Sistemul penitenciar nu poate fi controlat (XXII)

Veteran al sistemului penitenciar, Petru Dogaru dezvaluie mecanismele intime ale coruptiei si samavolniciei din puscariile romanesti. Aflam despre afacerile comandantilor, despre crime deghizate in sinucideri sau in imbolnaviri ""mortale"", despre furtul de medicamente si de mancare, despre domnia suverana a paduchilor, despre spaguirea oficialilor veniti sa ancheteze diverse incidente petrecute in inchisoare.

 

Sa luam pe rand argumentele pentru care spun ca acest sistem nu poate fi controlat, iar cine are contraargumente solide sa le prezinte, iar eu ma voi inclina in fata lui. Am fost martor cand au fost ucisi la Penitenciarul Margineni 31 de detinuti si eu nu am auzit sa fi fost nimeni tras la raspundere pentru crimele comise cu arma in mana. Detinutii au fost provocati sa se rascoale, iar eu am povestit cum (vezi episodul Xll - n.n.). Apoi, cei care au tras cu armele in detinuti nu aveau voie sa faca acest lucru din urmatoarele motive: 1) in detentie nu se afla nici un cadru din unitate, astfel incat viata sa-i fie pusa in pericol; 2) nici unul dintre detinuti nu a atacat vreun cadru din unitate in timpul revoltei din 22.12.1989; 3) conducerea unitatii nu avea voie sa deschida focul, daca detinutii sunt in incinta penitenciarului si nici unul nu incearca sa evadeze. In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui? De ce nu a fost pedepsit plutonierul major Fechete Vasile, care l-a omorat pe Dumitru Jan in izolare? Totul este bine pus la punct, lui Dumitru Jan i s-a pus un diagnostic fals, asa cum multor oameni morti in puscarie li s-au pus diagnostice false.

 

Rotitele masinariei

 

Sistemul functioneaza implacabil, eu privesc din interior rotitele masinariei bine unse si nu stiu ce ar putea sa o gripeze, sa-i sara rotile, sa vina cineva din afara si sa le monteze la loc de asa maniera incat sa functioneze omeneste. Sistemul functioneaza astfel, iar eu dau cateva exemple:

 

Daca familia unui detinut face o plangere la DGP, atunci cei de la DGP anunta familia ca se vor lua masuri care nu se vor lua niciodata.

 

Daca familia se duce in audienta la directorul de la DGP, atunci acesta promite ca se vor lua masuri. Si trimite o comisie la penitenciarul unde este detinutul a carui familie l-a deranjat cu plangerea pe Director. Comandantul penitenciarului il scoate pe detinutul cu familie galagioasa in fata Inspectorilor, acestia il asculta, iau notite, dau din cap, promit ca se vor lua masuri. Atunci Comandantu scoate 3 sau 4 detinuti care dau declaratie ca detinutul care a facut reclamatie este un recalcitrant care deranjeaza pe toata lumea si care minte mereu si care umbla numai cu prostii. Inspectorii de la Bucuresti pricep ei ca acei detinuti sunt niste mincinosi si fac jocu comandantului, dar lor le convine minciuna si intocmesc un raport pe care-l prezinta Directorului de la DGP, iar Directoru la randul lui trimite familiei o scrisoare prin care o anunta ca reclamatia a fost nefondata, iar detinutul care a facut greseala sa se planga se alege cu un Raport de pedepsire pentru inducerea in eroare a conducerii superioare a DGP.

 

Minciuna sta cu regele la masa

 

Detinutii care sunt folositi de conducere pentru a minti sau pentru a-i discredita pe cei care indraznesc sa se planga sunt numiti sifoane sau turnatori, sau tifle, sau praduitori, sau vanzatori, sau catei. Si niciodata nu vor lipsi asemenea insi din nici o puscarie. Deci, indiferent ce comisie venea si de unde, erau scosi 3-4 oameni din genul descris mai sus, care spuneau ceea ce le dicta conducerea. Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea.

