x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Croaziera - Locul in care Dunarea si-a oprit cursul

0
Autor: Catalin Pruteanu Andreea Tudorica Vladimir Ioan 07 Noi 2006 - 00:00
Croaziera - Locul in care Dunarea si-a oprit cursul


Cozla inseamna trei blocuri trantite pe malul Dunarii pentru angajatii de la mina de cocs si pentru cei de la Baia Noua. Prin spatele blocurilor trece Dunarea; prin fata lor trece soseaua, in dreapta sunt ruinele fostei intreprinderi de exploatare a cocsului. Blocurile au fost ridicate pe la inceputul anilor 1980, chiar si acum aflandu-se in proprietatea "Firmei" (cum ii spun toti locuitorii), ce-si are sediul la Anina. Cititi si: Inginerul de la NASA si copiii moldovencelor Localitatea-fantoma Jurnal de Croaziera - Ah, copilaria!Blog Croaziera

Inainte de intrarea in Berzasca dinspre Orsova, tocmai acolo unde se termina gropile si incepe un asfalt suspect de neted pentru Clisura Dunarii, pe un drum la stanga se ajunge in fata unui bloc parasit, pe care scrie mare: "oos MAFIA! PRM". E Cozla.

Bine am venit la Cozla, locul in care, daca ar trebui sa locuim, ne-am taia venele de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara, de cel putin doua ori pe saptamana. "Aici e chiar Cozla?", am intrebat de cel putin 20 de ori, pentru ca nu ne venea sa credem, pentru ca nu intelegeam daca in astea trei blocuri poate exista viata. Cozla inseamna trei blocuri trantite pe malul Dunarii pentru angajatii de la mina de cocs si pentru cea de la Baia Noua, acum mai bine de 25 de ani. Dupa ce minele romanesti au ingropat atatea suflete, a venit randul economiei de piata sa puna cruce mineritului.

BISERICA. Ne cruceam privind distrugerea din jur, pana ne-am dat seama ca, de fapt, ne inchinam chiar in locul corect. La parterul blocului de la sosea, pe colt, amenajata in spatiul unei foste alimentare, e o biserica ortodoxa. O biserica la parterul blocului, cu vitrine prafuite pe dinafara si pe dinauntru. Prin spartura uneia dintre ele se poate strecura usor un caine costeliv, ca sa se adaposteasca de frigul care vine de la Dunare. Intrarea in biserica se face pe usa fostului magazin, pe sub o cruce facuta din doua sipci strambe de brad, prinse cu un cui. Cica, din cand in cand, vine aici un preot din Berzasca sa slujeasca; probabil numai la inmormantari. Inauntru au inghetat pana si icoanele. Ramane un semn de intrebare, daca macar un inger a trecut vreodata prin acest lacas. Pentru cele trei blocuri mai exista o biserica baptista, o scoala si un camin cultural fara ferestre si usi.

ASTA E TOT! Langa biserica e un magazin alimentar in care o vanzatoare adanc sictirita face socoteli pe caietul de dat pe datorie. "Asta e Cozla?." "Mda, asta e tot." "Doar blocurile astea doua sunt?." "Mda, ca asta nu prea e locuit." Prin spatele celor doua blocuri locuite trece Dunarea; prin fata lor trece soseaua, in dreapta sunt ruinele fostei intreprinderi de exploatare a cocsului. Blocurile au fost ridicate pe la inceputul anilor 1980, chiar si acum aflandu-se in proprietatea "Firmei" (cum ii spun toti locuitorii) ce-si are sediul administrativ in Anina. Firma s-a inchis, lasand in parasire vreo 30 de familii de fosti angajati, fara alta avere decat trecutul.

O FAMILIE. Amandoi au lucrat la mina. El are vreo 40 de ani, dar arata de 55. Ea are cu vreo doi ani mai putin, dar pare de 50. El, cu un deget lipsa la piciorul stang, este pensionar pe caz de boala. Au doi copii: o fata de 17 ani si un baiat de 18. Stau in prag si ne povestesc raspandind damfuri de usturoi, caci i-am luat de la masa. Se scuza pentru miros, argumentand ca usturoiul e cel mai ieftin leac de prevenire a guturaiului. Ei sunt chiriasi, dar spun ca Firma a pus unele apartamente la vanzare, numai ca vanzarea nu s-a facut cu intabulare si ne intreaba pe noi daca nu cumva cei care au cumparat au facut-o legal. Un apartament costa numai 2.000 de lei. S-au incalzit intotdeauna la soba cu lemne, in afara de vreo 3-4 luni, inainte de 1989, timp in care a functionat centrala. Ea s-a nascut aici, in fosta colonie, si niciodata n-a mers in alta parte. El e din Valea Jiului, dar n-a mai fost acolo de vreo 20 de ani. Daca se va intoarce acolo, o va face numai intre patru scanduri. "Ce sa mai fac acolo? Aici vara e frumos. Stau pe malul Dunarii si pescuiesc." La revedere Cozla, sa te odihnesti in pace!

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.
Citeşte mai multe despre:   croaziera jurnalul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de