x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnal de Croaziera - Invertorul

0
Autor: Andreea Tudorica 09 Noi 2006 - 00:00
Jurnal de Croaziera - Invertorul


"Aveti pizza pe vatra?" - "Pe vata?" Asa a inceput un dialog surd si absurd dintre Catalin si o ospatarita miniona si raraita dintr-o pizzerie din Moldova Veche sau Noua - ca nici noi nu mai stiam - cu nume ce suna a refren din cantecele pentru copii.



"Aveti pizza pe vatra?" - "Pe vata?" Asa a inceput un dialog surd si absurd dintre Catalin si o ospatarita miniona si raraita dintr-o pizzerie din Moldova Veche sau Noua - ca nici noi nu mai stiam - cu nume ce suna a refren din cantecele pentru copii. "Pe vatra. Cuptor cu vatra", insista Catalin. "Cuptor... da... e pizza la cuptor... Vatra... Da... La cuptor cu microunde." N-o sa stiu niciodata ce o fi fost in mintea tinerei ospatarite in fata unor bucuresteni lihniti si inghetati de frig care au dat buzna in pizzeria aproape goala. Si pe deasupra mai erau si galagiosi si pretentiosi. Dar, la urma urmei ce mai conta, pizza sa fie, pe vatra, pe cuptor, in cuptor cu microunde pe vatra... "Nu va suparati, cam cat de mare este pizza?", insista Catalin dupa ce ne asezam la masa si sorbim din ceaiurile fierbinti. "Inainte?", vine prompt intrebarea ospataritei. "Da, inainte s-o mancam", spunem toti aproape in cor, razand in barba. Ne arata o tava rotunda pe care o tine in mana, apoi se indeparteaza cu pasi repezi, mai-mai sa-si faca cruce. N-o sa aflu niciodata ce a gandit ospatarita dupa plecarea noastra, asa cum nu o sa aflu niciodata ce e in mintea cainilor comunitari cand latra nervos in pas grabit si mai ca se infig in rotile masinilor care le ies in cale. Asa cum de altfel nici pana astazi n-am inteles ce mama naibii de inventie mai e si asta care se cheama invertor. Si, la urma urmei, vorba unui coleg de al meu: "Cat costa invertorul asta? Oare poti sa-l iei acasa?". Bine, treaba este destul de clara: pe hotelul nostru plutitor se opreste generatorul, porneste invertorul, nu mai este curent electric, nu mai este apa calda, doar muzica mai canta. Punct. Treaba-i clara. Zece zile cat am stat pe hotelul plutitor am ramas fascinata de Tase. Ati aflat cine este. M-a fascinat simplitatea, calmul, bunul sau simt, exagerat si enervant pentru unii, aspirina si algocalmin pentru altii. "Este mai om decat noi toti laolalta", mi-a spus Catalin intr-o seara. In aceeasi seara in care, in mijlocul unei petreceri, cand toata lumea dansa si se scalambaia, Tase isi face loc printre noi si pe acelasi ton calm, fara nici un fel de inflexiune spune: "Petrecerea continua, dar... pe invertor".
P.S. Mirelaaa... Mirelaaaa.. sa stii ca mi-ai lipsit tare mult in croaziera asta.
Citeşte mai multe despre:   croaziera jurnalul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de