x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pacepa desfiinteaza Revolutia din decembrie ‘89

1
03 Mar 2004 - 00:00

"M-am mirat cat de repede au reusit agentii serviciilor secrete sovietice sa preia puterea politica dupa Ceausescu"
Celebrul dezertor roman Ion Mihai Pacepa este convins de implicarea sovieticilor in Revolutia din Romania. Intr-un interviu pentru un post de televiziune ungar, el afirma ca Nicolae Ceausescu a fost impuscat in stil KGB.

Marturisirea spionului-sef" este titlul unui film documentar difuzat recent de postul de televiziune ungar Duna TV. Personajul central: fostul general de securitate roman Ion Mihai Pacepa, care a dezertat din randurile comunistilor de la Bucuresti in 1978, fugind din tara si obtinand protectia Guvernului american. Marele spion vorbeste despre Revolutia din Romania, instalarea lui Iliescu la putere, despre copilaria lui in Romania, viata ca spion si decizia de a parasi sistemul si a lua calea exilului.
MARINA CONSTANTINOIU

Ion Mihai Pacepa a fost primul om din cadrul Departamentului de Informatii Externe (DIE), secretar de stat pentru informatii in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, precum si liderul serviciului secret intern, temuta Securitate. Potrivit realizatorului acestui documentar, Gyorgy Farkas, fostul general de Securitate ar fi fost nevoit sa-si schimbe chipul de trei ori de la fuga din Romania.

Ascensiunea lui Ceausescu

  • Realizator: Cum a urcat Ceausescu pe scara ierarhica politica?

    Ion Mihai Pacepa:
    De la bun inceput, Ceausescu a fost interesat de evenimentele internationale de atunci, cum ar fi ocuparea Ungariei de trupele sovietice, infrangerea Revolutiei si chiar si evenimentele anterioare. Ceausescu a fost un maestru al utilizarii nationalismului. A fost un cameleon politic, care isi schimba frecvent punctul de vedere si credinta fata de sefi. Ajungerea sa la putere se datoreaza faptului ca a stiut sa profite de pe urma unor divergente existente intre poporul romin si minoritatile care locuiesc pe teritoriul Romaniei. Ma refer la evrei, la germani, care au fost ulterior vanduti la bucata, si la maghiari, cu care i-a mers mai greu. Prima ocazie pe care a avut-o Ceausescu, care atunci era secretar al CC al PCR, raspunzand de Ministerele Apararii si de Interne, a fost Revolutia ungara din 1956 si evenimentele premergatoare acesteia. Sub pretextul ca ministrul de Interne de atunci nu este de incredere pentru ca sotia lui, Marta Csics . Draghici, este unguroaica din Transilvania, Ceausescu a preluat conducerea Ministerului de Interne. Totodata, Ceausescu a dispus utilizarea unor activitati de spionaj, mai ales impotriva Ungariei.

  • In opinia dvs., cine a declansat Revolutia din 1989, anumite cercuri comuniste, agenti ai Securitatii, a fost o revolta populara sau in spate sunt forte din strainatate?

    Aici, in America, pe parcursul a mai multi ani am cercetat, am analizat aceasta. Bucurestiul si alte localitati, in 22 decembrie 1989 s-au umplut de multime. Si eu m-am mirat cat de repede au reusit agentii serviciilor secrete sovietice sa preia puterea politica dupa Ceausescu. Indata ce s-au prezentat imaginile cu Ceausescu fugind cu elicopterul, la televiziune a aparut generalul pensionar Militaru si s-a autoproclamat comandat suprem al armatei. Acest general Militaru este acela caruia, in 1978, microfoanele UM 920A i-au inregistrat convorbirea avuta la intalnirea cu un informator sovietic, atunci cand Moscova ar fi dorit sa-l includa in asa-numitul program "Dnester". La cateva luni dupa raportul privind cele inregistrate am parasit Romania si mult timp nu am stiut daca a fost racolat. Da, Mihai Lupoi, primarul Bucurestiului, care a emigrat in Elvetia, a facut o declaratie in 1990 potrivit careia Militaru a devenit agent sovietic. Ca dovada este documentul Corbu din dosarul Securitatii. La scurt timp am fost din nou consternat. A aparut Ion Ilici Iliescu, fost secretar de partid, lider comunist pregatit la Moscova. Tatal sau l-a idolatrizat pe Lenin, motiv pentru care i-a dat fiului sau numele Ilici. Acesta este acelasi Iliescu care, tot cu ajutorul microfoanelor UM 920A, a inceput sa fie supravegheat, in 1972, datorita unor legaturi secrete la Moscova. Iliescu si Gorbaciov au invatat impreuna la facultate. Dumitru Mazilu, general de informatii inainte de rasturnarea lui Ceausescu, a fost inchis ca oponent.

