asadar, se face aplicarea a ceea ce a recomandat Ulpianus: "In ambiguis rebus humaniorem sententiam sequi oportet", adica in situatii neclare se cuvine sa se dea o hotarare mai blanda.

    Celebra si moderna in conceptie a ramas gandirea lui V. Manzini, din care redam: "Regula in dubio pro reo se aplica in caz de indoiala, fiind preferabila nepedepsirea unui vinovat decat condamnarea unui nevinovat".

    CONCLUZII
    Apararile au fost, in principiu, formale, avand in vedere numarul mare de avocati din oficiu angrenati in cauza, peste 14 avocati, ce nu a permis asigurarea continuitatii si implicarii acestora in apararea inculpatilor care au beneficiat de asistenta juridica, imprejurare care insa nu era de natura a degreva instanta de obligatia exercitarii rolului activ prevazut de lege in sarcina sa.
    Este momentul sa amintim aici un punct de vedere al Curtii Europene a Drepturilor Omului - hotararea din 21.04.1998 - care a statuat ca instanta de judecata are obligatia sa inlature orice manifestare de superficialitate si formalism in ceea ce priveste respectarea dreptului la aparare. Se aprecia ca acest drept excede chiar sferei intereselor inculpatului, pentru ca acest drept intereseaza intregul proces penal si activitatea judiciara in general.
    Aceasta hotarare confirma extrem de elocvent dimensiunile reale ale dreptului la aparare si obligatiile organelor judiciare de a asigura efectiv realizarea acestui drept.
    Hotararea ramane actuala si trebuie tratata cu interes, pentru a atinge standardele impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
    Citeşte mai multe despre:   vasile,   dreptul,   cauza,   s-au,   penal,   penală,   urmărire,   penale,   drept,   enache,   cursul,   catalin,   instanţa,   prezenţa,   avocat,   urmăririi,   interese,   apărare,   dreptului,   judiciare,   inculpatul,   cazul 1393,   chicioroaga,   spanu,   vicu,   oficiu,   inculpatilor,   proc,   anulare,   contrarii,   faptei,   inculpati,   proc pen

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de