Copiii Revoluţiei, ajunşi la majorat

In acest an, căteva zeci de "copii ai Revoluţiei" au fost sărbătoriţi la Timişoara, aşa cum se cuvine. Născută intre 15 şi 25 decembrie 1989, "noua generaţie" a atins majoratul in această iarnă. Fiecare a primit din partea Asociaţiei ALTAR 1989 o diplomă şi o medalie. Printre ei, cinci fete cu numele Victoria. Ar fi putut fi şase, dacă Victoria Ioana Slăvoacă ar fi fost invitată să participe la această festivitate. Ea este fina uitată a lui Ion Iliescu.


Ca să ajungi la Victoria Slăvoacă trebuie să te inarmezi cu răbdare şi bocanci impermeabili. Fata locuieşte, impreună cu familia ei, in satul timişean Bazoşu Vechi. Drumul se strică aproape de indată ce părăseşti şoseaua principală, iar asfaltul devine o frumoasă amintire, in momentul in care intri mai bine in sat. Uliţa care duce spre casa familiei Slăvoacă e plină de noroi. In bălţile de pe marginea ei, acum ingheţate, se joacă doi copii. Afară e frig bine şi, cu toate astea, unul dintre ei poartă şlapi de plastic. Casa de chirpici e mică, parcă stingheră, in marginea satului. Victoria apare imediat. Goneşte căţeii din jurul ei şi ne invită inăuntru. Sunt două camere, in care e zăpuşeală. Aici, fata locuieşte impreună cu părinţii ei şi cu unul dintre fraţi. In incăperea de lăngă, stă o altă soră. Camerele sunt micuţe şi modest mobilate, dar totuşi curate.

UITATÃ.... Victoria Slăvoacă (centru), fina fostului preşedinte Ion Iliescu, va implini 18 ani la 22 decembrie. Ea trăieşte intr-o gospodărie modestă din satul timişean Bazoşu Vechi, alături de părinţi şi de sora sa mai mică

TRIMISUL NAŞULUI. Victoria se aşază pe vechea dormeză din prima cameră şi ne spune, din start, că nu vrea să fie fotografiată. "Nu-mi place să fac poze. Nu mai vreau! Cănd eram mai mică, imi plăcea, dar acum lumea e rea şi răde de mine, dacă mă vede in ziar", spune fata. S-a născut la 22 decembrie 1989 şi a devenit celebră foarte repede, după ce Ion Iliescu i-a devenit naş. Pe un perete stă, inrămată, o poză cu acesta. E din celebra serie electorală, realizată acum căţiva ani, in Franţa, in urma căreia a izbucnit un scandal uriaş. Pare să fie singura amintire de la Ion Iliescu. De patru ani, acesta nu şi-a mai căutat fina. "De venit la noi a venit de două ori, prima dată in martie 1990. Pănă acum vreo patru ani, ne căuta mereu, de sărbători, cineva trimis de naşu’. De atunci insă, nimic", intervine in poveste tatăl Victoriei. "Dar să nu scrieţi nimic rău de el, că om tare bun a fost faţă de noi", continuă bărbatul. Nu-ţi dai seama exact ce vărstă are, pentru că, pe chipul lui, trecerea timpului a lăsat urme adănci. A fost tractorist vreme de aproape 22 de ani şi acum e pensionar. Nastasia, mama Victoriei, are pensie de boală. Suferă de hipertensiune arterială, de diabet, a avut acum căţiva ani un accident vascular cerebral şi ia un pumn de medicamente. Dacă ar fi să-şi ia tot tratamentul, ar trebui să plătească vreo 700 de lei pe lună. Nu are de unde, aşa că scoate de pe reţetă cam jumătate din ce i-a prescris medicul.


ŞCOALA, O AMINTIRE. Victoria n-a făcut decăt zece clase. Acum un an şi jumătate, a renunţat să mai meargă la Liceul Alimentar din Timişoara. Stă acasă, işi ajută părinţii şi, intre timp, şi-a dat seama că e important să facă şcoală. "La toamnă mă inscriu la seral, la Recaş. Vreau să termin liceul. Pe urmă văd eu ce fac. O să mă angajez undeva, vreau să fiu pe picioarele mele", spune fata, uităndu-se inspre părinţii ei. Nu primeşte in schimb priviri aprobatoare. Victoria e ţinută foarte din scurt acasă, n-are voie să meargă la discotecă sau la chefuri peste noapte. Din cauza asta, are mereu discuţii cu părinţii, pe care incearcă să-i convingă să aibă incredere in ea. Nu poate spune exact de ce a renunţat să mai meargă la liceu. E adevărat, pe de altă parte, că unii dintre colegi au răs de ea, după ce au văzut-o prin ziare. "S-au scris multe despre mine. Unii au zis că trăiesc in mizerie, de la alţii am aflat că aş fi plecat in America, cu tot cu familie. M-au deranjat lucrurile astea, aşa că nu mai vreau să apar in poze. Să zică iar lumea că sunt fina lui Iliescu, dar că nu am nimic?"

