FOTOREPORTAJ -..." /> FOTOREPORTAJ -..." />
x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Salvatorul Pesterii Ursilor

0
Autor: Eugenia Mihalcea Florina Zainescu 10 Iul 2006 - 00:00

A fost primul care a explorat Pestera Ursilor, a salvat-o si a renuntat la salariul de miner pentru a lucra aici. Traian Curta isi doreste o recunoastere a statutului sau de descoperitor al "golului".


> FOTOREPORTAJ - Click pe imagine
DESTIN. In toamna anului 1975, minerul-artificier a schimbat soarta satului natal pentru totdeauna
A fost primul care a explorat Pestera Ursilor, a salvat-o si a renuntat la salariul de miner pentru a lucra aici. Traian Curta isi doreste o recunoastere a statutului sau de descoperitor al "golului".

Cand am pornit spre satul Chiscau eram chititi sa-l cautam pe Traian Curta, minerul care acum mai bine de 30 de ani a descoperit Pestera Ursilor. Cati ani o avea? O mai trai? Framantarile noastre si-au gasit raspunsul cand nea Traian a dat buzna in curtea unui consatean de-al sau unde poposisem in drum spre pestera. "El e al’ de-a descoperit pestera Ursilor", ni l-a prezentat gazda noastra. Ne simteam de parca tocmai trasesem lozul cel mare la Loto. In doua secunde ii si facusem program de vizitare a "ursilor" omului nostru. "Stati numa’ sa anunt acas’ s-apoi viu si mergem", ne-a raspuns el jovial. Si ochii ii sclipeau la gandul ca-si va desface iar - oare pentru a cata oara?! - tolba cu povesti.

DESCOPERIREA. Toamna anului 1975, o zi obisnuita la cariera de marmura din Chiscau. Cam asa incepe povestea lui nea Traian. O zi care i-a schimbat viata, pentru ca, in urma unei explozii controlate, a gasit o deschizatura de vreo 30 de centimetri in stanca. "Am avut o franghie cam la patru metri lungime, pe care am legat-o si am zis - cat tine franghia cobor. Am vrut sa vad ce ascunde golul", isi aminteste fostul miner-artificier. Primul lucru de care s-a impiedicat a fost un craniu mare - de Ursus Spelaeus, care este expus astazi la intrarea in pestera. "Am intalnit craniul acela mare, am observat ca s-a intors cu coltii, ca nu mai stiam ce animal ii. Era povestea cu zmeii si atunci am zis: dom’le, asta-i un craniu de zmeu", spune amuzat nea Traian. Nu s-a speriat. A mers mai departe, minunandu-se de frumusetile ce-i apareau in lumina lanternei de vanatoare. A stat o ora si 45 de minute in subteran, de incepusera colegii sa strige dupa el. I-a speriat legand craniul gasit de franghie si trimitandu-l sus in locul sau. "Imediat cum s-a aflat in sat, toata lumea sa vina sa vada, dar nu am lasat pe nimeni sa coboare, sa intre, sa rupa nimic. Dupa trei saptamani a venit primul-secretar de la judet, cum era atunci, unul Blajovici, care tinea la natura." Pana la venirea primului-secretar insa, Traian Curta a fost nevoit sa-l infrunte pe seful sau, care dorea sa arunce pestera in aer pentru a nu-si pierde cariera. Cu riscul de a fi dat afara, nu a continuat dinamitarea si a refuzat sa semneze hartia prin care subordonatii sai ar fi putut sa faca asta.

DE PAZA. Nu s-a mai intors niciodata la traiul de miner. A ramas sa pazeasca pestera. "Am lasat salariul de miner de cum era atunci, 2.000 de lei pe luna si am acceptat un salariu de 1.000 de lei, numai sa nu se distruga", rememoreaza nea Traian. A lucrat la amenajare cot la cot cu speologii de la Institutul "Emil Racovita" din Cluj, iar mai apoi s-a angajat ca ghid. A iesit la pensie in 1999, cand nu l-au mai tinut plamanii. "Aici umiditatea e de 100%. Iesi afara la 30-35 de grade, intri inapoi aici... Stiti cum ii?! Ca si fierul ala care acum il calesti, acum il decalesti. Si pana la urma nu mai e bun de nimic", ne explica el. Cunoaste pestera ca nimeni altul. Ca doar de multe ori s-a ciondanit cu sotia ca lasa totul balta si pleca sa mai cerceteze stalactitele si stalagmitele din salasul ursilor de pestera, doar doar i-o fi scapat ceva. Asa a aflat ca trei dintre stalactitele de pe peretele pesterii sunt instrumente muzicale: un clopot de biserica, o toaca si o orga. Si au un sunet dumnezeiesc.

