x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Am tras cand Ceausescu termina fraza: „Istoria ma va razbuna!"(2)

0
23 Mar 2004 - 00:00
Am tras cand Ceausescu termina fraza: „Istoria ma va razbuna!


  • Jurnalul National: Dupa citirea sentintei ce s-a intamplat?

    Octavian Gheorghiu: S-au deschis usile, am intrat si m-am dus sa o leg pe ea. Mi s-a spus aceasta atunci, pe loc, de Boeru. Un alt coleg din cei opt, Gheorghe Teodor, a fost chemat ca sa il lege pe el. N-am reusit singur sa o leg, dadea din maini ca suntem copiii ei, ca ea ne-a crescut, ceea ce ma facea sa fiu si mai indarjit. Am mai chemat un alt coleg, pe Stefanescu, si l-am rugat sa ma ajute. Am fost nevoit sa-i leg mainile la spate cu forta. El a cedat, colegul care l-a luat pe el l-a rugat sa-i dea voie sa-l lege si a cedat. Eu am injurat-o un pic, eram si obosit, si nervos, si stresat si-mi ardea mie de spusele ei... L-am rugat pe cel cu camera sa filmeze o bratara foarte masiva de aur, pe care o avea la mana. Efectiv am luat-o pe sus, eu de o mana, colegul meu de cealalta, dar mergea pe picioarele ei. Ceausescu, imediat ce am iesit din cladire, a inceput sa cante, destul de tare, „Internationala", pe urma a spus: „Traiasca Partidul Comunist Roman!" si in cele din urma a spus: „Istoria ma va razbuna!". Elena era in urma lui, la vreun metru.

  • Zidul era in imediata apropiere?

    De la usa pana la zid au fost cam 15 metri. Am ajuns la zid, i-am pus cu spatele spre acesta la vreo jumatate de metru de el, deci cu fata spre noi. M-am retras repede in spate. N-am apucat sa ma retrag mai mult de 5-6 metri si am inceput sa tragem.

  • S-a dat ordin?

    Nu, nici Stanculescu, nici Boeru. Stanculescu si ceilalti erau mai in spate, la vreo 5 metri de noi, cumva lateral. Acesta era, de altfel, si drumul spre elicoptere. Cand am auzit focul colegilor, am pus si eu pistolul-mitraliera pe foc automat si am tras cele 30 de cartuse care mi s-au spus. Am tras de la sold, am tras rafala, la fel si colegii mei. Mi s-a parut mie atunci ca ai mei colegi au tras mai putin, dar n-am stat atunci sa socotesc. Imediat ce mi-am golit incarcatorul m-am lasat pe genunchi si am scos un alt incarcator si l-am pus cu gandul sa nu se intample ceva. Cand imi incarcam arma, colegul meu Boeru a fugit in spatele completului si cu mainile sus a spus: „Nu trageti, ca am facut-o pentru colegii mei care au murit la televiziune". Noua ne-au murit in ziua de 22 decembrie 11 colegi, un ofiter si 10 militari in termen. Fraza aceea „Istoria ma va razbuna!" a spus-o inainte sa tragem, cand era cu fata la noi. Timpul a fost foarte rapid, am tras cand termina fraza. N-au incercat sa fuga, sa se dea la o parte, sa lase privirea in jos, nu. Au fost demni! Foarte demni!

    Dumneavoastra ce-ati facut apoi?

    Eu m-am apropiat de cadavre, am scos pistolul Carpati, pentru ca in caz de nevoie sa-l am la indemana. Se vedea clar ca erau morti. A venit si medicul, care a constatat decesul.

    S-a apropiat cineva de cadavre din grupul completului de judecata?

    Nu. N-au venit sa vada. Am luat foile de cort ca sa-i invelim, impreuna cu ceilalti colegi. Au ramas legati la maini. Militarii din unitate nu mai erau indreptati spre gard, ramasesera toti cu gura cascata. Nu striga nimeni, nici ura, nici huo, erau muti. Se auzeau doar elicopterele cum porneau motoarele. Colegii mei ne-au ajutat sa ducem cele doua corpuri la elicoptere. In elicopter, dupa ce am decolat, am fost intrebat de grefierul care a fost la proces cum ma cheama. N-am inteles de ce.

