x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Vuietul produs de o maşină a Armatei"

1
Autor: Marius Tucă 16 Noi 2009 - 00:00


Un ofiţer cu funcţie înaltă în fosta Direcţie V sparge tăcerea făcând dezvăluiri senzaţionale despre momentul în care mitingul convocat în Piaţa Palatului în dimineaţa zilei de 21 decembrie '89 s-a întors împotriva lui Ceauşescu.

Sub protecţia anonimatului (la care va renunţa la un moment dat), martorul ocular relatează experienţa "provocării" (cum o numeşte el), accentuând două aspecte de importanţă majoră. Unul este zgomotul infernal care a semănat groaza în zecile de mii de ocupanţi ai pieţei. Al doilea este prezenţa unor grupuri de bărbaţi ale căror acţiuni au amplificat panica.

● Jurnalul Naţional: Unul dintre cele mai importante momente de la acea manifestaţie a fost vuietul care s-a auzit şi care i-a îngrozit pe oamenii care se aflau în piaţă şi au început să se îmbulzească. Unde vă aflaţi în acel moment?
● Mă aflam în faţa sediului Comitetului Central, sub balconul principal. Zgomotul s-a produs în două reprize, la intervale scurte de timp. A fost sub forma unui vuiet asemănător lansării unei rachete. Dar foarte interesant, pentru că frecvenţa vuietului a fost atât de puternică, încât chiar prin masa aceea de oameni simţeai cum îţi vibrează stomacul. În nici un caz nu s-a produs în nici una dintre maşinile televiziunii. Toate aceste mijloace ale televiziunii fuseseră amplasate de-a lungul clădirii CC, pe faţadă, foarte aproape de spaţiul verde. Erau vreo trei maşini. Chiar în dreptul Bibliotecii Universitare a venit, fără să fie anunţată şi fără să ştiu de existenţa ei, o maşină de la Armată, de mărimea unui microbuz tv, deasupra căreia se aflau difuzoare de la instalaţiile de sonorizare. Era de culoare kaki şi cu număr de armată. Numai că ofiţerii care au fost la Biblioteca Universitară, care făceau parte din Comandamentul Bucureşti, m-au informat că zgomotele respective s-au produs de la această maşină a Armatei. Deci avea difuzoare deasupra.


● Aţi mai văzut înainte astfel de maşini ale Armatei?
● Când avea loc un miting în afară de mijloacele acestea de la televiziune, obligatoriu solicitam sprijin, dacă era nevoie, şi de la Armată, dar şi prin mijloacele noastre. Noi aveam un Mercedes pe care era montată o staţie de un kilowatt. Maşina aceasta ulterior i-am dat-o lui Dan Iosif de-a dus-o în piaţă şi s-a lăudat că a capturat-o de la Securitate.


● Difuzoarele pentru miting unde erau?
● Erau şi în faţa CC, şi de o parte, şi de alta, încât să acopere toată piaţa. Erau multe. Dar toate erau dirijate de carele de reportaj şi de maşinile de sonorizare. De la ei este exclus să se fi produs vuietul.


● După vuiet ce s-a întâmplat?
● Nu se crea busculadă numai din cauza vuietului. Ulterior am aflat, după ce s-a evacuat piaţa, ridicându-se obiectele care au rămas în piaţă (lozici rupte, obiecte de îmbrăcăminte), cei care au fost pe latura dinspre Consiliul de Stat, la semnalul care s-a primit al zgomotului respectiv au scos suporţii lozincilor şi am găsit aproape o sută de astfel de mijloace, un gen de furci. Suportul de lemn şi partea de sus ţepi. Au înţepat îndeosebi pe femeile care erau prin apropiere, ele au ţipat, s-a creat busculadă şi în felul acesta s-a produs dezordinea din piaţă. S-au aruncat şi două petarde pe latura dinspre Magazinul "Muzica". Imediat cum a început să se evacueze oamenii din piaţă, maşina aceasta cu număr de Armată a dispărut foarte repede.


● Aţi găsit după miting magneţi pe la boxe - pentru că s-a vehiculat şi această variantă - pentru producerea vuietului?
● Nu, nici vorbă de aşa ceva. Zgomotele care s-au produs erau ca şuieratul unei rachete. Ne-am uitat pe câteva fotografii de-atunci şi nu apare maşina aceea cu număr de Armată.


● Când credeţi că a dispărut?
● La puţin după vuiet. Era chiar în faţa Bibliotecii, pe latura dinspre piaţă.


● Ofiţerii Direcţiei pe care o conduceaţi au făcut fotografii, au luat ima­gini de la miting?
● Da, am înregistrat pe camere video tot mitingul, dar după evenimente imaginile au dispărut. Mai mult, vreau să vă precizez că Direcţia a V-a a fost luată în paza Armatei la 22 decembrie, la ora 14:00. Ulterior, deşi era sub pază, la 23 decembrie s-a tras în ea. În acea zi, cei de la Armată au venit cu camioanele şi au luat toate fişetele din Direcţie şi apoi sediul a fost incendiat.


● Pe imaginile dumneavoastră se vedea această maşină?

● Sigur că da. Le-am urmărit imediat după miting şi le-am examinat cu atenţie, dar au dispărut, cum v-am spus, toate, precum şi alte bunuri. Cu toate că sediul era luat în pază, de acolo s-au distribuit muniţie şi armament.


● La ce oră s-au auzit vuietele şi petardele?
● Zgomotul s-a auzit la aproximativ 20-25 de minute de la începerea mitingului. S-au aruncat şi cele două petarde în momentul în care a început să se creeze busculadă. Ca să mărească amploarea busculadei s-au aruncat cele două petarde. Vuietul a constituit semnalul şi pentru cei care trebuiau să acţioneze cu furcile.