  • Care este esenta proiectului "Dnester"?

    Sa se gaseasca un motiv pentru implicarea sovieticilor, daca puciul nu reuseste de la sine. Asa este mult mai usor de inteles. In 22 decembrie 1989, la ora doua dupa-amiaza, TVR a informat: "FSN a cerut ajutorul URSS pe motivul ca teroristi straini neidentificati au atacat Romania". Inca in aceea zi, Iliescu a declarat ca au fost arestati sotii Ceausescu si procesul va fi deschis, cu toate ca televiziunea a informat doar despre faptul ca procesul si executia lor au avut loc.

    A fost impuscat in stil KGB

  • Nu vi s-au parut mult prea pripite?

    Se poate. Noii lideri au dorit sa ingroape secrete. Am motive serioase sa cred ca Ceausescu a fost executat pentru ca el stia cel mai bine ca Ion Ilici Iliescu si generalul Nicolae Militaru, precum si alti noi lideri erau agenti de legatura cu servicul de informatii sovietic, cu KGB. Sunt destul de neclare imaginile pe caseta, doua cadavre culcate pe spate care nu au urme de rana nici la nivelul pieptului, nici la fata, dar ale caror tample sunt intr-o balta de sange. KGB obisnuia sa-i impuste in cap, din spate, pe condamnati. Acesta este stilul KGB. Acestea au fost primele ganduri care mi-au trecut prin minte cand am vazut corpurile neinsufletite ale celor doi lideri draconici, cei care, spre nenorocul meu, mi-au condus cea mai mare parte din viata.

    Amintiri din copilarie

  • Vorbiti-ne despre Ion Mihai Pacepa.

    M-am nascut la Bucuresti in 1928. Am fost singurul copil la parinti. Ei au trait in Alba-Iulia inca din perioada Imperiului austro-ungar. Mama se tragea dintr-o familie saraca, tata, in schimb, era instarit. Ambii erau de confesiune romanocatolica, au urmat scoala maghiara, fapt pentru care vorbeau foarte bine maghiara. Cand, la inceputul anului 1945, s-au mutat la Bucuresti, in fata mea vorbeau maghiara cand doreau ca eu sa nu inteleg, pentru ca pe mine, au avut ei un scop, nu m-au invatat maghiara. Tata, in cadrul armatei imperiale, a invatat germana, apoi ca prizonier de razboi rusa si italiana.

    Parintii cu ce se ocupau?

    Mama a avut un glas minunat. A vrut sa fie cintareata, dar a ajuns doar pana la corul bisericii. Dupa nasterea mea a fost casnica. Tata, intre cei noua frati, a fost cel mai mare, ajuta la cresterea fratilor sai. Nu a ajuns la facultate, pentru ca bunicul meu lucra in metalurgie, la Alba-Iulia. Dupa ce s-au mutat la Bucuresti, tata a lucrat ca muncitor metalurg la Uzina General Motors din Bucuresti, apoi s-a ocupat de repararea si vanzarea automobilelor Buick, Chevrolet si Opel, dupa care a devenit pentru o scurta perioada sef de service auto. Cand nazistii, in 1940, au intrat in Romania, atelierul sau a fost transformat in uzina de razboi. In acea perioada a trebuit sa se ocupe de repararea camioanelor si tancurilor. A avut serviciu bun, si-a deschis si un atelier propriu de reparat automobile, care functiona bine. Astfel ca, atunci cand am intrat la Institutul Politehnic, am primit de la el o masina. Mi-a crescut cota fata de prieteni. Locuiam atunci in Strada Vasile Gherghel la nr. 93 in marea noastra casa, cea pe care americanii, in 1944 la 4 aprilie, au bombardat-o pe jumatate in primul mare atac aerian asupra Bucurestiului.

  • Tatal s-a ocupat de politica?

