Generatia crescuta cu cheia de gat nu se mai regaseste in "copiii atomici" de astazi. Cei deveniti adulti cred ca de vina sunt mutatiile genetice, viteza in care se traieste sau misiunea pe care o au de indeplinit acesti copii...
Copiii de azi sunt la fel de buni si de cuminti precum cei de odinioara. Traiesc insa intr-o alta lume, dupa reguli la care stiu sa se adapteze mai rapid decat parintii lor."Generatia de azi are alte valori si principii. Au pierdut copilaria, s-au maturizat prea repede, au imbatranit si au uitat sa fie copii" - Geanina DIFERITI
"E sansa generatiei copiilor indigo: mai mult sau mai putin isteti, cuminti sau enervanti, insa foarte independenti... Ei sunt cu totul altfel decat eram noi..." - Scouty OPTIMISM
"Am 65 de ani, dar vad lucrurile altfel. Tineri increzatori, tineri superapreciati in firmele straine si romanesti si care lucreaza zi-lumina. Faceti comparatie cu cei din generatia mea, care tot timpul se vaicaresc, ca ce bine era inainte si ca acuma mergem spre apocalipsa. Eu am incredere in generatia de azi si nu permit nici o discreditare a lor" - Warry
COPILARIA HIBRIDA
|
"Cred ca sunt o norocoasa, cu copilaria mea hibrida. Am crescut in fata blocului, copil de asfalt. Am jucat «Fata», «1, 2, 3, la perete stai», «Ratele si vanatorii», «Tara, tara, vrem ostasi» etc. Stiu toti corcodusii si caisii din zona. Am cazut din majoritatea. Mi-am facut la julituri, de nu credeam c-o sa mai am vreodata genunchii curati. (...) Am baut Cico si Brifcor si am colectionat «surprize» de la gume de mestecat turcesti. Cel mai de temut zgomot era vocea mamei, care ma striga. «Haaaai, te rrhrroooog, inca cinci minute!» Prelungiri. Am jucat «Flori, fete si baieti» si «Adevar sau provocare», mi s-a «cerut prietenia». Am completat oracole si am cantat «Ardealul» si «Trei culori» in corul scolii. Am mers in tabere si-am zbierat «Eeeeee haiduc! Si eeeee vestit!» langa focul traditional din ultima seara, in care toata lumea arunca deodorantele, ca sa pocneasca. N-aveam DSLR, dar am si acum clar in minte focul de tabara de la Suhard.
Acum, primul lucru pe care-l fac dimineata, in timp ce ridic jaluzelele cu mainile, e sa imping cu piciorul butonul de power de la calculator. Stau cu telefonul in dinti toata ziua, umblu cu camera in geanta (ba si cu incarcatorul, daca e cazul). Am adresa de mail din 1800 toamna si-mi amintesc de hc-uri si de minunea win 3.1(1). Folosesc google pentru absolut orice, stabilesc rendez-vous-uri pe ym/mail, fotografiez, scanez, printez. I love my computer cause my friends live in it si ma descurc in el ca o ratusca in cada. Stiu mai multe acronime decat as putea enumera vreodata si ma fascineaza atatea domenii, incat mi-e greu sa ma decid incotro s-o iau (drept pentru care vom face informatica si jurnalism, but this is another story).
Si mi se pare normal.
Dar n-o sa mai aiba nici o
generatie sansa unei asemenea translatii. Cei de 10 ani vor acum jocuri pe calculator si telefoane cu sauna si gprs, nu tetris-ul ala de la Favorit, pe care l-am vizitat in fiecare zi, pana la ziua mea. Isi dau beep-uri sa iasa, nu se fluiera intr-un anume fel. Ies «in mol», «in Romana», cartierul ramane strict dormitor. Muzica incepe de la clasicii Beyonc..., 50 Cent si Britney, poate cel mult o urma de BSB si Spice Girls. Nu servesc Guns si Purple, care Eric Clapton, cine-i Janis Joplin? Au in cap OZone si alti balauri, nu Phoenix, Timpuri Noi, Cargo etc... E prima oara cand spun sincer, cu mana pe tastatura, ca sunt o norocoasa si nu gasesc nici un motiv sa ma contrazic"
(Christiana Zodila, 19 ani)
|
VA URMA!
|
In ziarul de luni veti putea citi despre cum isi educa azi copiii cei crescuti cu cheia de gat si despre lipsa de supraveghere care poate ucide.
|