● Cât a mai durat mitingul?
● Vreo 10-15 minute. Oamenii nu-l mai ascultau, erau speriaţi, s-au călcat în picioare. Când s-a terminat mitingul am ajutat femeile care şi-au pierdut pantofii, ghetele, poşetele. După circa o oră-două li s-a permis să-şi aleagă lucrurile personale din mormanul de obiecte pierdute.


● După terminarea mitingului s-au realizat nişte dispozitive în piaţă.
● Dar anemice şi fără efect. Armata a adus nişte TAB-uri, trupele de securitate au trimis scutieri în zonă, au închis toată piaţa până la "Negoiu" şi până la Palatul Telefoanelor. În după-amiaza zilei de 21 am primit ordin să permit intrarea în sediu a cinci ofiţeri de transmisiuni de la Armată.
La etajul I se constituise un comandament la 21 decembrie după-amiază, în apropierea cabinetelor 2 şi 1. Acest comandament a fost condus de generalul Milea. Ofiţerii de transmisiuni au fost ajutaţi să îşi monteze staţiile radio şi antenele pe acoperişul Comitetului Central de cadre MI. După ce au făcut toate operaţiunile n-au putut să ia legătura cu unităţile MApN. Staţiile lor au fost bruiate. Am chemat specialiştii şi le-am montat telefoane guvernamentale cu care să ia legătura cu unităţile lor, că prin staţii nu puteau.


● Cam câţi oameni au fost, conform estimărilor dumneavoastră, în 21 decembrie?
● 40.000-50.000.


● Grupul acela de 30-40 de bărbaţi pe care i-aţi observat la un moment dat...
● Aceia au fost observaţi atunci, dar printre ei să fiţi convinşi că se aflau şi alţii. Erau împrăştiaţi prin mulţime. În seara zilei de 21 decembrie la Intercontinental, majoritatea celor care se aflau acolo erau tineri, foarte tineri. Dar aceşti tineri au dispărut a doua zi, nu s-au mai regăsit în mulţimea de oameni de la 22. Mergând la comandamentul acesta al MApN puteam să-mi dau seama de efectivele de muncitori. De exemplu: de la Pipera urmau să vină în piaţă vreo 20.000, de la "23 August", Republica veneau cam
25.000-30.000 de oameni, la Lujerului se dăduse iarăşi un punct de întâlnire pentru cei care erau în partea dinspre Militari, vreo 30.000 de oameni. Cunoscând posibilitatea de adunare a populaţiei în Piaţă, sigur că-ţi dădeai seama că nu puteai să comiţi greşeli.


● A stat vreun moment în cumpănă desfăşurarea mitingului din 21 decembrie?
● Sigur. Cel care a insistat să se facă a fost Barbu Petrescu, pentru că iniţial a fost anunţat la ora 9:00, dar s-a desfăşurat în jurul orei 12:00, perioadă în care s-au analizat problemele şi, cum Barbu Petrescu a insistat, a avut loc. Cred că a fost determinat, altfel nu insista aşa ca un prost.


● Există câteva mărturii că mai multe coloane de muncitori s-au oprit vreo douăzeci de minute în drumul spre piaţă?
● Este posibil. Pentru că se anunţase venirea muncitorilor, dar nu era aprobarea pentru miting.


● Aprobarea o dădea Ceauşescu?
● El accepta, dar propunerile au fost discutate şi de alţii.
"Propaganda specială"
Producerea unui vuiet cu efecte ex­tre­me, precum cel care a avut loc în di­mi­nea­ţa de 21 decembrie 1989, implică pre­zenţa unei structuri specializate în război psihologic. Prin producerea acelui vuiet s-a dorit chiar inducerea în mulţime a unei stări de panică, de agitaţie. La vremea aceea, România avea în cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei o structură "acoperită" specializată în război psihologic, în cadrul Direcţiei Propagandă.

Structura se numea "Propagandă Specială". Această secţie avea în dotare un TAB amenajat cu boxe, dar şi alte maşini. Din descrierea martorilor, în piaţă atunci a fost o maşină. TAB-ul Secţiei de război psihologic a apărut abia în zilele următoare, fiind chiar blindatul de pe care a cuvântat Caramitru. Ulterior, după Revoluţie, maşinilor şi TAB-ului li s-a pierdut urma ani buni, fiind răs­pân­dite departe de Bucureşti, pe la unităţile militare din ţară. Un amănunt foarte important este acela că structura despre care vorbim era subordonată fratelui dictatorului, generalul Ilie Ceauşescu.

MAŞINILE
Dacă vuietul n-a pornit de la maşinile Secţiei "Propagandă Specială", o altă variantă foarte pertinentă este Secţia Asigurare Tehnică, aceasta având staţii de radio mobile, staţii de radioamplificare, maşini ARO. Puterea boxelor era cam de 1.200 W. Or, potrivit specialiştilor, nu se putea crea un vuiet aidoma zgomotului unei ra­che­te decât de la aceste boxe. Câteva mărturii avansează ideea că în jurul pieţei au fost atunci de fapt în jur de zece maşini apa­rent noi, chiar camioane, cu număr de armată. Dar ele au fost dispuse în aşa fel încât să nu fie vizibile, dar şi într-un anumit unghi încât, graţie ecoului din piaţă, să producă acel vuiet. Potrivit aceloraşi mărturii, maşinile au rămas peste noapte în jurul pieţei. (Răzvan Belciuganu)

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de