x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Afinarii viseaza capsune spaniole

0
Autor: Carmen Plesa 11 Iul 2006 - 00:00

Rromii din catunul Gruiu, din apropierea Stanei de Vale, sunt specialisti in culesul afinelor si ciupercilor.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine
SOMERI. Nici unul din locuitorii catunului Gruiu nu este angajat. Rromii traiesc din ajutorul social si din comertul cu afine si ciuperci
Rromii din catunul Gruiu, din apropierea Stanei de Vale, sunt specialisti in culesul afinelor si ciupercilor.

Din satul Budureasa, un sir de scari din piatra te inalta in Gruiu, catunul rromilor. "Aoleu, nu va duceti, ca va cer bani, nu mai scapati de copiii lor", s-a luat cu manile de cap o sateanca din Budureasa. Noi - plini de curaj. Dupa cativa pasi pe ulita unde se insira toate casele rromilor, mirosul greu ne doboara. Ne-a inconjurat un card de copii. "Neneeeeeeeeaaaa... Fa si mie o poza! Uite, nenea, fa si la asta mica! Hai, doamna, sa-i faca si la asta mica!"... Marin, fotoreporterul, trage cadru dupa cadru. Ca sa scape mai usor, scoate o punga cu bomboane. Pe rand, manute cleioase se intind dupa bomboana. S-a domolit si mirosul. Oricum, casele arata mai bine decat cele de la inceputul ulitei. Una are chiar termopane.

AFACERI. E duminica si au iesit la strada. "Domnu’, cumparati viori?" De fapt, o combinatie intre vioara si trompeta. N-am mai pomenit. E asa o harmalaie de copii, ca nu aud cum se numeste instrumentul. "Higege cu gorna", imi scrie, binevoitor, unul dintre fiii mesterului. "Cat face?" "Asta e 15 milioane. Dar am si la 5 milioane, daca vreti. La asta ma costa 5 milioane numai materialu’", ne spune Victor Gal. "Si vindeti?"... "Da, la Oradea, pentru strainatate. Cate 4-5 bucati pe luna. Cumparati?"... "Lasa-i pe domnii, ca sunt de la ziar, ei au venit pentru informatii", subliniaza fiul lui Gal. "Auzi, da’ da si tu un ban sa luam o ciocolata la asta mica", nu se lasa una dintre pirande. Sa tot fie vreo 600 de suflete in tot catunul. Nici unul nu e angajat. Pamant au doar pe langa casa, cat pentru doua cepe si trei rosii. Traiesc din culesul afinelor si al pitoarcelor (ciuperci). Pleaca inainte de rasarit, cu toata familia, si se intorc dupa apus. Asta cand nu innopteaza la colibele pe care si le-au facut in munte. Le vand "la firma", cu 3 RON pe kg. Daca ar sta pe piata cu afinele, ar castiga mai bine, dar pana la Beius e drum de batut si nu prea renteaza. "Doamna, dar Spania e departe?", indrazneste un baietel. E visul lor, sa mearga la cules de capsune. Numai ca nu-i angajeaza nimeni nici in Bihor...

CINA. "Poftiti pita de-a noastra, facuta in cuptor!", ne intinde un localnic o bucata mare. Ne codim. Copiii se uita mirati la "domnii de la oras", care nu stiu sa manance pita, zic "cartofi" la crumpi, "bureti" in loc de "pitoarce" si habar n-au ce-i aia o pogace. "Dar e adevarat ca Maria Ciobanu s-a impacat cu Dolanescu?" "Aaaaaaaa"Asta pentru ca au aflat ca venim tocmai de la Bucuresti, o mare minune pentru ei. "Dar Andreea Marin mai e cu ala batran si bogat? Cum ii zice?... Muiere faina, ea, cum de s-a uitat la el, ca doar e batran?"...

La capatul ulitei stau cei mai saraci, intr-o baraca. Gatesc pentru cina: o pogace (paine facuta pe plita) si niste bureti cu crumpi si ce-o mai fi fost intr-un ceaun mare. S-au tinut sa mancam cu ei. "Doamna, da’ sa nu o dati si pe ea la ziar, ca ne face de rusine. Om ajuta-o cum om putea, dar n-o dati", ne roaga, la plecare, una dintre localnicele mai instarite. "Cat face masina asta?", iscodeste unul dintre puradeii stransi in jurul nostru. "Dar pe Alina o stiti?", se adreseaza el baietilor din echipa. "Se iubeste cu toti. Grasu’ i-a dat o bricheta si a facut-o gagica lui". Si apoi, spre mine: "Doamna, chiar asa departe e Spania?".