    Cadavrele au fost in acelasi elicopter?

    Da, in elicopterul in care era Voican-Voiculescu, Dorin, Boeru.

    Cum a fost zborul de aceasta data?

    A fost mai palpitant, s-a zburat la nivelul ierbii.

    V-a fost vreun moment frica?

    Mi-a fost frica atunci ca vreun militar din unitate, vazand ca noi tragem, sa traga si el din prostie. Asa cum s-a intamplat si in alte locuri. Noi am avut colegi la televiziune, la Hotelul Bucuresti, care, daca vedeau miscand perdeaua, trageau. Erau nesupravegheati sau neinstruiti. De aceasta imi era teama. Nu m-am gandit nici un pic atunci ca as putea fi executat. Dupa acest moment m-am mai gandit.

    Cat timp ati facut inapoi?

    Pana intr-o jumatate de ora pana la Boteni. Am zburat cu cine am venit. Stanculescu, Voican erau in celalalt elicopter. Am stat in aceeasi pozitie, la mitraliera, era cam ora 14:00. Plecasem de la Boteni dupa ora 10:00. La Boteni, cei din echipaj au spus sa coboare cate doi parasutisti din fiecare elicopter. Au coborat doi din colegi. Am vrut si eu sa cobor, dar colegii mei au zis ca „eu bobor" si au coborat, incat am fost nevoit sa raman. Am ramas impreuna cu Stefanescu. A coborat din celalalt elicopter si Stanculescu si a stat de vorba cu comandantul unitatii. Elicopterele oprisera la Boteni pentru realimentare. Dupa realimentare am decolat iarasi. Am ajuns la locul de plecare, in Ghencea. Acolo, cei din complet au coborat si s-au dus la TAB-uri linistiti. Toata lumea a plecat, numai noi am ramas acolo. Cu cadavre, cu tot. Singuri. Patru parasutisti, plus echipajele de pe elicoptere. Primisem ordin sa asteptam, ca vine cineva sa ia cadavrele. N-a spus cat timp sa asteptam. Efectiv apunea soarele. Era ora 17:00 si pilotii devenisera deja nelinistiti, pentru ca nu stiau ce se intampla. Pe vremea lui Ceausescu nu existau GPS-uri (n.r. - Global Positioning System), era periculos sa zbori noaptea, mai ales ca in zona Ghencea se tragea. Atunci, capitanul Boeru si cu cineva din echipaj au facut semn la cineva care erau in spate la cateva sute de metri, erau de infanterie. Ei vazusera cand am aterizat. A venit un cadru de-acolo, ulterior am aflat ca era locotenent, era mai tinerel. Intre timp am dat cadavrele jos din elicopter, pe urma Boeru i-a spus locotenentului ca sunt doua colete. Se vedea ca sunt oameni acolo, erau infasurati in doua foi de cort, legati cu sfoara. Erau imbracati, necontrolati, cu ceas la mana, cu tot. Nu li s-a miscat nimic, nimeni nu s-a atins pana in momentul acela de ei, sa le ia ceva sau sa-i buzunareasca. Sangerau, doar fusesera cartuse de 7,62. Locotenentul a intrebat cine sunt acolo si i s-a raspuns ca nu-l intereseaza. Apoi i s-a zis acestui ofiter sa aiba grija de ei pana vine cineva si ii ia.

    Si v-ati intors acasa, la Boteni?

    Da, am decolat din Ghencea si am plecat spre unitate. Cand am ajuns, in unitate era deja intuneric. Nu am scos nici un cuvant, decat doar ne-am dat castile metalice jos. Apoi ne-am intrebat unii pe altii daca am albit. Deja aveam starea aceea de soc. La unitate am stat cam cu frica, fiindca nu stiam ce s-a intamplat cu cadavrele. Daca le-a luat cineva. Toata noaptea, cadavrele au stat acolo. De abia dimineata, spre ora 5:00, ni s-a comunicat ca a venit Gelu Voican-Voiculescu si le-a luat de acolo.

