x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Descoperirea Romaniei - Cazacii dobrogeni

0
Autor: Dorian Cobuz Dana Cobuz 21 Iun 2006 - 00:00
Descoperirea Romaniei - Cazacii dobrogeni


In Sarichioi, rusii lipoveni, urmasii razboinicilor cazaci, nu-si incuie ca-sele si nu-si leaga barcile, pentru ca aici nu exista hoti. Timp de trei secole, rusii lipoveni s-au pastrat si identificat prin credinta.

  • Jurnal de Caravana - Teama de frumos
  • Manastirea Saon - Calugaritele de la malul Dunarii
  • Satra de lux - Plutind cu rulota
  • Tanti Dochia - Natura vie cu boboc de gasca

    In fostul fort al cazacilor Sarichioi, rusii lipoveni nu-si incuie casele si nu-si leaga barcile. Nu s-au pomenit hoti prin partea locului. In satul insorit, cum i-au spus turcii, adevarata cruce este una singura - cea cu opt colturi.

    Razboinici platiti ai tarului, cazacii au fugit in Dobrogea refuzand sa aplice reforma religioasa din timpul tarului Petru I. Turcii i-au primit aici pentru a beneficia de serviciile lor militare, dar, in timp, cazacii si-au pierdut maiestria armelor si au devenit un neam fara tara.

    CEL MAI DEDA. Dupa un secol si jumatate de viata pasnica, cazacii din comuna tulceana Sarichioi pescuiesc, pleaca la munca in Italia si isi trimit copiii la studii superioare. La o aruncatura de bat de centrul comunei stau "profesorii de romana", Geta si Vasile Dolghin. Ea este romanca, el cazac. Sunt "venetici" in satul de pe malul lacului Razelm, au venit prin repartitie ministeriala, dar n-ar mai da Sarichioiul pe nici un alt loc din lume.

    "Cea mai frumoasa tara dintre toate tarile este tara lui mamaia Geta de la Sarichioi, iar mamaia este mamaia, dar deda este cel mai deda dintre toti dezii." Aceasta este caracterizarea facuta bunicilor Dolghin de nepotelul lor, Stefan, intr-una din primele compuneri despre vacanta de vara. Compunerea lui Stefan este confirmata de un cozonac abia scos din cuptor, sfintit cu o cruce facuta din varful cutitului si rupt cu mana, pentru oaspeti. Deda (bunicul - n.r.) ne asaza la umbra si se intinde la spus povestea cazacilor de demult. "Deda" Vasea Dolghin este presedintele Comunitatii rusilor lipoveni de la Sarichioi, sufletul tuturor actiunilor culturale, si un credincios dintre cei mai buni pastratori ai slovei ortodoxe. De la bun inceput ne spune ca neamul sau nu-si dezgroapa niciodata mortii, care sunt inhumati cu crucea la picioare, si nu la cap, asa cum e la ceilalti ortodocsi. Explicatia este ca, atunci cand va suna trambita Invierii, sa aiba crucea in fata ochilor.

    PARIU CU VIATA. In curtea din spatele casei, sotia lui pregateste, alaturi de doua femei, mancare pentru vreo 50 de persoane invitate a doua zi la petrecerea pe care o da cu ocazia pensionarii. Trei replici in rusa, inca o tava de pulpe la prajit pe aragazul din bucataria de vara, sarmale care trebuie incercate daca au fiert, pui de o zi care alearga nauci in jurul clostii, printre picioarele oamenilor. "Trebuia sa dau petrecerea asta. E pariul pe care l-am castigat cu viata, dupa ce am trecut printr-o mare incercare de sanatate acum cativa ani", spune Geta Dolghin.

