x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Soluţia finală: crematoriul

0
Autor: Andreea Tudorica Vasile Surcel 01 Dec 2009 - 00:00
Soluţia finală: crematoriul Constantin Duma/Agerpres


Un ordin dat de puterea care încă guverna în seara şi noaptea de 21 decembrie şi "agreat" de Procuratura generală şi Direcţia Sanitară interzicea autopsierea primelor victime decedate la Bucureşti. Ba mai mult, se ordonase ca primii morţi din Capitală să aibă aceeaşi soartă cu cei dintâi decedaţi la Timişoara, adică să fie incineraţi.

În acest scop, în prima fază, decedaţilor li se luaseră actele de identitate. Fuga lui Ceauşescu a "stricat însă socotelile". Măsurile de precauţie ale puterii comuniste de până în miezul zilei de 22 decembrie au fost date peste cap de noua putere şi de execuţia cuplului Ceauşescu, iar morţii de la Bucureşti au putut fi luaţi de familie şi înmormântaţi creştineşte. Cauzele reale ale decesului unora dintre ei însă nu au fost aflate nici până astăzi, tocmai pentru că victimele nu au fost autopsiate niciodată. Unul dintre aceste cazuri este cel al tânărului de 17 ani, Alexandru Radu Ionescu, pe care Jurnalul Naţional l-a prezentat într-un număr trecut.

FĂRĂ AUTOPSII, FĂRĂ EXPERTIZE BALISTICE
Volumele XI-XIII ale dosarului imens întocmit de procurorii militari (97/P/1990) se referă la cele 48 de persoane care şi-au pierdut viaţa în Bucureşti în perioada 21-22 decembrie 1989. Primul lucru care frapează este faptul că în nici unul din acele cazuri nu s-a efectuat autopsia cadavrelor. La dosar există doar câteva expertize medico-legale, întocmite mult mai târziu, bazate probabil pe fişele de observaţie întocmite de medicii de la Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului "Gh. Marinescu", în cazurile răniţilor grav, care au murit, mai târziu, după intervenţii chirurgicale laborioase.

La fel de ciudat este şi faptul că în aceste cazuri nu s-au verificat tipurile de muniţie care au provocat decesul sau rănirea acelor victime. Fie că este vorba despre morţi sau răniţi, în dosarul nr. 97/P/1990 existau numeroase mărturii referitoare la faptul că medicii au scos din corpurile pacienţilor lor foarte multe gloanţe şi alte fragmente de muniţie, pe care le-au şi păstrat. Cu toate acestea, la vremea respectivă, anchetatorii nu le-au "recoltat" pentru a le folosi ulterior ca mijloace de probă.

"PE BANDĂ RULANTĂ"
Faptul că majoritatea cadavrelor din Bucureşti din zilele de 21-22 decembrie nu au fost autopsiate, cât şi cel referitor la "drumul" pe care acestea l-ar fi avut dacă soţii Ceauşescu nu ar fi fugit la 22 decembrie se regăsesc şi în declaraţiile medicilor de la Spitalul Colţea şi ale legiştilor de la Institutul de Medicină Legală. Mai mulţi medici legişti, care în noaptea de 21-22 decembrie 1989 s-au aflat la IML, au povestit procurorilor militari momente inedite trăite în acele ore fierbinţi, precum şi situaţii şocante referitoare la soarta celor decedaţi, care, în urma represiunii armate, au început să sosească la un moment dat "ca pe bandă rulantă", după cum declara chiar unul dintre ei.

PATRU ZILE - ANONIMI
Bogdan Marţian, medic legist, a relatat procurorilor militari că în acea noapte sângeroasă la IML au venit, între orele 19:00 şi 5:00, 18 cadavre. La ora 21:00, potrivit declaraţiei sale, a luat legătura cu conducerea IML din acea perioadă, directorul Vladimir Beliş şi dr Tamaş, care i-ar fi spus să bage "cadavrele în frigidere până a doua zi dimineaţa fără să le identifice".

"În jurul orei 4:00 au venit doi civili care au zis că sunt de la Cercetări penale de la Miliţia Capitalei (unul se numea Ioniţă) şi că au ordin să ridice actele cadavrelor şi să ceară la IML ca aceste cadavre să nu fie trecute în evidenţe. Eu le-am spus că în lipsa procurorului Popov nu le dau actele de identitate. Acesta a venit la orele 5:00-6:00 şi mi-a spus să fac identificarea şi un examen macroscopic extern, ceea ce am şi făcut. (...) Apoi, subofiţerul MI care-l însoţea pe Ioniţă a strâns actele de identitate (n.r. - de la cele 18 cadavre) şi amândoi au plecat. La 25-26 decembrie, căpitanul Ionescu Florian de la Miliţia Sectorului 4 mi-a adus actele."

Atât din declaraţia doctorului Marţian, cât şi din cele ale altor medici legişti de la IML reiese că cele 18 cadavre nu au fost niciodată autopsiate. Membrii familiilor au putut lua decedaţii de la IML pentru înmormântarea creştinească abia în perioada 26 decembrie 1989-14 ianuarie 1990. Doctorul Marţian relatează că în zilele următoare celei de 22 decembrie au mai fost aduse la Institut alte persoane decedate care purtau un leucoplast pe care scria "mort 21 sau 22 decembrie 1989", care au avut aceeaşi soartă ca şi cele 18 din noaptea sângeroasă, adică nu au fost autopsiate.

