x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Le dăm vitamine pentru creier”

0
Autor: Diana Rotaru 28 Oct 2008 - 00:00

Bucureşti, Spitalul "Prof. Dr. Al. Obregia”, Clinica de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului. Pavilionul 5A, locul unde se spune că sunt diagnosticaţi cei mai mulţi copii cu autism.



Prof. dr. Iuliana Dobrescu, şeful secţiei, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă dedicate bolii că "la Spitalul Clinic de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului "Al. Obregia” din Bucureşti sunt raportate până la trei cazuri noi de autism pe săptămână şi peste 100 de cazuri noi pe an, conform unui studiu recent”.

Am mers să lămurim aspectul şi, pentru că prof. dr. Iuliana Dobrescu era foarte ocupată cu pacienţii ADHD (pasiunea domniei sale), am stat în cele din urmă de vorbă cu medicul Bogdan Budişteanu, medic specialist în Psihiatrie Pediatrică, psihoterapeut în terapie familială, aflat în supervizare, după cum scrie în CV-ul domniei sale, afişat pe site-ul spitalului.

Discuţia începe prin a-i explica medicului despre campania Jurnalului Naţional. Cînd află subiectul, medicul se închide în el, asemeni unui copil diagnosticat cu autism. Încearcă să bată în retragere, dar în cele din urmă dialoghează deschis despre diagnosticarea bolii şi despre cauzele ei. Despre tratamentul administrat în cadrul unui spital care se bate cu pumnii în piept că organizează simpozioane şi conferinţe pe această temă.

Medicul cu care am discutat este, în cazul nostru, chiar cel care şi-a pus parafa pe biletul de ieşire din spital a lui George Cuzuc, un copil autist. Băieţelul a fost internat pentru cercetări amănunţite în incinta secţiei 5A şi pus sub tratament de testare cu Risperdol, un medicament pentru "calmare” după spusele medicului. Un medicament administrat îndeosebi pacienţilor adulţi, diagnosticaţi cu schizofrenie…

  • Jurnalul Naţional: Cum evaluaţi un copil? Cum puneţi diagnosticul?
Dr. Bogdan Budişteanu: Păi, există teste şi scale pentru evaluare. În al doilea rînd, este observaţia noastră (n.r. - a medicilor specialişti), avem colegi rezidenţi. Criteriile noastre sunt ICD/DSM.

  • Ce înseamnă ICD/DSM?
Înseamnă "manual de diagnostice internabile”, adică toată patologia psihologică. Şi, să ştiţi că sunt mai multe forme de autism.

  • Care ar fi acestea?
Este autism tipic, care este o formă severă, apoi autism atipic (n.r.- aici nu a mai ştiut cum să completeze), Asperger (despre care prof. dr. Iuliana Dobrescu vorbeste intr-un interviu ca despre "autismul geniilor”), şi… Mai e ceva… (n.r. - îl întreabă pe asistentul care stă în încăpere cu o ecografie în mînă, iar acesta, în şoaptă, în timp ce-şi freacă mîinile, răspunde)… Şi sindromul Rett.

  • Păi, care sunt simptomele unui autist tipic, cum vă daţi seama?
Este total rupt de mediu, prezintă o problemă de comunicare între el şi cei din jur. Prezintă crize de auto şi heteroagresivitate şi ecolaţie (n.r. – termenul corect e de echolalie)… Adică, ştiţi, ca să zic aşa, repetă cuvintele. Da’ poate să nu vorbească deloc.

  • Cînd se va face un studiu epidemiologic pentru a şti cu exactitate numărul bolnavilor de autism? Doamna doctor Dobrescu susţine că nu s-a mai făcut din 1984…
Eh… studii epidemiologice pe scară largă, aşa… Nu s-au mai făcut, da’ nu sunt chiar aşa de uşor de făcut. S-ar impune, pentru că în ultima vreme e o explozie a cazurilor.

  • Dar aveţi terapeuţi, specialişti? Am văzut că există un centru de terapie comportamentală…
Da, … avem ceva. Da’ ştiţi, degeaba au învăţat oamenii că stăm cu ei aşa, luptăm pentru acreditare. Practic, e o chestiune de diplomă, dar acum ţine şi de acreditare.

  • Păi, după ce îi puneţi diagnosticul unui copil cu autism, ce se întîmplă? Îl internaţi aici, ce îi îndrumaţi pe părinţi să facă?
Păi, ştiţi… noi facem internări pentru reevaluare periodică, şi pentru autişti nu durează mult. Adică nu trebuie să îi ţinem aici, în spital, mult. Şi părinţii sunt instruiţi aici, facem consiliere.

  • Cîţi copii aţi diagnosticat? Ce se întîmplă cu ei după?
Păi, ştiţi, vreo 50 - 60% dintre ei au aici tratament. Le dăm tratament neurotrofic.

  • Ce înţelegeţi prin tratament neurotrofic?
Tratamentul neurotrofic se referă la produse, adică la "vitamine pentru creier”.

  • Bun, din cîte ştiu eu, celor diagnosticaţi cu autism aici li s-a spus, în mare parte, şi că sunt cam agitaţi, adică au ADHD. Lor ce le daţi?
Păi, la agitaţi le dăm în funcţie de "judecata clinică”. Adică, nişte pastile mai calmante, aşa (n.r. - zîmbeşte cu subînţeles către rezidente). Bine, că încercăm să nu le dăm la toţi copiii, mai ales la cei foarte mici.
 