    Ce v-au spus colegii de la Boteni, odata intorsi in unitate?

    Am aterizat pe aerodromul de la Boteni. Acolo am fost asteptati de comandantii unitatilor de elicoptere si de la parasutisti. Mi-aduc aminte ca atunci m-a emotionat faptul ca baietii de la elicoptere erau chiar inlacrimati. Erau ingrijorati probabil pentru ca vedeau ca nu mai venim si nu stiau ce se intampla cu noi.

    Se aflase ce s-a intamplat intre timp?

    Aflasera deja, pentru ca le spusese Stanculescu, cred, in momentul in care am oprit pentru alimentarea elicopterelor. Statuse de vorba cu comandantii putin timp acolo. Cred ca stiau atunci de ruta si ce aveam noi in elicopter. Tocmai de asta erau speriati, pentru ca stiau in ce a constat misiunea noastra.

    Din cate vi s-a spus in acele momente, ce ati aflat ca s-a mai intamplat cu cadavrele? Cu ce au fost preluate de acolo, din locul unde le-ati lasat?

    Stiu ca Gelu Voican-Voiculescu le-a preluat cu TAB-ul. Asa se deplasau ei atunci, numai cu TAB-urile de recunoastere. Practic, asta a fost misiunea lui de dupa. Sa preia si sa rezolve problema cadavrelor.

    Ce s-a intamplat cand ati ajuns in unitatea de care apartineati?

    A venit la noi medicul unitatii si a stat de vorba cu noi. Ne-a intrebat daca avem probleme, daca avem cosmaruri, daca ne macina gandul. Ne-a mai zis ca sa-i comunicam daca avem probleme de genul asta. Intr-adevar, gandurile ne macinau, cum sa nu te macine cand stiai la ce ai participat...

    Completul de judecata cand a disparut din tot acest tablou?

    Chiar in momentul in care am aterizat. Imediat ce s-au oprit motoarele, ne-am dat jos din elicoptere si ei s-au si suit in mijloacele de transport, adica TAB-urile cu care venisera si care asteptasera acolo. Au disparut imediat.

    La televiziune ati avut colegi care au murit. Cand ati aflat vestea asta?

    Da am pierdut 11 oameni acolo, printre care si un ofiter. Cineva din unitate mi-a zis: Ba ai nostri au pierdut 11 militari. S-a zvonit ca erau impuscati in frunte atunci. Degeba, ca n-a fost asa. Plecasera in patrulare in jurul televiziunii si i-a luat cu foc direct in zona metroului. Nu se stie cum exact, ca armament aveau aproape toti atunci, pana si garzile patriotice. Au fost adusi in unitate apoi, si cosciugele au fost depuse in sala de sport.

    Sa fi fost vorba despre atat invocatii teroristi, care incepusera sa actioneze pe teritoriul Romaniei?

    Hai domnule, ca degeaba se zbat unii sa spuna ca au fost, ca nu au fost. Poate ne-am terorizat mai degraba noi intre noi. Ce sa zic, ca am avut cunostinta despre fapte de inarmare a ospatarilor si bucatarilor din garzile patriotice ce trebuiau sa apere zona Calea Victoriei...

    Faptul ca v-ati vazut colegii de unitate depusi in cosciuge in sala de sport a fost unul dintre elementele determinante ale momentului executiei celor doi soti Ceausescu?

    Pot sa spun ca s-a adaugat la cumulul de elemente. Ce sa zic, n-am regretat atunci si nici nu regret nici in ziua de zi. Atat doar ca am fost manipulati. Cred si acum ca nu exista o alta varianta. Daca ii duceam pe cei doi in piata, multimea cred ca-i sfarteca.

    Imaginandu-va putin ca, prin absurd, s-ar intoarce istoria si ar veni din nou generalul Stanculescu si v-ar ordona acelasi lucru, ati mai vrea sa faceti parte din ea?