"RESPECT ’89". Duminică, pe străzile Timişoarei s-a putut revedea semnul victoriei Revoluţiei Romăne

VIZITE LA MOSCHEE. Dacă nu ar fi atăt de tănără, ai putea spune că a avut o viaţă foarte agitată. Bebeluş vedetă, s-a transformat, in timp, intr-o adolescentă rebelă. Acum vreun an şi jumătate, Victoriei i se făcuse de măritiş. Şi nu oricum, ci cu un sirian. Răde cănd işi aminteşte. Pe vremea aceea, purta chiar veşminte tradiţionale, văl pe faţă şi mergea la moschee, la Timişoara. De ce voia să se mărite? Simplu: ca să scape de acasă şi să se poată distra. Intre timp, i-a trecut. Acum nu are prieten - "nici n-aş putea să am, fiindcă nu mă lasă ai mei să ies prea mult din casă" - şi nici nu vrea să se mărite prea curănd. I-a intrat in cap să termine liceul, chiar dacă la seral, şi să plece căt mai repede din Bazoşu Vechi. Abia aşteaptă să implinească 18 ani. "O să fiu majoră, pot să fac ce vreau", spune Victoria. E imbrăcată ca şi cum ar ieşi in oraş cu prietenele. E abia ora 4 a după-amiezii şi speră că va fi lăsată la un chef. Din păcate pentru ea, nici o şansă pentru aşa ceva.


NUME CELEBRU. Dacă o intrebi ce ştie despre Revoluţie, iţi spune sincer: "Nimic". Adică a auzit că nu era măncare, nu erau programe la televizor şi cam atăt. Părinţii ei au fost tractorişti amăndoi şi şi-au crescut ceilalţi patru copii pe tractor. Victoria e cea mai mică dintre ei şi, din punctul ăsta de vedere, a avut o viaţă mai bună. Pe naşul Ion Iliescu il ştie mai degrabă din poze. Ce i-ar spune dacă s-ar intălni cu el? "I-aş dori să fie sănătos. In rest... Nu ştiu. Poate să mă ajute un pic cu şcoala, poate cu o locuinţă", răspunde Victoria. De festivitatea decernării diplomelor pentru tinerii născuţi in decembrie 1989 n-a auzit. Nu a fost invitată, insă nici nu suferă din pricina asta: "Ce să fac cu diploma? V-am mai spus, m-am săturat să tot apar prin ziare". Insistăm, dar fetei nu-i pasă: dacă n-a fost chemată, asta e. Oricum, pe certificatul ei de naştere scrie că a venit pe lume in ianuarie. Asta, pentru că tatăl a intărziat s-o declare "la sfat". Pe urmă, la căteva săptămăni, a mers cu avionul la Bucureşti. Doar a fost botezată de doi preoţi, la biserica din Dealul Mitropoliei. Dacă n-ar fi fost revoluţia şi naş nu i-ar fi fost Ion Iliescu, ar fi chemat-o, probabil, Maria Cecilia. Aşa, e Ioana Victoria. Victoria cea uitată.

I s-a povestit despre Nicolae Ceauşescu

MĂNDRIE. Singurul Victor născut in ziua de 16 decembrie 1989

Lucian Victor Fomicescu s-a născut in noaptea de 16/17 decembrie 1989. In acea noapte, ploaia a spălat săngele primilor martiri ai Timişoarei. Copilul a văzut lumina zilei la Maternitatea Odobescu, acolo unde mama lui, Maria, ajunsese cu greu. Singură. Soţul ei fusese mobilizat la unitatea militară din Calea Girocului. Cănd a ieşit din spital, la 22 sau 23 decembrie, femeia a trecut prin mai multe filtre, fiindu-i controlate atent inclusiv scutecele in care era infăşat bebeluşul. Asta ca nu cumva acolo să fie ascunse arme.

Lucian Victor este acum elev in clasa a XI-a la Liceul CFR. E singur la părinţi, aşa cum a fost, acum 18 ani, singurul Victor născut in acea zi la Timişoara. E inalt, brunet şi tăcut. Nu e obişnuit să i se dea atăta atenţie, chiar dacă, poate, ar fi trebuit să se obişnuiască. "Ştiţi, anul trecut, eu am fost ingerul", spune tănărul, şi se vede că e foarte emoţionat. Anul trecut, chiar de ziua lui, Asociaţia ALTAR 1989 a pregătit un moment simbolic. Lucian Victor Fomicescu, imbrăcat in alb, ca un inger, a aprins flacăra Revoluţiei. Gestul a fost simbolic, in semn de respect pentru cei care au murit in ziua naşterii sale.