    In parte. Una dintre figurile proeminente ale elitei bucurestene, Lucretiu Patrascanu, a avut mare influenta asupra sa, de la care s-a si infestat cu virusul comunismului intr-atat incat a intrat in organizatia subterana Miscarea Antifascista, care era strans legata de Partidul Comunist. La recomandarea lui Patrascanu, care a devenit apoi primul sef de guvern comunist al Romaniei eliberate, tata a devenit traducatorul oficial al comandantului Corpului de armata 6 sovietic, Rodion Malinovski. Cand Malinovski a devenit ministru al Apararii, tata l-a urmat in vizitele sale din Ungaria si Cehoslovacia, deci devenise un om important.

  • Apoi, in ce fel s-a terminat aceasta cariera proprie?

    Pana la urma, Malinovski l-a ucis in cadrul unei cine in anul 1953. Tata nu a baut niciodata. Acolo, in schimb, au dorit sa-l imbete, dar a refuzat bautura. A fost observat, ofiterii sovietici l-au imobilizat si Malinovski i-a turnat pe gat doua sticle de votca. Alcoolul i-a atacat ficatul si dupa cateva luni a murit in chinuri groaznice. Nu dupa mult timp l-a urmat si mama. Pacepa, ilegalistul

  • Atat despre familie. Cum vedeati propria dumneavoastra viata in continuare?

    Deja la 12 ani eram un bun violonist. Am sustinut si o reprezentatie cu "Sonata Kreutzer". Dar asfi dorit sa devin pictor-grafician, nu muzician. Dar aici m-a influentat dorinta tatei, astfel am devenit inginer chimist. Intre timp distribuiam ziare si seara meditam la matematica studenti. Am frecventat Ambasada SUA din Bucuresti, intrand in randurile Asociatiei de pritetenie cu tinerii americani. La inceputul anului 1945 am intrat repede in ilegalitate. In toata aceasta perioada aveam la rever simbolul regelui Mihai. Am participat si la o manifestatie furioasa a partidului regalist, in fata Palatului regal. Deci, mi-am cautat locul in lume, acea lume atat de zbuciumata pe atunci. Am invatat limbi straine, vorbeam franceza, italiana, germana si acum si engleza, desigur. La scoala spionilor

  • Cand ati primit prima misiune ca spion? Stiati ce riscuri presupune aceasta activitate, ca ar putea depinde de ea destinul, viata unor oameni?

    Securitatea, pe atunci, era constituita doar de 2 ani, in 1949 a fost infiintata. Astfel prea putini stiau despre ea, eu nici nu aveam cea mai vaga cunostinta despre ea. Cand am realizat cu ce se ocupa acei copoi, acele iscoade, era deja tarziu. Nu am putut face altceva decat sa-mi jur ca niciodata in viata nu voi participa la crime.

  • Ati reusit sa va tineti juramintul?

    Desigur am comis multe lucruri regretabile ca spion intern si extern al Romaniei, dar aceasta hotarare am respectat-o. Nu am comis nici o crima.

  • De ce nu v-ati oprit cand ati aflat cu ce se ocupa Securitatea?

    Am facut-o, chiar daca au fost necesari 27 de ani sa iau aceasta decizie. Atat timp am trait cu sufletul inchis si in final ura fata de comunism a declansat hotararea. Rabdarea mea s-a terminat in 24 iulie 1978, atunci s-a umplut paharul. Atunci am solicitat statut de refugiat politic in SUA la Ambasada americana din Bonn.

  • Carui fapt se datoreaza ascensiunea dumneavoastra atat de inalta in ierarhia Securitatii?

    La inceput, Securitatea se ocupa cu mineri, carutasi si orice fel de alti oameni asa-zisi de incredere, dupa ce Moscova a decis ca si Romania trebuie "binecuvintata" cu o politie politica de tip sovietic. Pe de o parte, aceasta, iar, pe de alta, legaturile politice ale tatalui meu ar fi putut fi avute in vedere.

    "N-am crezut in comunism"

  • Cand ati inceput sa credeti in invataturile comuniste? Ati crezut de fapt si, daca da, pana cand?

