x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A murit satul aurului

0
Autor: Carmen Preotesoiu 14 Iul 2006 - 00:00
A murit satul aurului


In aprilie 2006, minele de aur de la Sacaramb si-au inchis portile. Ramasi pe drumuri, fostii mineri au bani cat sa cumpere o paine care ajunge la ei doar de doua ori pe saptamana. Cand mina a fost ferecata, se pare ca nimeni nu a tinut cont ca aurul extras de aici era al doilea pe plan mondial pe scara calitatii.

O data cu desfiintarea minei de aur, satul Sacaramb a amutit. Funicularul plin cu minereu complex a disparut si, o data cu el, traiul linistit si imbelsugat al celor 200 de suflete cat numara acum satul. Cocotata la peste 1.000 de metri altitudine, printre varfuri de munti impaduriti si poteci bolovanoase, localitatea, pe vremuri mic orasel de munte, se zbate sa supravietuiasca cu ajutorul de somaj. Pe ulite, doar caini la umbra copacilor si cativa copii desculti. "Oamenii-s la fan", sparge tacerea singurul barbat intalnit in cale. Marton Ferencz are 65 de ani si de mai bine de 30 de ani a lucrat in mina de aur. "Am tot auzit pe la televizor ca lumea ne compatimea zicand ca Ceausescu ne transformase in ocnasi. De bine de rau aveam salariu. Acum, statul ne-a lasat in fundu’ gol", spune cu amaraciune minerul. Batranul Ferencz ia o piatra in mana. O roteste pe toate partile, privind-o indelung. Stie ca de la bucatile acelea de aur, ca si piatra din mana sa, acu’ 30 de ani s-a hotarat sa paraseasca Satu Mare, stramutandu-se in coltul acesta de lume, udat din plin cu bunastare. "Nu era zi de sarbatoare in care oamenii sa nu vina la carciuma, unde micii sfaraiau si berea spumega." Nea Ferencz ar povesti la nesfarsit despre vremurile de odinioara, timp in care zona era impanzita de lucratorii de la mina. Acum, doar varstnicii mai batatoresc potecile satului si cei cativa turisti care au descoperit mirosul fanului proaspat cosit si varfurile muntilor atat de aproape de cer.

IN TRECUT. De la bucata de aur, sute de oameni de prin toate partile au devenit mineri

"ASTIA DISTRUG TOT CE E BUN!". Mina de la Sacaramb avea 6 metri lungime si era formata din patru sectoare raspandite peste tot in zona comunei Certej. Bogatia minereurilor de plumb, zinc, sulf, dar mai ales de aur si argint i-a atras pe oamenii dornici de munca din toate partile. "A fost nevoie sa mi se zica ca pot castiga si 1.000 de lei, ca nu am mai stat pe ganduri", povesteste Marton Ferencz, dupa care isi trage sufletul. "Noi, minerii, suntem asemenea unui copac cu coaja tare, dar putred pe dinauntru. Suferim cu toate", spune barbatul. Chiar si-asa, aflam ca nu oamenii au fost cei care au parasit mina, ci sectoarele s-au inchis treptat-treptat si lucratorii au fost disponibilizati. Acum cateva luni, doar 15 mai lucrau in mina. Intr-o zi, masina care ii transporta nu a mai sosit. Mina se inchisese. "Cica integrarea in UE cere asta", zice nea Frencz ingandurat. "Astia distrug tot ce e bun. De-aici s-au carat vagoane intregi de minereu. Mina era tare prospera." Ba mai mult, datorita renumelui pe care mina de la Sacaramb il capatase in toata tara, in vizita a venit chiar si Ceausescu. "Acum se plateste nemunca, iar statul nu face decat sa-i puturoseasca", este de parere primarul comunei Certej, Adrian Campian. Ba mai mult, tot aici, primul Institut de Ingineri din Europa (Scoala Medie de Mine) infiintat la Sacaramb a devenit acum un camin cultural cariat de vreme.

AMINTIRE. Desi drumul pana la mina era abrupt, Ferencz duce dorul muncii sale

CA PE VREMEA LUI PAZVANTU... Izolati de restul comunei, la 8 km de Primaria Certej, oamenii din Sacaramb nu au nici ziare, nici mai mult de un program, doua la televizor, iar, la singurul magazin existent, painea soseste la doua zile, la fel ca si autobuzul care ajunge la Deva. Iar unica scoala adaposteste doar cinci copii in clasele I-IV. "Satul vuia de larma pruncilor. Erau clase cu cate 20 de copii. Acum, daca n-ar fi fost agricultura si animalele, am fi muritori de foame", se vaita nea Ioan, om care, desi a muncit in mine de cand era pustan, nu are pensia mai mare de un milion de lei. Fata sa e plina de riduri, trupul adus de spate, iar privirea pierduta. "De prea multa vreme nu a mai fost veselie pe-aici", spune barbatul printre fumul de tigara. Ii e dor de munca din mina, dar nu crede ca satul va mai putea iesi vreodata din "tristetea asta".

DEZINTERES. Primarul Campian ar vrea sa dea o solutie, sugerand dezvoltarea agroturismului, dar se teme sa spuna ca traiul fostilor mineri se va schimba prea curand. "Trebuie investit mult, dar nimeni nu pare interesat", spune el, declarandu-se neputincios in fata deciziilor mai-marilor neamului, care, una-doua, fac si desfac legi, dau verdicte care schimba destine, fara sa-si asume nici urma de responsabilitate. In timpul acesta, mana de oameni din varful Muntilor Gurguiata o duce in 2006 de o mie de ori mai rau decat traia acu’ 50 de ani.

AIUREA
"Mina era si inca ar mai putea fi extrem de profitabila. Din pacate, normele UE au dat verdictul: mina trebuie inchisa. Mi se pare cea mai mare prostie, dar din pacate nu avem mare lucru de facut in privinta asta. Poate nu multi stiu, dar un sat intreg plus inca vreo 300 de oameni de prin imprejurimile Sacarambului au ramas pe drumuri, de vreme ce in mina, la data inchiderii, erau 29.000 de tone de concentrat"
Adrian Campian
primarul comunei Certej

"PIATRA" DE AUR
Legenda spune ca mina de la Sacaramb a fost descoperita de un porcar care se plimba prin zona. In cautare de hrana, porcii au scos la iveala dintre ierburi amestecate cu pamant bucati ce pareau de piatra, dar care aveau o culoare de un galben murdar, nemaivazut pana atunci. Nu dupa multa vreme, mai toti oamenii au inceput sa vorbeasca de "piatra sclipitoare". Cu cat scormoneau, cu atat dadeau de mai multe bucati galbene. De-ndata ce a vazut minunea, porcarul a strigat: "Sa caram!", chemare de la care se trage astazi numele satului, Sacaramb, imprumutand si numele metalului, numit in acele parti sacarambita.

IZOLATI
Satul Sacaramb este situat la 26 km de Deva. Pentru a ajunge in oras, oamenii merg pe jos 8 km pana la Certej, unde pot gasi vreo masina. De-a lungul timpului, minerii au avut parte si de accidente: "In ’71, cand s-au sarbatorit 125 de ani de la descoperirea minei, decantorul de steril s-a prabusit. Oficial s-a zis ca au murit 45 de oameni, dar in realitate au fost mult mai multi", povesteste Marton Ferencz.
In perioada 1852-1912, Sacarambul a avut statutul de oras, zona fiind impanzita de piete, carciumi, macelarii, scoli. Tot aici a fost descoperit telurul, minele numindu-se ulterior mine telurice.
Citeşte mai multe despre:   satul,   mina,   sacaramb

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de