Job la bivolite


Aproape 2.000 de euro pe an, cam 400 de pite, 100 de kilograme de clisa, lapte si branza dupa pofta inimii - acesta este "pachetul salarial" al unui ciurdar. Programul e zilnic (nu tu sarbatoare, nu tu duminica) si incepe la patru, inainte de rasarit, si se incheie inainte de lasarea intunericului. E un job in care se munceste doar sase luni - din mai pana pe la jumatatea lui noiembrie, cand da prima ninsoare.

"EFECTIVUL". Turma de pe langa Budureasa, care aduna vite din mai multe sate, are aproape 200 de capete: bivolite, dar si vaci. Pe ciurdar il cheama Alin si are 16 ani. E in clasa a opta si nu da mai deloc pe la scoala, dar stie cum sa faca rost de scutiri medicale. E "in meserie" de cand avea 4 ani si se ducea la pasune cu tatal sau, tot ciurdar.

In ciurda sunt mai multe vaci acum, "dar inainte sa moara Iliescu erau mai multe bivolite", ne spune Alin, incurcand presedintii.

Cu bivolitele din ciurda se intelege mai bine decat cu vacile, desi animalele par tare fioroase, asa negre, pline de noroi si cu coarne lungi, cum iti apar.

"O bivolita da mai putin lapte decat o vaca (doar 4-5 litri pe zi), insa jumatate din el e smantana", ne spune baiatul. "In smantana din lapte de bivolita, lingura sta dreapta", ne mai dezvaluie el din minunile pe care le produc animalele pe care le pastoreste. "La noi, in Saca, acum 20 de ani, era cel putin o bivolita la fiecare casa. Acum nu mai cresc oamenii, ca e mai rentabil sa tii o vaca - da mai mult lapte si omul se bucura la o bucata de branza mai mare", ne explica un localnic.

In satele de pe langa Budureasa, cu 5 RON iti iei doua kilograme de cas. "Sa nu va mirati ca femeia care v-a vandut a fost bucuroasa. Mai toti oamenii de prin satele astea au pensii de 20-30 RON, iar pentru cei 5 RON inseamna mult", ne-a luminat un ardelean de oras, mai tarziu.

Maslul

Prima duminica din iulie i-a strans pe satenii din Budureasa la "maslul de obste". Pe mesele scoase in curtea bisericii, oamenii au pus ulei, faina si lumanari. Din faina si din ulei se face o coca ce se ia pe nemancate timp de o saptamana. Oamenii s-au rugat pentru ca satul lor sa fie ferit "de potop, de sabie si de foc", dar si pentru binele oamenilor care au fost napastuiti de ape, in alte zone ale tarii.

Biserica plimbata de la Saca

Calatorii care ajung in satucul Saca, din comuna bihoreana Budureasa, gasesc aici o biserica tare veche, declarata monument istoric. Lacasul de cult are hramul "Sfantul Gheorghe" si dateaza din 1645. Conform preotului din Saca, biserica a apartinut la inceput satului Nimaiesti, dupa care a fost transportata la Belejeni si ulterior la Saca. Se pare ca din cauza saraciei, satenii din Saca nu si-au permis sa cladeasca o biserica, drept pentru care au primit una de la enoriasii din Belejani care o primisera de la cei din Nimaiesti. Lacasul de cult a fost transportat cu ajutorul carelor cu boi. Biserica are nevoie acum de ajutor pentru a fi restaurata, dar fondurile sunt insuficiente. (Magda Colgiu)

Piese spaniole


Cei trei copii ai familiei Flutur - doi baieti si o fata - s-au molipsit de pasiunea pentru etnografie. Desi aflati in Spania la munca, baietii mai aduc din strainatate obiecte pentru muzeu. Cand a fost la botezul unui nepot, Aurel Flutur s-a procopsit cu doua oale, pe care le-a traversat cu chiu, cu vai Europa. Mai greu a fost la granita cu Austria, cand a trebuit sa-i explice vamesului la ce-i trebuie oalele. "Ce puteam sa-i raspund eu?! La house acolo zic eu, aine timer ce stiu eu rustical. Am mai grait eu acolo, ca oricum s-a saturat ala de mine ... Scheise! si cand am auzit eu Scheise, am zis: «N-are interes astia»". Pentru a-si sti exponatele in siguranta, Flutur a vrut sa le asigure, dar n-a reusit. "Spun ca nu au legea in care sa le incadreze."

Stramosi


In muzeu se afla un podisor (masuta de toaleta) facut de haiducul Oneata pentru fata sa in timp ce se afla inchis la Gherla. Lucretia Flutur, care de altfel este stra-stranepoata a haiducului, a gasit dupa mai bine de 100 de ani scrisorile stramosului sau catre mama si fiica acestuia, ascunse in dosul podisorului.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de