    FOTOREPORTAJ
    Click pentru a mari
    PETRECERE. Mancarea trebuie pregatita pentru vreo 50 de persoane

    Nea Vasea a organizat cateva calatorii in patria cazacilor, de unde au venit si strabunicii lui. S-a bucurat de fiecare data cand, prin locurile prin care a trecut, lumea a exclamat cu surprindere "dar voi sunteti de-ai nostri" sau cand in muzee a gasit lucrurile pe care le avea si el in curte. "Noi pastram traditii pe care nici rusii nu le mai au", isi incepe mandrul Dolghin explicatiile pentru noi. Cinstea este la mare pret pentru lipoveni: la Sarichioi nu se incuie casele si nu se leaga barcile cu scule de pescuit.

    INALT OASPETE. Cu doar o zi in urma, pragurile cazacilor au fost calcate de ministrul insarcinat cu problemele diasporei rusesti, Alexander Ceapurin. Ministrul nu le poate oferi prea multe lipovenilor din Dobrogea, dar pentru ca acestia sa fie asimilati diasporei "oficiale", urmasii cazacilor ar trebui sa se apuce sa studieze in scoli rusa, istoria si geografia dupa programa de la Moscova. "Dar noi suntem cetateni romani", argumenteaza Vasea Dolghin. "Am trait 300 de ani foarte bine fara ajutorul lor, ne vom descurca la fel de bine alte 300".

    In spatele crucii

    FOTOREPORTAJ
    Click pentru a mari
    PUNTE. Biserica din Sarichioi este legatura lipovenilor cu Dumnezeu
    In Sarichioi functioneaza doua biserici rusesti. Una subordonata administratiei din Mama Rusie, cealalta, cu organizare romaneasca. Una goala si una plina de enoriasi. In amandoua insa se oficiaza slujbele in acelasi rit, in acelasi stil (pe vechi - n.r.), iar credinciosii urmeaza aceleasi reguli de decenta si rigurozitate in privinta hainelor cu care vin in fata lui Dumnezeu.

    LEGAMANT. Enoriasul se inchina cu evlavie inainte de a pasi in curte si inca o data in fata casei lui Dumnezeu. Prin pronaos intra femeile, iar barbatii au o usa pe zidul lateral al bisericii. Lipoveanul are intaietate in fata femeii in biserica sa. Lipovencele stralucesc prin culoare, chiar daca sunt obligate sa-si ascunda de traditie matasea parului si formele trupului. Pe cap poarta casiac (batic - n.r.) cu ciucuri, al caror numar difera in functie de starea civila: fetele nemaritate poarta un ciucure, nevestele, doua, iar vaduvele, trei. Barbatul intra in biserica cu o camasa trecuta peste pantaloni si incinsa la mijloc cu un pois (brau - n.r.) al carui rost este sa desparta trupul in doua: partea curata de cea murdara. Barbatii sunt legati cu poisul de la botez si-l poarta pana in mormant. Acesta este legamantul lor intru credinta.

    Icoanele au viata inspirata de curcubeu, iar haina preoteasca este de culoarea cerului senin. Baieti si fete de toate varstele alearga prin biserica fara opreliste. La inceputul slujbei, la un pupitru din fata altarului, copiii de varsta scolii citesc cu randul dintr-o carte de rugaciuni si apoi se inchina la icoane. Batranii se roaga tacuti, nederanjati de harmalaia din jur. Pentru micuti, biserica lor nu are prea multe reguli. Iar lipovenii stiu ca credinta lor nu va cunoaste sfarsitul atat timp cat copiii vor veni alaturi de ei cu placere la slujba. (DANA COBUZ, DORU COBUZ)

    IDENTITATE
    RANDUIALA. Tacute, lipovencele asculta slujba din spatele barbatilor
    Ritul religios face diferenta dintre rusi si lipovenii asezati in Dobrogea. Lipovenii nu au acceptat reforma religioasa si de aceea ei se pot mandri ca biserica lor pastreaza multe dintre practicile pe care intreaga institutie ortodoxa ruseasca le oficializa cu cateva secole in urma. Lipovenii isi cunosc foarte bine ritul si este un motiv de mandrie pentru ei forma arhaizata, "pura", pe care au mostenit-o. Copiii, pentru a fi educati in spiritul credintei, sunt dascaliti pe langa biserica ani in sir. Cu toate ca biserica lipoveneasca pastreaza formele celei oficiale rusesti de dinainte de reforma, aceasta nu are relatii oficiale nici acum cu Patriarhia moscovita.