    Sincer sa fiu, as mai lasa si pe altii, ca noua ne ajunge ce am patit mai apoi de pe urma asta. Ma deranjeaza faptul ca cei care si-au pregatit locul chiar l-au si ocupat. Daca noi am fost avansati la un grad mai mare, acelasi lucru s-a mai intamplat si cu alti 150 de militari pe langa noi. Chiar si cu diploma de luptator in Revolutie pe care am primit-o. Are numarul de inregistrare doua mii si nu stiu cat... Deci in fata mea au mai fost alti doua mii de insi care au mai impuscati doua mii de presedinti. Interesant e ca din astia primii 2000, multi au pazit guri de metrou, guri de canale, ce sa zic, au facut fapte mai mari. N-au pete pe constiinta pentru intreaga viata, n-au nimic. Mi-aduc aminte ca in ziua de 31 am fost trimis in zona Ploiestiului, la inmormantarea unuia dintre cei 11 morti parasutisti de la televizune. Am ajuns acolo, asa ca-n filme, pe ocolite, pe fuga, sa nu ne vada cineva. Trebuia sa ii fac onorul militar la inmormantare. Era chiar singurul copil la parinti. Cand m-am intors seara de-acolo la unitate, ai mei comandanti erau in toi cu pregatirile pentru Revelion. Cica, vino, Gheorghiule, ca facem Revelionul impreuna cu ofiterii si subofiterii. Era mare bucurie pe capul lor. Ce sa va mai spun, ca parca veneam de la nunta!

    Exista o divergenta de opinii intre dumneavoastra si domnul colonel Ionel Boeru in privinta modului in care s-a format plutonul de executie al sotilor Ceausescu. Colegul dvs. sustine ca el ar fi ales oamenii din cei opt parasutisti prezenti in unitatea de la Targoviste.

    As vrea ca toata lumea sa stie treaba asta. Domnul Boeru, dupa ’89, pe unde a mers si pe unde n-a mers a strigat in gura mare ca el este Boeru care a facut si a dres. Ca numai el a tras, ca numai el a facut totul. Profitand de ocazia ca era ofiter si-a tras faptele toate asupra lui de pe urma carora a incercat sa beneficieze. In schimb, cand este cu noi, nu poate spune nimic altceva, zice adevarul.


    „Eram specializat in distrugeri"

    „Noi, la Boteni, de pe la inceputul lui 1989 eram imbracati in camuflaj, ceea ce in restul tarii nu se cunostea si de aceea se tot zvonea ca sunt teroristi imbracati altfel, in camuflaj. Tinuta aceea era experimentala atunci. Era cu buzunare pentru incarcatoare pe lateral, inlocuia postavul acela aspru. Pentru noi era tinuta standard, exact cum era si pistolul-mitraliera de calibru 5,5, care intrase in dotarea noastra. Eu eram parasutist in compania unitatii de diversiuni si cercetare in dispozitivul inamicului. Eram specializat in distrugeri in randul inamicului. Faceam antrenamentele cele mai diverse. Eram imbracati in cioban, in CFR-isti, toata gama."
    OCTAVIAN GHEORGHIU - subofiter in momentul executiei

    „Revolutia s-a terminat in aprilie"

    „Sergiu Nicolaescu poate sa sustina cat o vrea ca au fost teroristi, ca oricum nu poate dovedi treaba asta. De ce nu am vazut nici unul? Sergiu Nicolaescu facea filme militare si scenarii. Nu stiu cat de militar a fost el. Ce sa zic, am stat in armata 22 de ani. Mi-am intrebat camarazii, colegii care au fost la televiziune. Am vazut casele din fata televiziunii distruse, aproape demolate efectiv. Am intrebat cine a tras. Mi-au zis ca noi am tras pana si cu AG-ul. De ce... Ca li s-a parut lor ca nu stiu ce perdea se misca, ca bate vantul pomii, ba ca se misca ceva. Si asta in conditiile in care fatada televizunii n-avea decat zece cartuse numarate in perete. Deci, ca sa tragi in cineva, trebuie sa ii se raspunda cu foc, sa se traga asupra ta. Deci televiziunea nu era atacata. In principiu s-a tras ba cand nervii au cedat, ba din sperietura, focuri nesupravegheate. Care cum au apucat. Noi, parasutistii, am stat pana in aprilie in televiziune. Atunci s-a terminat Revolutia."
    OCTAVIAN GHEORGHIU - subofiter in momentul executiei