    Cu adevarat nu am crezut niciodata in comunism. Pentru aceasta, pana in anul 1960 nici nu am intrat in partid. Am crezut, in schimb, in utilitatea spionajului economic si asa, vrand-nevrand, am acceptat regimul. Am vazut ca poporul rom in flamanzeste, cu toate ca pana nu demult eram cel mai mare exportator de ulei si gr.u din Europa. Timp de patru ani, de partea germanilor, au fost stoarse bogatiile tarii, apoi eliberarea rasunatoare facuta de renumitele trupe sovietice s-au dovedit a fi ca o invazie a lacustelor. Romaniei i-ar fi trebuit tehnologia occidentala ca painea calda. Atunci, dupa cel de-al doilea razboi mondial, multi tineri romani, dar precis ca asa s-au petrecut lucrurile si in Ungaria, erau cuprinsi intelectual de febra patriotismului. Erau gata sa incerce orice, chiar si comunismul, in interesul de a reconstrui, de a destepta patria greu incercata. Eu am fost unul dintre acestia, motiv pentru care am sprijinit programul comunist de spionaj al tehnologiei occidentale.
    Au trecut 22 de ani din viata mea la diferite niveluri ale conducerii serviciului de spionaj economic al Romaniei. La inceputul anilor ‘70 am realizat si m-a revoltat faptul ca nu aveam succes. Degeaba obtineam orice tehnologie importanta, eram incapabili sa folosim aceste valori. Si acest lucru a condus la rasturnarea de regim din 1989 si prabusirea economiei sovietice in 1991.

  • Cum a fost viata dumneavoastra particulara in acea perioada?

    Pe masura ce urcam pe scara ierarhiei, intelegeam tot mai bine comunismul din care am facut parte. Lucram in anii ‘70 cate 7 zile pe saptamana, de dimineata de la 5 pana seara la 10. Am mai prins cate o zi la sfarsit de saptamana, cand mergeam la munte sau la Marea Neagra. Si acolo trebuia sa iau cu mine cateva documente oficiale, desigur ca eram urmarit, aveam la mine toate telefoanele, stiam ca oriunde ma duc sunt microfoane si informatori, la fel ca oricare alt roman.
    De altfel, au fost ascultati, i-am ascultat, pe toti cetatenii. Casatoria de tanar nu a reusit, dar am fost binecuv intat din ea cu o fetita, Dana, nascuta in 1954. Viata mea particulara s-a polarizat in jurul Danei. Am crescut-o cu deosebita iubire, am incurajat-o spre artele plastice, ca un fel de compensatie. Doream sa ajunga grafician-pictor, daca eu nu am avut acest noroc. A devenit un reusit artist plastic.

    "M-a plesnit mirosul putreziciunii"

  • Ce v-a facut sa va hotarati sa parasiti definitiv Romania?