 

Apoi urma atentia, pe care o primeau membrii comisiei de la conducere, atentia era consistenta, se taiau doi sau trei porci, portbagajele se umpleau, iar domnii din comisie intocmeau niste rapoarte stralucitoare, cum ca in unitatea penitenciara totul este in regula, si plecau bine mersi, iar detinutii ramaneau sa manance toate porcariile si alimentele expirate si sa se lupte pe cont propriu cu paduchii. La Gherla paduchii nu lipsesc, camerele sunt pline de igrasie, detinutii plini de bube, de tot felul de infectii, iar la baie suntem scosi o data pe saptamana si programul e de doar 10 minute, si suntem trei sau patru detinuti pe un dus, nu e timp ca sa se inmoaie jegul de pe noi, daca vreun detinut raporteaza ca nu avem timp sa facem baie, acela e pedepsit pentru instigare in colectiv. Sau daca un detinut raporteaza ca mancarea este murdara sau ca pute, el tot pentru instigare in colectiv e pedepsit, si tot 10 zile de izolare severa primeste. Iar daca un detinut raporteaza ca nu pot dormi doi sau trei oameni intr-un pat, tot la cusca e trimis pentru zece zile, ca si cel care raporteaza ca Doctoru nu i-a dat medicamente cand era bolnav. Din aceste motive, detinutii sunt fortati sa taca si sa nu-si mai ceara drepturile mentionate de Regulamentele de ordine interioara. Doctorii fura medicamentele si le vand, desigur, fura doctoriile mai scumpe, detinutii primesc ce mai ramane. In orice penitenciar din Romania, cadrele sunt neamuri intre ele, plutonierul X e finul lui colonelul Z, colonelu Cutare e fratele lui maioru Y, n-ar avea nimeni nimic sa fie neamuri de sange sau fini sau cuscri, daca ar fi corecti, dar puscaria Lor e mosia Lor si nu a statului.

 

Mai vin comisii de la Drepturile Omului, dar comisiile cer aprobare de la Bucuresti ca sa intre in puscarii si cei de la DGP anunta indata si noi detinutii aflam la randul nostru, pentru ca vine militianu la sefii de camera si le spune, vedeti ca maine vine comisie, avem inspectie, faceti curatenie si sa nu caraie nimeni! Asadar totul se stie inca de-a veni comisia si atunci ma intreb cum poti sa-i prinzi in ofsaid pe acesti nemernici, cand ei au creat un sistem care-i protejeaza atat de bine, incat doar cei peste masura de prosti se dau in fapt si sunt dati afara!

 

Gardieni ""de bine""

 

Dar eu am mai observat ca la Gherla erau si cadre cinstite, atat de cinstit cat poate fi un militian, unul dintre acestia este Chioreanu Petre, care are functia de Regim si Paza. Acest maior avea un gram de omenie in el, printre detinuti mereu se vorbea de el. Nici acum nu pot sa inteleg cum de aplecase acest om urechea la spusele unor detinuti, cum ca eu aveam de gand sa-l iau ostatic ca sa-l scot pe Domokos de la izolare, dupa Revolta. Si in nici un caz nu-i port pica pentru zilele de izolare pe care mi le-a dat. Acest maior era un factor de echilibru in Puscaria Gherla, datorita lui, pot spune cu siguranta ca au scapat multi detinuti de la maltratari, de la batai, poate chiar de la moarte. Un alt ofiter care avea constiinta mai curata era domnu maior Tantas, acesta nici nu trebuia sa se faca militian, avea inclinatii mai curand spre anumite culte religioase, ceea ce de fapt s-a si intamplat, maioru Tantas s-a pocait. Opusul sau era un maior care semana perfect cu Iuda, asa cum ni-l inchipuim noi, era domnu maior Turdeanu Ion, era sefu ceistilor pe unitate, el avea obligatia sa se ocupe de cadrele corupte din unitate, sa urmareasca din umbra pe cei care furau din alimentele detinutilor, sa afle daca vreun detinut vrea sa evadeze sau daca vreun grup are de gand sa puna la cale vreo revolta. Dar acest maior nu se ocupa de nici una din aceste probleme. Impreuna cu Comandantu unitatii aduceau inauntru bidoane cu alcool, alcoolu era luat in primire de un subofiter pe nume Pelilunga Grigoreanu, iar Grigoreanu avea trei detinuti care distribuiau alcoolu la hotii care aveau posibilitati sa-l cumpere. Alcoolu era vandut pe bani si pe tigari, tigarile erau bagate la chioscu de unde faceau cumparaturi detinutii. Deci, Rusu Ioan Comandantu si cu Turdeanu Ion Ceistu, oamenii cu cea mai mare raspundere, se ocupau de probleme de nimic, dar aducatoare de bani, la Puscaria Gherla, detinutii aveau multi bani, iar acesti doi oameni au gasit mijlocul ca banii sa vina singuri la ei, daca ar fi facut controale nu ar fi gasit un leu sau un dolar, dar asa banii veneau spre buzunarele lor din toate partile.