  • Cam ce vîrstă au copii care vin aici pentru diagnostic? Şi cam care e vîrsta la care apar simptomele bolii?
Cam la 2 ani. Vîrsta medie este de 3 ani, de altfel, din criteriile de diagnosticare, aşa reiese. Da’ bine, ea poate să apară şi la 1 an, adică aşa arată studiile. Cam pe la 1 an.

  • Aveţi internaţi în momentul acesta copii care suferă de autism?
(n.r.-  se uită în stînga, în dreapta, rîde încordat) Nici nu mai ştiu. Avem ceva?! (n.r. -  le întreabă pe asistente şi pe rezidente. Pauză) Păi, e o chestie de confidenţialitate. Chiar, să vă zic o poveste amuzantă, cu un părinte. Părinţii nu prea vor să se afle… Şi a venit un părinte care m-a rugat să nu trec pe foaie că are autism, să-i trec altceva. Şi am zis că e fals în acte, că nu pot să fac aşa ceva, dar mi s-a părut amuzant.
 
  • Iar aceşti copii cum sunt ajutaţi, practic? Se specializează părinţii pentru ei, se autofinaţează?
Nu, că noi îi specializăm pe părinţi şi nu se autofinanţează... că beneficiază...

  • Da, ştiu, de o pensie de handicap de la stat.
Nu, nu, lăsaţi handicapul. Beneficiază de la noi... de toate. De consiliere, adică de psiholog, consiliere de grup, evaluare, adică terapie comportamentală. Şi mai sunt şi ONG-uri, fundaţii...

  • Ce înseamnă terapie comportamentală? Faceţi cu copiii anumite terapii, ABA?
Păi, ştiţi, nu avem specialişti acreditaţi. Avem oameni care lucrează, sunt mulţi terapeuţi...

  • Cam cîţi?
Mulţi. N-avem o statistică şi ştiţi, pînă la urmă nu contează că are diplomă din altă ţară sau cum a învăţat, că şi eu am fost în Franţa... Şi ei sunt mai înapoiaţi, adică au şi ei listele lor de aşteptare... Dar contează rezultatul pînă la urmă...

  • Concret: ce înseamnă la Obregia terapia comportamentală?
Păi, înseamnă psiholog, asistent social, psihopedagog. Toţi lucrează cu copiii şi părinţii. Sunt văzuţi toţi! Nu rămîne nimeni neconsiliat.

  • Şi "terapia asta comportamentală” să înţeleg că se aplică la toate tipurile de manifestări neuropsihice infantile?
Păi da, la toate. Facem cu toţi.

  • Copii din centre de plasament aţi avut?
Da... mai vin. Ne ocupăm şi de ei, nu refuzăm nimic. Da’ ştiţi şi cu ei, ţine de directorul centrului, dacă îi aduce sau nu.

  • Şi-i aduce?
Da, da... Îi mai aduce. Ştiţi, noi mai mult facem re-evaluări.

  • Şi ce le faceţi, la re-evaluări?
Păi le mai dăm şi medicamentaţie şi ce v-am spus. Unii chiar vin pe picioarele lor...

  • Dar adulţi din centre nu aţi avut?
A venit unu’ care avea 18 ani şi o zi. Şi nu am putut să-l băgăm în baza de date, dădea eroare.

  • Păi, dacă nu există autist după 18 ani... puneţi alt diagnostic. Schizofrenie, nu?
Păi, da..., dar el tot autist rămîne.

  • De cînd se diagnostichează autismul aici, la Obregia?
Autismul e o boală veche... Deci, noi punem autism de multă vreme.

  • Şi înainte, cînd "puneaţi” autism, ce făceaţi cu ei?
(n.r. – râde şi dă din umeri...) Exista cîndva şi un staţionar în Titan... Da’...

  • Ştiţi, am senzaţia că nici medicii nu prea ştiu bine ce e această boală. Nici acum, dar mai ales în trecut...
Nu, să ştiţi, că s-au făcut studii... Medicii ştiu ce este boala.

  • Păi medicii de familie, pediatrii îşi dau seama de simptome, sau copilul, pînă ajunge aici, "trece” prin alte boli?
Păi nu, că noi am făcut informare, să ştiţi că medicii ştiu ce este boala asta. Şi apoi, mai sunt televiziunile, campaniile.

  • Da, dar nu o televiziune sau un ziar ar trebui să facă aceste campanii, ci autorităţile. Ministerul Sănătăţii, nu?
Da. E drept. Dar, prin televiziune, se poate face de către autorităţi. Uitaţi, azi am venit mai dimineaţă la muncă. Eu vin la 8:00, dar azi am avut ceva de rezolvat şi am venit cu jumătate de oră mai devreme. Şi poate nu v-am spus eu cum trebuie toate, că ştiţi sunt cam ameţit de cap acum, dar uitaţi-vă, vă arăt manualul după care noi punem diagnostice. Citiţi aici cum facem evaluarea... (n.r. - manualul se numeşte "LCD-10 – Clasificarea tulburărilor mentale şi comportamentale”)

  • Este un manual numai pentru autism?
Nu..., e pentru toată paleta. Adică pentru toţi, ştiţi. Uitaţi aici... (n.r. - deschide la autism. La formele autismului apare şi schizofrenia simplă, dar şi alte tipuri de schizofrenie).


Citeşte mai multe despre:   păi,   ştiţi,   autism,   copii speciali într-o românie autistă

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de