    Cand in martie 1978, Ceausescu l-a numit ministru al Turismului pe generalul Doicaru, a trebuit sa preiau sarcina acestuia, adica coordonarea Serviciului de Informatii Externe. Eu trebuia sa ordon "apasarea pe tragaci" si lichidarea unor persoane. Pe 22 iulie 1978, Ceausescu a poruncit asasinarea lui Noel Bernard, directorul sectiei romane a postului de radio Europa Libera.
    Mai trebuia sa aruncam in aer sediul postului Europa Libera din Manchen. Imi jurasem sa nu particip la nici o actiune care sa conduca la crima. Deja in 1972 am ajuns la cel mai inalt rang politic si eram sigur de faptul ca acest comunism nu este altceva decat un truc, o minciuna, nu aduce nimic bun tarii mele, pentru patria mea, ci doar falimente economice si morale.
    Vazand ce se intampla in cercurile cele mai inalte ale conducerii comuniste din Romania, nivelul coruptiei la care s-a ajuns, m-a plesnit mirosul putreziciunii. Decizia mintala am luat-o atunci. A fost destul. Dar transpunerea in practica s-a dovedit a fi mult mai grea. Sa ma despart de fiica mea, Dana, de vilele din Bucuresti si de la Marea Neagra, de piscine, terenuri de tenis, casa de vanatoare din Carpati si multe altele. M-au cuprins sentimente de tradare, neloialitate, picioarele-mi erau ca prinse in lanturi. La indicatiile dictatorului, in data de 22 iulie 1978, a trebuit sa plec in RFG pentru a duce un mesaj personal al lui Ceausescu pentru Helmuth Schmidt. Am avut sarcina sa determin implicarea Bonn-ului in cooperarea cu firma Fokker, pentru ca Romania sa poata incepe producerea avioanelor de tip Fokker, sau sa analizez posibilitatile de a fura tehnologia de varf VTUL. Trebuia sa negociez cu Hans Jurgen Visnevski, in sensul ca Ceausescu garanteaza netransferarea tehnologiilor catre URSS, fapt destul de credibil in cercurile guvernamentale occidentale, avand in vedere legenda creata de ruperea de sovietici. Cealalta misiune era sa pregatesc neutralizarea a trei conationali care traiau in Europa, asasinarea lor. Acesta a fost momentul. Cand am ajuns acasa la vila mea din Bucuresti am luat decizia: ma duc, dar nu ma mai intorc. Am intrat usor in biroul de lucru, am ridicat placutele de parchet care acopereau o ascunzatoare si am luat de acolo un plic. In el era o legitimatie de membru. Am primit-o in 1945 cand am intrat in Asociatia Prietenii tinerilor americani. Aceasta organizatie era sprijinita de Ambasada SUA din Bucuresti; mai tarziu, comunistii au declarat-o ca fiind o organizatie de tradatori. Incet am ars plicul, apoi m-am dus la cimitir, la mormintul parintilor. Cand am revenit acasa, am pus mana pe vioara, m-am asezat in fata portretului mamei si am cintat "Humoresca" de Dvorjak. Apoi am sarutat portretul si parca am auzit o soapta "ma parasesti", dar nu era nimeni in camera, doar microfoanele implantate in pereti. Mi-am luat ramas-bun de la fotografiile Danei.
    A doua zi dimineata, ea m-a condus la aeroport. Am imbratisat-o si am sarutat-o in semn de plecare. In interesul ei, nu i-am spus ca nu ma mai intorc aici niciodata in viata, a fost destul cu duplicitatea cu inregimentarea mea. In avion, intre nori, am varsat cateva lacrimi. Ma gandeam la Dana. La Frankfurt am fost asteptat de ambasadorul Ion Morega si generalul Stefan Constantin, director in DIE. Am fost cazat la Hotelul International. In ziua urmatoare m-am urcat in trenul de Bonn si am cerut azil la Ambasada SUA din Capitala. Dupa 7 zile, cu marinimie, mi-a fost acordat. La bordul avionului militar american Hercules am parasit in taina Europa; era 27 iulie 1978. Avionul a fost trimis special pentru mine din SUA. Stiam ca Ceausescu, in scurt timp, ma va condamna la moarte si va face totul pentru ca amintirea generalului Pacepa sa fie stearsa pentru totdeauna din memoria omenirii.

    Pe pamant american, pentru totdeauna?

    La centrul militar aerian Andrews, de langa Washington, a coborat din avion un alt om, cu o expresie hotarata, o noua biografie si documente, povesteste realizatorul filmului. La cateva zile dupa fuga, Ambasada SUA din Bucuresti si alte surse au informat ca Bucurestiul si-a aratat fata de oras asediat. La sediul central al partidului a fost intarita paza, la fel la Ministerul de Interne si la institutiile centrale. Zi si noapte patrulau fortele de securitate si ordine prin capitala. Dupa doua luni, o treime dintre membrii Consiliului de Ministri au fost schimbati, au rechemat 22 de ambasadori, au arestat 12 ofiteri superiori si multi au disparut in marea agitatie. Dupa ce Ion Mihai Pacepa a fugit in 1978, Nicolae Ceausescu nu a mai fost chemat niciodata in SUA. Este adevarat, ulterior, SUA au reacordat Clauza natiunii celei mai favorizate pentru Romania. Pacepa a fost condamnat la moarte, apoi, in 1999, dupa vehemente dispute, a fost reabilitat, dar multi nu iau in serios toate acestea. Sunt promise milioane de dolari, se garanteaza situatii materiale deosebite pentru cei care descopera numele sau actual, felul cum arata, locul de resedinta. Chiar si astazi sunt desfasurate investigatii de catre ziaristi si agenti, in spatele lor ascunzandu-se multe servicii secrete, prietenii de atunci ai lui Ceausescu, Arafat, Ghaddafi si multe alte tari, pe care, mai bine, pentru siguranta, nu le amintesc. Astfel isi incheie realizatorul filmului prezentarea celui mai renumit defector al Estului, azi in plina campanie de reabilitare in tara sa de origine, Romania.

Citeşte mai multe despre:   romania,   mihai,   bucuresti,   s-au,   viata,   ceausescu,   pacepa,   tata,   devenit,   intrat

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de