De la trafic cu izmene la coada pentru vize

De doi ani, romanii si sarbii se pot vizita doar cu pasaport si viza. "Stampila" care iti permite sa treci la vecini costa mult si se obtine destul de greu.

Au fost vremuri in care, pentru romani, sa ajunga in Iugoslavia insemna libertate. Pentru cei care nu indrazneau sa viseze atat de sus, insemna blugi, ciocolata, vegeta - lucruri imposibil de gasit in Republica Socialista Romania.

Cand a inceput razboiul si embargoul, s-a cam schimbat roata. Noi le strecuram lor benzina/motorina… Perioada n-a fost rea deloc nici pentru micii traficanti, care treceau peste granita de la hartie igienica pana la mic mobilier.

Un tanar roman, ajuns acum sofer, isi aminteste ca pe atunci era fixat pe comertul cu izmene. Odata s-a urcat in autobuzul care-l ducea la sarbi cu vreo 30 de perechi de izmene pe el, plus o geanta plina. "Abia am incaput pe usa de la autobuz si imi era asa de caaaaaaald", isi aminteste "traficantul". "Vamesul roman m-a lasat sa trec, desi s-a prins ca am atatea izmene pe mine, ca aratam si ma miscam ca un pinguin. Dar mi-a zis: «Ma, baiatule, daca tu crezi ca rezisti, eu te las sa treci», si asa am intrat cu ele in Serbia", spune fostul afacerist. A reusit sa le vanda rapid pe cele din geanta. Pentru cele 30 de perechi botite si transpirate care fusesera pe el a negociat doua zile in bazar fara sa lase la pret.

"Mergea foarte bine miezul de nuca, mergeau si macrameurile, dar eu ma specializasem pe izmene", spune fostul "traficant" de textile. Murea insa de ciuda cand vedea cum, in vreme ce el se chinuia imbracat in zeci de izmene, traficantii de benzina reuseau sa scoata profitul lui pe o zi prin simpla vanzare a unui bidon cu doi litri de carburant.

VREMURI APUSE. Azi, vama de la Portile de Fier e pustie. Piata din Kladovo, oras din Serbia, in care nu aveai loc sa arunci un miez de nuca de bisnitarii romani, e mai mult goala. Putinii negustori nu sunt, in mod clar, din Romania.

Situatia dureaza de doi ani, de cand si romanii, si sarbii au nevoie de viza pentru a trece granita comuna. Viza care presupune drumuri, zile pierdute pe la poarta ambasadei/consulatului si o mica gaura financiara.

In Serbia, viza se poate obtine doar de la Ambasada Romaniei din Belgrad. La noi, vizele sunt date, in Bucuresti, de Ambasada Serbiei si, in Timisoara, de un consulat.

O viza care iti da dreptul la o singura intrare costa 40 de euro, una pentru multiple intrari (valabila trei luni) inseamna 70 de euro. La acest tarif se adauga si taxele consulare, adica 5 euro de persoana. Cetatenii romani de etnie sarba si cetatenii sarbi de etnie romana beneficiaza de viza gratuita (platesc numai taxele consulare). Gratuitatea a fost motiv pentru multi cetateni din Serbia sa se dea, brusc, romani. "De cand cu viza gratuita, toti bisnitarii au venit sa se declare romani, ca sa le mearga afacerile", spune Draghisa Constandinovici, vicepresedintele Consiliului minoritatii romanilor din Serbia.

VANATOARE. Politistii ii urmareau pe fugari cu vaporul si ii impuscau pe malul sarbesc

Obtinerea vizei dureaza intre cateva ore si o luna. Termenul oficial pe care-l afiseaza consulatul de la Timisoara este de "aproximativ 30 de zile". O mare bataie de cap, mai ales pentru cei care locuiesc in orasele de granita din cele doua tari si care puteau calatori, pana in urma cu doi ani, in tara vecina, fara pasaport. Aveau nevoie doar de un simplu permis de trecere.

Atitudinea sarbilor care lucreaza in ambasada sau in consulat din Romania nu abunda in prietenie. De inteles poate, dupa ce Romania a tinut partea SUA in razboiul din Serbia. La aceasta suparare mai veche s-a adaugat si faptul ca romanii au introdus sistemul de vize pentru cetatenii sarbi chiar inaintea Bulgariei.

"De la anul, romanii o sa fie in UE si o sa intre la noi fara viza, iar noi o sa avem nevoie de viza ca sa intram la ei" e o ideea pe care am auzit-o foarte des in Serbia. Deocamdata insa, nu exista nici o decizie la nivel oficial in acest sens si vizele vor fi pastrate de ambele parti. Oamenii de pe cele doua maluri spera ca macar vizele sa fie gratuite, asa cum s-a tot vorbit la nivel inalt in aceasta primavara.

MUNCITORII CU ZIUA

Introducerea vizelor a fost nefericita si pentru romanii care munceau "cu ziua" in Serbia. Inainte, la Kladovo, un orasel sarbesc aflat vizavi de Drobeta Turnu-Severin, era zilnic "targ" de romani. Sute de muncitori veneau sa lucreze pentru 10-15 euro pe zi, plus trei mese. "Erau atat de multi, ca puteai sa-i iei cu lopata", glumeste Maria Urloievici, o romanca (cetatean sarb) din Vrbica Mare. Cei veniti la munca locuiau la gramada in case vechi, luate cu chirie. Sarbii isi amintesc ca, de multe ori, cand nu gaseau mai multe zile in sir de lucru, romanii se invoiau si pentru bani mai putini sau chiar numai pentru mancare. In general, cei care se angajau "cu ziua" lucrau in agricultura, la taiat lemne sau in constructii, pe la casele oamenilor din Kladovo si in satele din jur. Nu putine au fost romancele care au lucrat ani intregi ca servitoare, au ingrijit batrani sau copii la familii din Serbia. De cand cetatenii romani au putut sa intre fara vize in UE si numai cu viza in Serbia, nu prea mai exista doritori sa se angajeze "cu ziua" in tara vecina.