REGRET. Timpul zboara si iesim iar la lumina zilei. Nea Traian devine brusc stingher. "Stiti, dumneavoastra sunteti de la Bucuresti...", incepe el cu un glas mic. "Nu stiti cumva de unde pot sa obtin si eu un brevet, un drept de proprietate intelectuala ca eu am descoperit golul", ne intreaba el. In materialele de prezentare a pesterii este atestat ca primul explorator al pesterii, dar aceasta calitate nu i-a fost recunoscuta niciodata oficial. Pana si placa de marmura pusa la intrarea in pestera si care il anunta pe vizitator ca el, Curta Traian, a descoperit-o i-a facut-o un prieten. "Oamenii de la judet mi-au zis ca nu au timp de asta. Sa-mi fac singur daca vreau." Dar brevetul nu si-l poate face singur.

VRAJIT
"Am avut o franghie cam la patru metri lungime, pe care am legat-o si am zis - cat tine franghia cobor. Am vrut sa vad ce ascunde golul. Am intalnit craniul acela mare. Nu stiam ce animal ii. Era povestea cu zmeii, si atunci am zis: dom’le, astai un craniu de zmeu"

CA ACASA
"La o saptamana dupa ce am circulat prin pestera ma plimbam pe aicea singur, mai veneam de acasa si intram singur cu lanterna sa mai observ ce n-am observat. Daca ati scoate o stalagmita afara, de oriunde din pestera, as sti imediat sa va spun unde a fost"

PREZENTARE
Pestera Ursilor a fost amenajata si electrificata imediat dupa descoperire, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980. Intrarea in pestera se face la altitudinea de 482 m, printr-un pavilion special pregatit pentru turisti, loc unde sunt amenajate o sala de asteptare cu cateva exponate, dar si cu o scurta prezentare a pesterii.
Lungimea totala a locului, atat cel care se viziteaza, dar si a portiunii declarate rezervatie stiintifica, este de peste 1.500 de metri, din care nivelul inferior, care nu este pentru public, cu o lungime de aproximativ 700 de metri. Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 de metri si este compusa din trei galerii: Galeria "Ursilor", Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor". Pe parcursul vizitei veti intalni "Lacul cu Nuferi", "Sfatul batranilor", "Casuta piticilor" dar si perdelele de "macaroane" care atarna din tavanul pesterii. Toate acestea sunt bogate in formatiuni: stalactite si stalagmite, dar si resturi scheletice ale ursului de pestera - Ursus Spelaeus. Caile de acces catre pestera sunt pe DN - 76 (Oradea - Deva), cu derivatie la km 86 in comuna Sudrigiu, pe DJ - 763, inca 16 km.

INVESTITIE DAUNATOARE PENTRU STALACTITE SI STALAGMITE
TURISM. Pestera este vizitata pentru frumusetea formatiunilor
Desi s-a pensionat in ’99, Traian Curta continua sa-si viziteze "copilul" din muntele de marmura. Nu-i prea incantat de noul sistem de acces introdus de fratii Micula, concesionarii pesterii. Niste usi rotative din metal au fost montate la intrare, accesul facandu-se pe baza de cartela, ca la metrou.
Pentru ca fiecare turist trebuie sa "ponteze", usa care separa golul de suprafata sta mai mult timp deschisa si, o data cu vizitatorii, intra mai mult aer cald de afara, ceea ce nu face prea bine calcarului din peretii pesterii. Situatia este asemanatoare si la iesire, cand acestia trebuie sa treaca, unul cate unul, prin acelasi sistem de usi rotative.
O alta investitie ar fi fost mult mai utila, dupa parerea lui nea Traian: schimbarea sistemului de iluminare a pesterii, pentru ca actualul "bate" pe anumite stalagmite si pe un schelet de Ursus Spelaeus, "piesele" capatand o culoare inestetica, verde. "Eu curatam stalagmitele inverzite cu alcool si le clateam bine cu apa pentru a le reda culoarea, dar acum nu mai face nimeni asta si e pacat!", ne-a marturisit el.
Citeşte mai multe despre:   traian,   peşterii,   peştera,   urşilor

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de