    „Au zis ca vor sa moara impreuna"

    "Eu am fost in sala in timpul procesului. Dupa ce s-a dat sentinta, eu am fost singurul care am ramas cu cei doi in sala. A intrat un lt. col. de negru nu-i retin numele, ca imi scapa, pe vremea respectiva lucra in Securitate in CI, venise cu o seara inainte sa aduca medicamentele sotilor. A intrat in sala si a zis sa-i scot pe rand si sa-i impusc. Cei doi au zis ca ei vor sa moara impreuna, nu pe rand. Atunci i-am zis colonelului sa mearga afara si sa zica ca ultima dorinta a celor doi, care erau condamnati la moarte, este sa moara impreuna. In sala au intrat patru dintre parasutistii care au venit cu mine care i-au legat cu sfori. Tavi a facut parte din ei. Ea a iesit insotita de doi dintre colegii mei si a iesit prima, dupa care am iesit eu cu el si cu un alt coleg.ì
    IONEL BOERU

    "S-a deschis focul simultan"

    "Cand am ajuns la zid, ea era deja acolo. L-am adus si pe Nicolae Ceausescu. Colegii mei erau la cativa pasi de ei. Eu m-am retras. Unul dintre colegi ramasese langa ei, i-am zis sa plece si s-a deschis focul. Simultan sa spunem. Afara nu s-a inregistrat momentul in care au fost impuscati. S-au prins doar tragerile care au fost executate din stanga lui Tavi, adica a unui soldat care a mai tras si a unuia dintre colegii nostri, care nu stia ca suntem in plutonul de executie. Operatorul n-a surprins pe banda momentul in care am tras si in care cei doi au cazut, pentru ca n-avea cablul sa ajunga pana acolo si nici baterii in aparatul de filmat si astfel a aparut acea ruptura."
    IONEL BOERU

    "In numele celor 23 de milioane de romani"

    "Sunteti de acord sa duceti la indeplinire sentinta de condamnare la moarte in situatia in care se va da sentinta de condamnare la moarte? Si am zis un ´Daº anemic, dar ne-am uitat unul la altul, nu stiu daca ei isi mai aduc aminte. Dupa care ne-a zis: nu-mi place asa, ridicati mana sus! Am ridicat mana in sus toti, dupa care a zis: Nu-mi place nici asa, iesiti un pas in fata toti opt! Atunci voi alege eu. Tu, tu si tu, zice. Ne-a precizat misiunile. Prima data, lui Boeru, care era comandatul si el a avut o sarcina mai grea. De aceea zic eu ca ne-am si grabit ca noi sa-l asiguram cu foc. In conditiile in care, sa zicem, se tragea. A fost un zvon acolo care ne-a dus in deruta. De aceea ne-a grabit sa ducem la indeplinire sentinta. Am actionat la acea data in numele celor 23 de milioane de romani. Bineinteles ca simteam ceva, asa. O ora si 44 de minute. Dupa ce am vazut asta, alea au fost cele mai grele momente din toata viata noastra, mai ales ca noi stiam de misiune de dinainte de a fi dusa la indeplinire."
    DORIN CARLAN

    „Daca as fi spus ca nu sunt in stare, puteam sa fiu impuscat"