    BAIA RUSEASCA
    RITUAL. Baia se face inca din primele saptamani ale vietii
    O parte dintre lipovenii din Sarichioi si-a modernizat casele, si-a pus centrale termice, dar imbaierea o fac asa cum au invatat de mici: in baia neagra de fum, la 100 de grade Celsius. Baia este formata dintr-un hol micut, in care te poti retrage daca vrei sa te mai racoresti, si un fel de sauna umeda, in care temperatura apei pe vatra deschisa poate ajunge si la 110 grade Celsius. Din ritualul imbaierii nu lipsesc maceala (maturica din frunze de stejar, care foloseste la masaj) si sapunul de casa, fiert cu pelin si radacini de stanjenel. Vasul in care fierbe apa in baia familiei Dolghin este un corp de racheta SS20. "Este cel mai pasnic mod de utilizare a acestei arme: ii arat fundul in fiecare sambata", rade Nea Vasea. Pe timp friguros, dupa baie, rusii se relaxeaza pe lejanca (soba cu prici) si beau ceai de menta cu lapte sau ceai negru cu vin. Baia este un ritual saptamanal inca din primele zile ale vietii. Nou-nascutilor li se face intaia baita fierbinte inainte de a li se vindeca buricul.

    Secolul XIV

    La inceputul acestui secol, turcii au patruns, in mod pasnic, in Dobrogea, comandantul care i-a adus aici fiind considerat un sfant - Saltic Baba Dede. Babadagul a fost ales locul de pelerinaj din extremitatea nordica a imperiului, dealul in care au fost depuse o parte dintre osemintele sale, Coieni Baba (Tatal oilor - n.r.) este si acum loc de pelerinaj pentru turcii din toata lumea.

    FUGA DE TAR
    In vremea cand la Moscova se aplica o reforma religioasa care nu placea razboinicilor din zona Donului - foarte buni cunoscatori ai ritualurilor religioase nu acceptau schimbarile pe care biserica le adopta - Tarul Petru I avea mari motive de nemultumire. Cazacii ii primeau pe pamanturile lor pe cei care fugeau din robie de pe mosii. Semilibertatea pe care acestia o dobandeau astfel ii incuraja pe fugari. Cazacii au decis sa paraseasca taratul, ajungand in Kuban, unde au fost primiti de turci pe teritoriul Dobrogei de azi, la 1739. Acestia au infiintat aici trei forturi militare: Dunavat, Svistovska si Sarichioi. In 1864, cazacii si-au desfiintat institutia militara, krugul de la Sarichioi, dupa un conflict in care dobrogenii s-au trezit ca trebuie sa lupte impotriva celor de un sange cu ei.

    UNDE SE AFLA ECHIPA JURNALULUI
  • Comuna Crisan este situata in partea estica a judetului Tulcea, in Delta Dunarii, la 26 de mile de Tulcea si 14,5 mile de Sulina
  • Este compusa din satele: Crisan (resedinta de comuna), Caraorman si Mila 23
  • Comuna are o suprafata administrativa de 38.070,90 de hectare
  • In cele trei sate traiesc circa 1.400 de locuitori in peste 500 de gospodarii
  • Crisan se invecineaza cu: Chilia Veche, C.A. Rosetti, Murighiol, Maliuc si orasul Sulina
  • Numele "Caraorman" este de origine turceasca si inseamna "padure neagra"
  • Zona are o clima temperat-continentala, temperatura medie fiind de 11,4 grade Celsius
  • Judetul Tulcea are cea mai mica densitate a locuitorilor: 30,4 locuitori/kmp
  • Citeşte mai multe despre:   biserica,   sarichioi,   cazacii,   dolghin

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de