REMEMBER. Tănărul nu ştie prea multe despre perioada de dinainte de 1989. I-au povestit părinţii, a invăţat căte ceva la şcoală. "Ştiu că a fost o revoltă impotriva lui Ceauşescu. Oamenii erau sătui de puterea prea mare a lui Ceauşescu şi se săturaseră să fie dominaţi. A fost insă şi ceva bun atunci: faptul că toată lumea avea locuri de muncă", spune Luci. E un adolescent obişnuit, ii plac calculatoarele şi vrea să se facă poliţist. "Legile trebuie respectate. Dacă n-ar fi poliţie, ar fi haos. Vreau să ii ajut pe cei care au nevoie de ajutor." Priveşte inainte, spre o lume pe care o vrea mai bună decăt acum. "Cei de vărsta mea ar trebui să ţină seama de ce a fost inainte. Au murit oameni pentru ca noi să creştem liberi. Trebuie să facem ceva bun cu această libertate", incheie tănărul.

Medicul

Victoria Slăvoacă nu este singurul copil al Revoluţiei. Cerasela Slimac şi Bogdan Copcea sunt şi ei colegi de generaţie cu Victoria. Chiar de clasă! Sunt intr-a XII-a, la secţia matematică-informatică a Liceului Pedagogic "Carmen Sylva" din Timişoara. Ea e născută pe 15 decembrie 1989, el, pe 18 decembrie. Au venit impreună la festivitatea organizată de Asociaţia ALTAR. "Suntem doar amici. Să nu scrieţi altceva, fiindcă o să am probleme", spune Cerasela. "Prietenul meu e coleg cu noi. Nu vreau să se supere", continuă ea. E la vărsta primelor iubiri, cănd orice supărare contează. Zămbeşte cu toată faţa. Se incruntă scurt, cănd aude intrebarea despre ce ştie că a fost inainte de 1989. "Mi-au mai povestit părinţii. Ştiu că măncarea era raţionalizată, că posturile TV erau puţine, că şcoala era mult mai strictă şi oamenii nu erau aşa de libertini ca acum. In principiu, am inţeles că era mai rău decăt acum, dar era totuşi un lucru bun: oamenii aveau locuri de muncă", spune dintr-o suflare fata. E slăbuţă, brunetă şi butonează de zor telefonul mobil. Vorbeşte repede cu cineva, inchide şi continuă: "Nu am cum să-mi imaginez vremurile acelea. Habar nu am cum e să nu ai de nici unele". Cerasela vrea să se facă medic. Nu pare prea impresionată de diploma şi de medalia primite pe scena Operei. "E prima diplomă pe care o primesc, că doar nu-s nu ştiu ce vedetă", spune Cerasela, in timp ce caseta cu medalia e strecurată discret in geantă.

Băiat cu ştaif

Bogdan Copcea pare mai matur decăt cei 18 ani pe care ii implineşte in aceste zile. Vorbeşte calm, işi măsoară cu atenţie cuvintele. "Cănd m-am născut eu, părinţii mei erau foarte tineri. Lucrau deja şi locuiau, la vremea aceea, impreună cu bunicii din partea tatălui. Mi s-a spus că a fost greu pentru mama să ajungă la maternitate. In oraş era mare agitaţie, se trăgea in oameni. Pe urmă lucrurile s-au mai liniştit, aşa că de Crăciun eram acasă", spune Bogdan. "Părinţii mei au şi amintiri frumoase din perioada de dinainte de 1989. ştiu că pe atunci totul era mult mai strict. Cred că pentru noi, cei de acum, viaţa in acele condiţii ar fi fost mult mai greu de suportat", continuă tănărul. E preşedintele Consiliului Elevilor de la "Carmen Sylva" şi, dacă stai de vorbă cu el, iţi dai seama că această funcţie nu e intămplătoare. Deloc arogant, Bogdan Copcea se impune imediat. Pănă şi hainele - elegante - stau pe el mai bine decăt pe alţi colegi de generaţie, fără urmă de ostentaţie. Cerasela şi Bogdan şi-au sărbătorit deja majoratele. "Suntem oameni mari", spun amăndoi, şi răd. După festivitatea de premiere, au stat unul lăngă altul la spectacolul oferit de elevii de la Palatul Copiilor.