    „In momentul in care Stanculescu mi-a zis daca sunt in stare sa facem era practic un ordin, adica, daca eu as fi spus ca nu sunt in stare, puteam sa fiu impuscat. M-am gandit atunci. Cand i-am dus pe cei doi la zid, pot sa spun ca am actionat ca un robot, pentru ca m-am gandit ca primisem ordin sa tragem 30 de cartuse la foc automat de la sold. Si mi-a mai pus problema daca suntem in stare sa executam sentinta, mai ales ca se putea sa se intample ce s-a intamplat cu Mussolini, sa nu mearga pistoalele. Sa avem toti rateu. Fiti sigur ca peste noi se mai aflau inca alte doua sau trei grupe de militari care urmau sa execute sentinta."
    IONEL BOERU

    "Ea ne-a dat dracu’ pe toti"

    "In limbajul ei de academiciana de la Gaesti, realizand ca se duce pe ultimul drum ,ne-a dat dracu’ pe toti, zice sa va ia dracu’ pe toti. Parca nu stiam totusi ca noi urmam sa fim cei care trebuia sa ducem la capat sentinta. Generalul Stanculescu a luat o pozitie magistrala, asa de general adevarat al Armatei, si a zis legati-i, luati-i si la zid cu ei. Intai cu el si apoi cu ea. Si ce facem cu ei? Impuscati-i! A inceput ea sa zica ca ma copii, v-am crescut, ca v-am dat grade, functii, ne legati, va bateti joc de noi ca de niste nenorocitiÖ Ea atunci dandusi seama ca va merge pe ultimul drum, a spus daca este ca sa ne omorati, vreau sa mor alaturi de sotul meu. Impreuna am luptat, impreuna vreau sa murim. Bine, luati-o si pe ea si impuscati-o, considerand aceasta ca pe o ultima dorinta a celor doi condamnati la moarte."
    DORIN CARLAN

    "Am crezut ca ne impusca si pe noi"

    "Fiind militar, misiunea noastra este aceea ca sa omoram. Dar nu in situatia in care am fost pusi, sa formam plutoane de executie. Armata nu prea face plutoane de executie. A fost foarte greu, mai ales cand un om se uita in ochii tai. Cand il impusti la 200-300 de metri si nu stii cine este, e alta treaba, e treaba ta de militar, iti aperi tara. In momentul in care trebuie sa-l executi pe cineva si se uita in ochii tai este foarte greu. Pe timpul executiei s-a mai tras si din alte parti. S-a tras inclusiv cu 14,5 mm, si asta o spun eu, care am fost acolo. A fost un moment de descarcare, din partea unuia de pe un TAB. Atunci am crezut ca ne impusca si pe noi. Atunci m-am intors spre asistenta si am zis ca a fost pentru cei care au murit la Revolutie si la Timisoara. Si atunci generalul Stanculescu ne-a zis sa stam linistiti, ca nu se intampla nimic cu mine. Dar eu am crezut ca atunci ne impusca si pe noi."
    IONEL BOERU "N-as mai face-o din nou" "Eu eram mai comunist, credeam in cuvantarile lui, in textele lui, congrese, eram produsul lui. Intr-un fel am actionat cu manie proletara. Daca nu ma insel, tot procesul a avut acest caracter. Am avut ceva impotriva sistemului si nu impotriva omului Ceausescu. Oricum n-as mai face asa ceva si nu doresc la nimeni sa treaca prin asa ceva. Sa iei unui om viata incalca perceptele biblice. Deja am fost huiduiti, huliti vizavi de actiunea noastra, care a avut loc intr-o zi sfanta de Craciun. De cate ori e Craciunul, va dati seama ca nu ne vine bine. Si nici cand este 26 ianuarie. Nu uitati ca am avut de a face cu cel care ne-a condus 25 de ani. Am simtit ca totul o ia la vale in primii ani de dupa Revolutie, cu toata instabilitatea si miscarile de amploare. Oricum, nu era mai bine pe vremea lui Ceausescu. N-as mai face-o din nou."
    DORIN CARLAN

Citeşte mai multe despre:   stat,   ne-a,   venit,   impreuna,   ceausescu,   sentinta,   momentul,   să-i,   colegi,   intămplat,   colegii,   stanculescu,   tras,   elicopter,   unitate,   boeru,   boteni

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de