 

Afacerea comandantului

 

Sa ne oprim, sa facem socoteli. In anul 1993, un pachet de tigari LM costa 700-800 de lei, un litru de alcool, in jur de 4.000 de lei, detinutii care cumparau un litru de alcool plateau pe el 20 de pachete de LM, plateau adica vreo 15.000 de lei. Bautura e scumpa in orice puscarie si nimeni nu introduce bautura decat tot cadrele, care o vand de cateva ori mai scump decat pretul bauturii pe piata. In luna noiembrie 1993, ma aflam la camera 60, pe etajul 2, in camera eram 120 de oameni cu pedepse mari, intre 10 si 25 de ani, cu o singura exceptie, seful de camera, care era condamnat la 3 ani pentru o ciordeala. De fapt si de drept, seful de camera nu avea ce sa caute cu noi, potrivit regulamentului. Eu venisem in acea camera de vreo luna de zile, sefu de camera, pe nume Marian, nu ma agrea absolut deloc, dar nu avea curajul sa vocifereze de fata cu mine. Acest Marian, daca avea trei mere, imi dadea mie doua, daca avea o ciocolata isi oprea un sfert, daca avea un salam, facea tot la fel. Eu aveam un nume sonor in acea puscarie si acest Marian ma cunostea numai din auzite, iar cand a vazut ca am intrat in camera la 60 nu i-a convenit deloc, dar nici nu avea curajul sa-mi spuna ceva, deci cauta sa arate fata de mine ca el este un baiat bun si ma respecta foarte mult, dar la puscarie, tineti minte ce v-am spus, frica este cel mai bun respect.

 

FARA RASPUNS
In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui?

 

INSPECTIA
Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea

 

CUMETRII
Iar daca un detinut raporteaza ca nu pot dormi doi sau trei oameni intr-un pat, tot la cusca e trimis pentru zece zile, ca si cel care raporteaza ca Doctoru nu i-a dat medicamente cand era bolnav. Doctorii fura medicamentele si le vand, desigur, fura doctoriile mai scumpe, detinutii primesc ce mai ramane. In orice penitenciar din Romania, cadrele sunt neamuri intre ele, plutonierul X e finul lui colonelul Z, colonelu Cutare e fratele lui maioru Y, n-ar avea nimeni nimic sa fie neamuri de sange sau fini sau cuscri, daca ar fi corecti, dar puscaria Lor e mosia Lor si nu a statului

 

NEGUSTORIE
Impreuna cu Comandantu unitatii aduceau inauntru bidoane cu alcool, alcoolu era luat in primire de un subofiter pe nume Pelilunga Grigoreanu, iar Grigoreanu avea trei detinuti care distribuiau alcoolu la hotii care aveau posibilitati sa-l cumpere. Alcoolu era vandut pe bani si pe tigari, tigarile erau bagate la chioscu de unde faceau cumparaturi detinutii. Deci, Rusu Ioan Comandantu si cu Turdeanu Ion Ceistu, oamenii cu cea mai mare raspundere, se ocupau de probleme de nimic, dar aducatoare de bani, la Puscaria Gherla

 

 

NOTA

Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.