x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Croaziera Jurnalul Stuful aduce euro din Germania

Stuful aduce euro din Germania

de Anca Aldea    |    Alex Nedea    |    13 Oct 2006   •   00:00
Stuful aduce euro din Germania

A ajuns sa castige un milion de euro din vanzarea stufului romanesc pe pietele vest-europene. Un om de afaceri din Tulcea vinde rogojini bogatasilor din Germania.

De la sfarsitul lui noiembrie si pana la inceputul lui aprilie, taietorii de stuf isi parasesc familiile si se retrag in Delta. Pentru ca asta e vremea cand se strange stuful. Muncitorii stau acolo sase luni pe an, in frig si umezeala. Sarbatorile de iarna tot acolo le petrec. Lucreaza nepodidit la taierea acestei materii prime neexploatate inca indeajuns in Romania.

Ne-am intalnit la Tulcea cu un om de afaceri de-al locului, a carui firma se ocupa cu taierea si transformarea stufului si a rachitei in rogojini. Mai mari sau mai mici, mai scumpe sau mai ieftine - functie de marime si posibilitati. Investitorul s-a orientat spre aceasta afacere in ’91, cand un italian l-a rugat sa-i trimita niste stuf made in Romania. A avut in primul an profit de 40.000 de dolari. Acum a ajuns la o cifra de afaceri de un milion de euro. Bani, nu gluma. Pe care nu-i mai obtine din comertul cu Italia, ci cu Germania.

DELTA, O NESECATA SURSA DE BANI. Ironia e ca in timp ce in Delta doar saracii isi pun pe case maldare de stuf, in Germania, bogatii sunt singurii care-si permit sa-si inveleasca vilele cu trunchiul acestei plante. Costurile de productie si transportul in Vest sunt cam piperate. Probabil ca pretul final este justificat si prin faptul ca tulceanul nu jumuleste la discretie Delta, ci dispune de propria sa amenajare, de circa 2.000 de hectare, nu departe de oras. De aici, producatorul de rogojini reuseste sa obtina circa o mie de tone de tulpini gata fasonate.

Pentru rogojinile din stuf, cusute cu nailon si ajunse in Germania, taietorul care isi pierde sase luni pe an departe de familie primeste aproximativ opt milioane de lei vechi pe luna, iar femeile care lucreaza la razboaiele de tesut stuf sunt platite cu cinci milioane. Oamenii pe care i-am intalnit la fabrica de rogojini sunt anosti. Murdari, haituiti, robotizati. Afara, in curtea cu utilaje grele, cinci-sase caini se plimba nestingheriti printre mormane de paie si praf, pe langa o barca rasucita si o limuzina de lux. Paznicii cu patru picioare nu necesita salarii, ci doar o ingrijire ireprosabila. Restul e supunere totala si paza pe masura. Dintre ei, cel mai fioros pare Igor, o namila neagra, legata de tancul cu motorina. Nimeni nu indrazneste sa se apropie de el. In afara stapanului. Uriasul patruped, pe numele sau intreg Igor Smirnov, se trage dintr-o familie transnistreana. Cainele, care seamana teribil cu un pitbull, este "un terorist, rupe tot", spune stapanul sau.

CU MILOAGA DUPA APA
IRONIE. In Germania, doar cei instariti cauta stuf, in Delta, doar saracii pun stuf pe case
Suntem la Caslita, un sat din Tulcea ca oricare altul. La cateva sute de metri departare, o groapa plina cu o substanta nociva deversata de o fabrica de aluminiu din Tulcea le da de lucru locuitorilor zonei. Este o pata de culoare de langa Caslita, provenita de la un lichid vascos cu nuante rosiatice. Slamul de soda caustica are o suprafata de 80 de hectare. Zona a fost imprejmuita de curand, abia dupa ce un om si-a pierdut viata aici. Substanta ajunge usor in panza freatica si de-aici in puturile oamenilor din jur. Mai toata lumea pe care am intalnit-o se plange de dureri de rinichi. Pe partea stanga, cum intri dinspre fabrica de aluminiu Alum Tulcea, gospodariile au canalizare. Pe partea cealalta a drumului principal au fost trase tevi de apa, dar lucrarile au fost sistate acum doua luni. Oamenii se descurca cum pot. Unii se roaga sa ploua mai des ca sa aiba apa sa-si adape animalele si sa-si stropeasca gradinile. Ilie Viesparu descrie scurt si la obiect ce se intampla astazi in sat la el: "Apa-n stanga, apa-n dreapta, plutim pe apa si noi nu avem apa. Ne spalam cu frica, cu putina apa de care facem rost. Si suntem la doi kilometri de oras". In toata Caslita nu exista decat o singura fantana. Tocmai in capatul celalalt al satului, unde satenii fac coada cu bidoanele. "Am ajuns sa umblu cu miloaga dupa apa."
×
Subiecte în articol: germania stuf croaziera jurnalul