PROCURATURA: "FĂRĂ AUTOPSII"
De-abia în anul 1993, doctorul Vladimir Beliş, directorul de atunci al IML a dat o declaraţie procurorilor militari care investigau moartea celor ucişi în zilele de 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti, declaraţie ataşată în volumul 70 al dosarului nr. 97/P/1990. "(...) În ziua de 21 decembrie şi următoarea, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de cadavre care soseau şi întrucât autopsia nu se poate efectua decât după emiterea ordinului de organele în drept, am telefonat la Procuratura Municipiului Bucureşti, unde mi s-a comunicat să nu se efectueze autopsii, luându-se măsuri de conservare a cadavrelor.




S-au întocmit dosare pentru fiecare caz în parte, existând o evidenţă a tuturor persoanelor. Responsabilitatea identificării acestora nu intră în atribuţiile medicului legist. Cauza morţii a fost stabilită pe baza examenului extern (împuşcare, zdrobire etc.), iar actele de deces au fost eliberate aparţinătorilor pentru cei care au putut fi identificaţi de aceştia." Totul s-a rezumat la examenul extern al decedaţilor din primele zile ale Revoluţiei din Capitală şi care au ajuns la IML.

URMAU SĂ FIE ARŞI
Spitalul Colţea, cea mai apropiată unitate sanitară de "zona de foc" a Capitalei, a înregistrat cel mai mare număr de victime. Statisticile din dosarul nr. 97/P/1990 arată că sute de răniţi au fost aduşi la Spitalul Colţea. Autorităţile de la vremea respectivă, recte regimul condus de Ceauşescu, prevăzuseră că cele mai multe victime ale represiunii vor fi aduse la acest spital la Camera de Gardă pentru urgenţe. Aşa s-a şi întâmplat de altfel.

Astfel au început să ia măsuri de precauţie. Lucia Cerăceanu, asistentă ATI la Spitalul Clinic Colţea, a declarat procurorilor militari că "la 21 decembrie 1989, medicul-şef dr Constantin Ionescu a primit un plic sigilat, l-a citit şi ne-a spus că i se cere ca morţii să fie puşi în saci de plastic şi duşi la morgă, pentru a fi arşi. Însuşi dr Ionescu era revoltat de ceea ce i se cerea prin acel ordin şi ştiu că nu a procedat în acea modalitate. În acea seară am avut un singur decedat".

SACII ERAU PREGĂTIŢI
O altă declaraţie din dosar este cea a Ruxandrei Marcu, asistentă ATI. "În seara de 21 decembrie 1989, în jurul orei 17:00, am auzit când s-a dat telefon la Biroul nostru din Secţia ATI şi o persoană, care s-a recomandat ca fiind reprezentantul Direcţiei Sanitare a Municipiului Bucureşti, a ordonat ca toţi morţii care vor veni să fie băgaţi în saci de plastic şi duşi într-un loc de unde urmau să fie luaţi de cineva (nu ştiu de cine)", susţine Marcu. Mariana Carp, asistentă medicală:

"Reţin că în jurul orei 15:30 s-a primit un telefon de la conducere, care ne-a cerut să internăm toate persoanele care se prezintă la Camera de Gardă venite de la manifestaţie, indiferent de gravitatea afecţiunilor. Se insista pe reţinerea exactă a datelor de identitate".

MEDICI VS MILIŢIE
Mai mulţi angajaţi ai Spitalului Colţea au afirmat în cadrul anchetei efectuate de procurorii militari că, la scurt timp după ce o femeie decedată a fost adusă, la spital au venit doi miliţieni cu un sac special din plastic şi, în conformitate cu ordinele în vigoare la acel moment, au cerut cadavrul acesteia. Toate cadrele medicale aflate de faţă la acel moment au protestat, aşa cum reiese din declaraţii, iar medicul-şef a refuzat să îndeplinească cererea miliţienilor. În acest context, după o discuţie aprinsă cu cadrele medicale, ei şi-au luat sacul, au dispărut şi nu au mai revenit vreodată.

"La 21 decembrie 1989, medicul-şef dr Constantin Ionescu a primit un plic sigilat, l-a citit şi ne-a spus că i se cere ca morţii să fie puşi în saci de plastic şi duşi la morgă pentru a fi arşi."
Lucia Cerăceanu, asistent medical

"O persoană, care s-a recomandat ca fiind reprezentantul Direcţiei Sanitare a Municipiului Bucureşti, a ordonat ca toţi morţii care vor veni să fie băgaţi în saci de plastic şi duşi într-un loc de unde urmau să fie luaţi de cineva."
Ruxandra Marcu, asistent medical

"În jurul orei 4:00 au venit doi civili care au zis că sunt de la Cercetări penale de la Miliţia Capitalei şi că au ordin să ridice actele cadavrelor şi să ceară la IML ca aceste cadavre să nu fie trecute în evidenţe."
Bogdan Marţian, medic legist


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de