x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parcul rece de la kilometrul 107

0
Autor: Carmen Plesa 14 Oct 2006 - 00:00
Parcul rece de la kilometrul 107


Cimitirele oamenilor au cruci si morminte. Cimitirul de nave, ori "Parcul rece kilometrul 107", are porumbei - vreo 100 - si viespi - cateva mii. Miroase a... nimic, cand e frig afara, si a nimic usor incins, cand apare soarele. Poti sa mergi pe gigantii din fier infipti pe trei sferturi in mal. Mai faci echilibristica, pe cele inclinate, mai aluneci, te mai impiedici intr-o fosta plita sau intr-o antena de televizor, iar pe usi poti citi inca: "bucatarie", "careu", "sef mecanic"... Cimitirul vapoarelor e la cativa kilometri de Tulcea, pe bratul Sfantu Gheorghe. Primele vase au fost aduse in 1990. Erau 23 de "bucati mici" - salupe, in general. Cu anii, cimitirul s-a marit. A ajuns la 200 de vase, la un moment dat. Remorchere, impingatoare, barje, vasele care dragau pe canale, pontoane. Nici unul nu a fost implicat in vreun accident naval. Unele erau fiare vechi inainte sa ajunga in cimitir. Altele, abia fusesera folosite. Erau vasele care dragasera pe canalele Deltei. "Aceasta a fost facuta in 1988-1989. A fost adusa aici dupa nici doi ani de utilizare. A sapat la Gura Portitei", spune Zaharia Manoliu, unul din paznicii Parcului rece, aratand spre draga-gigant, din cele cu care se mandrea "tovarasul".

FIER VECHI. Din cele 200 de nave care s-au ingramadit candva in cimitirul de la kilometrul 107, astazi au mai ramas 32. Au fost taiate si duse la fier vechi. Din cele ramase, doua-trei dragi sunt chiar functionabile. Langa parcul rece se afla si epava unui mic vas de pescuit care s-a rasturnat, a fost adus pana langa cimitir si apoi abandonat. A crescut iarba pe el si pare mai degraba o insulita impadurita. In apropierea cimitirului a fost adusa si o parte din epava navei Rostock.

"Parcul rece", asa cum e numit oficial cimitirul de nave, este, teoretic, un loc unde vasele sunt duse pentru a fi tinute "la rece". Adica la pastrare, cu motoarele oprite si fara combustibil. Insa putine au norocul sa paraseasca cimitirul si sa se intoarca pe apa, cu motoarele "la cald". Cel mai adesea, sunt facute bucati si vandute ca fier vechi.

Din cimitirul de la kilometrul 107, o singura nava mai are sanse sa se intoarca pe apa. E "Portita", un vaporas facut in urma cu 100 de ani, care functioneaza pe aburi. (Carmen Plesa)

HOTII
"Daca reusesc sa fure o cupa din asta, de la o draga, fac trei milioane si jumatate dintr-un foc, la cat de grea e"... "Vin in grup, cate sapte-opt insi, iar noi suntem numai doi si abia le putem face fata"

"PENSIONARE"
"Draga aceasta a fost facuta in 1988-1989. A fost adusa aici dupa nici doi ani de utilizare. A sapat la Gura Portitei" - Zaharia Manoliu, paznic Parcul rece
TENTATIE PENTRU HOTI
Cimitirul de nave este o mare tentatie pentru hotii de fier vechi. "Daca reusesc sa fure o cupa din asta, de la o draga, fac trei milioane si jumatate dintr-un foc, la cat de grea e", explica unul dintre paznici. "Vin in grup, cate sapte-opt insi, iar noi suntem numai doi si abia le putem face fata", adauga Zaharia Manoliu, celalalt paznic. Parcul rece de la kilometrul 107 este pazit 24 de ore din 24. Tura de lucru a paznicilor tine o saptamana si este urmata de o saptamana libera. Pe draga dezafectata din cimitir pe care cei doi fac de serviciu nu exista sistem de incalzire si nici curent electric. "Vara, mai e cum mai e, printre toate fiarele astea. Mai trece un om... Insa iarna, suntem numai noi, fierul si sloiurile de gheata", spune Zaharia Manoliu.
Citeşte mai multe despre:   parcul,   rece,   cimitirul,   croaziera jurnalul

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de