x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sub turla Bailor Rele si Bailor Bune de trei secole

0
Autor: Carmen Preotesoiu 08 Iul 2006 - 00:00
Sub turla Bailor Rele si Bailor Bune de trei secole


Singura biserica ortodoxa din Baile Felix are varsta de cateva sute de ani, dar cei care calca taram de Bihor au parte de ea numai de 13 ani, cand a fost adusa de la Brusturi, sub carmuirea blanda si inteleapta a calugarului care traieste la marginea padurii, parintele Ioan.

De departe, turla bisericii se inalta semeata, dandu-ne de stire ca e musai sa fie macar o data vizitata. Lemnul gros, lacuit stie sa-si poarte varsta. Sa tot aiba cateva sute de ani, dar, chiar si asa, isi asteapta credinciosii cuminte. Impodobita de jur imprejur cu "funie impletita si decorata cu dintele lupului, biserica mica, cu pridvor in fata, este singura biserica ortodoxa care se afla in Baile Felix. Oamenii nu mai prididesc in a spune ce binecuvantare este aparitia acestui lacas sfant, dand slava Cerului, dar si parintelui care slujeste in fiecare zi de sarbatoare si seara de seara, vecernia.

SFATUL BATRANILOR. Din ’89, incercarile de a construi o biserica ortodoxa in zona s-au intetit. Dar "nici gand de reusita", spune parintele Ioan. "A fost nevoie sa se mute biserica din Brusturi de Bihor ca oamenii sa aiba unde-si unge sufletul." Biserica este atestata din 1764, iar "documentul spune ca lacasul sfant este asa de batran si de vechi, ca trebuie neaparat reparat". Deasupra usii bisericutei se vede si acum amprenta celui care s-a milostivit si a restaurat-o: maestrul Todere. Numele sau apare scrijelit pe lemnul daruit mesterului de un nobil, din padurile sale. In 1784, biserica este sfintita si, incepand cu secolul al XIX-lea, Casa Domnului avea sa devina si loc de judecata.

JUDECATA LOCALA. Parintele Ioan se asaza pe lavita de care se sprijina peretii din barne ai bisericii. Cine ar fi crezut ca pe acea bucata de lemn au stat batranii satului de odinioara, care isi foloseau intelepciunea de fiecare data cand era nevoie pentru a face dreptate oamenilor si pentru a da verdictul in pricinile de stat? Parintele priveste cu ochi mari spre turla inalta ca o sulita, semnul distinctiv al bisericilor care au tribunal local. "Turla este inconjurata de alte patru coifuri. Si nu intamplator. Cunoscatorii isi pot da seama imediat ca in acel loc se puteau derula si recursurile, in cazul in care impricinatii nu erau de acord cu decizia tribunalului", povesteste calugarul.

IN ZI DE SARBATOARE. Acum 13 ani, in Baile Felix nimeni nu stia de istoria bisericii si nici de pedepsele care se acordau celor gasiti vinovati, "sanctiuni usoare, care faceau doar sa rusineze oamenii", dupa cum explica cu blandete parintele. "Pruncii erau batuti cu urzici, oamenii erau pusi sa ingenuncheze cu mainile in perindele (doua scanduri legate) numai ca sa rada satul." Acum, toate au devenit povesti. Putini dintre cei care calca pragul pridvorului asemanator caselor taranesti de altadata sunt interesati de istoria bisericii. A ramas insa parintele Ioan, care sa le aminteasca de puterea lui Dumnezeu si de mireasma vremurilor trecute. El este primul preot pe care acesti oameni l-au avut. Era noaptea de Inviere, cand parintele a calcat pentru prima data printre oamenii din Baile Felix. "Se intampla cum 13 ani. Peretii erau goi si nici curent electric nu aveam." De-acum, bisericuta este vestita pentru slujbele care se tin, dar si pentru vechimea ei. Pe peretii interiori atarna nenumarate icoane lucrate de preotul Ioan. Intr-una din zilele saptamanii, preotul merge prin spitale si se roaga alaturi de cei bolnavi. Dupa aproape 40 de ani de monahie, parintele a invatat sa se apropie de oameni. Are grija de ei, asa cum ingrijeste si pictura usilor imparatesti din secolul al XVIII-lea sau altarul poligonal, acum aproape imposibil de intalnit si in alta parte.

VECHI
"Tinda joasa cu plafon si turla cu coif inalt o fac unica. Dupa ce am venit aici am avut senzatia ca in sfarsit am facut un bine tuturor celor care tanjeau dupa un loc sfant ortodox" - Parintele Ioan, parohul bisericii ortodoxe din Baile Felix

ISTORIE
Biserica a aparut in statiune dupa multe incercari ale Episcopiei Bihor de a sfinti pamantul apelor magice. Cu mult timp in urma, tinutul care astazi este cunoscut sub denumirea de Baile Felix era impartit in doua: Baile Rele si Baile Bune, primele aflandu-se in proprietatea statului maghiar. De jur imprejur nu existau decat niste pavilioane foarte vechi cu ape termale.

De-ndata ce a intrat in vigoare Legea Averescu, in 1924, statul roman intra in posesia Bailor. Oamenii au inceput sa auda de efectele curative ale apelor si, treptat-treptat, locul a prosperat, devenind una dintre cele mai cunoscute si mai populate statiuni.

CURA CU AROMA DE LANGOS
La Baile Felix, turistii par a fi ademeniti nu numai de tratamente, ci si de arome si gusturi care in curand vor purta marca de statiune. Responsabila de ani buni cu gadilatul papilelor gustative ale trecatorilor este o fosta tesatoreasa, tanti Viorica. Femeia cu ochi verzi si senini, dupa mii de placinte cate a invartit vreme de vreo sapte-opt ani, nu mai este o necunoscuta a locului.

Munceste de dimineata, de pe la opt, si ajunge acasa cu putin inainte de miezul noptii. Gogosile sfaraie. In fata gheretei, oamenii fac coada. Tanti Viorica repede intinde coca, o azvarle apoi in tigaia incinsa, o unge cu smantana, ba mai razuieste grabnic cascaval si langosu-i gata. "Sa va fie bine", ne ureaza. Pofta-i mare. N-apucam sa ne luam ramas bun, ca femeia chicoteste ca un copil: "Pe curand!". Din experienta adunata, stie ca maine nu vom rezista ispitei si iarasi vom veni, cerand inevitabil: "Un langos, va rog!". (Carmen Preotesoiu)

COMANDA
Cine o vede pe femeia de 59 de ani, cu mainile mereu unse de uleiul aluatului, crede ca a indulcit turistii o viata intreaga. Ei bine, nu. Inca de la 16 ani, tanara de pe-atunci s-a angajat ca tesatoreasa. Se mandreste cu toate cusaturile pe care le-a facut vreme de 35 de ani de munca. Insa, spune ea, "cel mai mult am lucrat la o fata de masa, comandata special chiar de Elena Ceausescu. Era tare migaloasa. Cu multe cusaturi si bilute, ca ne-a trebuit ceva vreme pana am ispravit-o".
Citeşte mai multe despre:   biserica,   oamenii,   părintele,   baile,   felix,   baile felix

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de