x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului

0
Autor: Paula Anastasia Tudor 24 Iun 2008 - 00:00
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului


TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Am coborît pe poteca ce duce la izvorul de sub dealul Mănăstirii Sf. Ioan Casian, prin păduricea în care-şi încîlcesc crengile şi lăstarii arbori pitici şi arbuşti, dar n-am observat plăcuţa ce indica schimbarea de direcţie (probabil o bifurcaţie de potecuţe) către izvor şi am mers tot înainte pe firul bătut. Cum ieşim de sub bolta de încrengături verzi, brusc, peisajul capătă dimensiuni apocaliptic-urbane. În locul izvorului pe care-l căutăm, în faţa noastră se deschide potecuţa prin păduricea stîncoasă şi zumzăită de tot felul de insecte aflate în nebunia împerecherii şi se închide într-un ditamai drumeagul de pămînt brăzdat de şenile de buldozere, care urcă un imens val de pămînt. Iar zumzăitul pădurii se transformă în huruit asurzitor. Urcăm valul de pămînt şi imensul şantier ni se înfăţişează în toată "splendoarea" sa. Tractoare, motocompresoare, basculante, buldozere, excavatoare zumzăie şi ele pe un ton mult mai agresiv decît cel cu care ne obişnuise pădurea-rezervaţie.

BARAJ – DA, AVIZE – BA! Valul de pămînt care ne-a tăiat calea e digul unui baraj ridicat chiar în poala dealului în imediata vecinătate a pădurii, menit să adune apele din Rîul Casimcea – cel ce şi-a brăzdat drumul printre stîncile Cheilor Dobrogei – şi să formeze un lac artificial pentru agrement. Ştiam că există intenţia de a se construi un baraj în zonă, dar mai ştiam şi că lucrările au fost sistate din cauza lipsei avizelor de mediu, dar şi ale celor de la Apele Române. Acestea se pare însă că sînt motive insuficiente sau nedemne de a fi luate în serios, cel puţin pentru unii.

Merg pe dig spre locul unde se lucrează cu spor la o clădire şi încerc să cuprind cu privirea dezastrul care mi se desfăşoară sub ochi. În lacul artificial s-a adunat ceva apă, însă doar în partea sudică – cea în care mă aflu. Din el se înalţă cîteva moviliţe, pe care au fost plantate de curînd diverse conifere. Digul trece prin rezervaţia naturală, pe sub stînca ce adăposteşte Peştera Sfîntului Ioan Casian, delimitînd dealul şi continuă asemenea, grăniţuind pădurea şi dealul din sud-est, pe o lăţime de aproximativ 200 de metri. În dreptul clădirii în construcţie digul coteşte şi o ia înapoi – spre nord-vest – pe marginea fostei văi a Rîului Casimcea. De-acolo de unde sînt – în extrema sudică – nu se vede capătul viitorului lac de acumulare. Constat ulterior că se lungeşte pe aproximativ 800 de metri.

MĂCELUL. O femeie care face parte din echipa de muncitori vine spre noi cu niscaiva bidoane goale în braţe. Se duce la izvor după apă. "Vă place?", ne întreabă ea vădit mulţumită. "Daaaa...", îi răspund mimînd încîntarea cu un zîmbet crispat. "Ei, acum nu-i nimic, să vedeţi ce frumos va fi în patru-cinci ani!", răspunde femeia. "O adevărată staţiune! Hoteluri, căsuţe, restaurante...", ne-a zugrăvit ea imaginea pe care o dibuiam însă cu mult mai puţină veselie. Ne luăm rămas bun şi mergem mai departe către construcţiile ce se ridică – una din pădure, sub deal, alta în colţul lacului – un turnuleţ cu alura de foişor.

 Din cînd în cînd, norii pornesc a se scutura, aşa că, profitînd de repriza de ploaie măruntă iscată din senin, apelăm la îngăduinţa muncitorilor să ne adăpostim în foişor.

"Uitaţi, pe insula aceea or să fie căsuţe, acolo, pe cealaltă, or să fie terase, şi mai este una care nu se vede de aici, unde am înţeles că o să fie un hotel. Eheee! E plan mare aici! Dincolo, pe malul lacului, în partea aceea unde se scobeşte malul, o să se construiască un hotel mare şi pe drum încoace or să fie tot felul de căsuţe şi terase... multe... străzi asfaltate, cu sens giratoriu, că în spate, spre cîmp, o să se facă un cartier de case pentru noi, ăştia care lucrăm aici", ne-au povestit muncitorii entuziasmaţi de idee. "Şi cam în cît timp vor fi gata toate astea?", întreb. "Aaaa, păi, mai durează cel puţin cinci ani." "Deci aveţi asigurat locul de muncă pentru următorii ani." Oamenii au dat din cap sceptici. "Nu se ştie! Dacă ne plătesc... da." "Păi ce, nu vă plătesc?" "A, ba da, ne-au dat...", răspund ei, însă cu mai puţină exaltare.

Muncitorii ne-au mai explicat că prin şanţul care e săpat în exteriorul digului pe partea dinspre dealul Peşterii va curge Rîul Casimcea, dar asta abia după ce se va umple lacul. Deasupra dealului pluteşte de ceva vreme, urmărind ce se petrece jos, la sol, o acvilă.

Poliţia se teme de banii negri

Ne mărturisesc cu rezervă nişte localnici: patronul este un om bine informat. Pînă în urmă cu jumătate de an, cînd venea vreun control de la mediu sau de altundeva, ei primeau ordin să dosească utilajele pînă trece primejdia. Acum, deja, lucrările sînt atît de avansate, utilajele atît de multe, iar beneficiarul a dobîndit o poziţie atît de solidă, încît nu se mai sinchiseşte de nici un control. A primit sprijinul politic scontat? Tot ce se poate, dar e greu de dovedit. Altceva e însă mult mai uşor de dovedit. Babinciuc şi-a plătit aproape toată lucrarea şi continuă să o plătească la negru. Forţa de muncă, combustibili, piese de schimb pentru utilaje... Dar îndrăznesc oare "şoriceii" de la Garda Financiară şi de la Serviciul de Combatere a Fraudelor din IJP Constanţa să-l caute la facturi pe Babinciuc? Păi, au îndrăznit să-l caute la ţigări şi la petrol, pe cînd încă nu scosese coarnele, pe cînd nu-şi făurise un mic regat local al transportului? Vă dezvăluim un secret, pe care nici Poliţia, nici Garda nu vor să-l ştie: dacă patronul Media Sud îşi permite să plătească la negru înseamnă că şi încasează venituri negre... Dar cui îi pasă oare?
  • Valentin Zaschievici

Popimea achiesează

Pe creasta muntelui, deasupra teribilei amenajări funciar-urbanistice, ilegală şi monstruoasă, se ridică Biserica Sf. Casian. O să vă miraţi, dar mai curînd să nu vă miraţi, că păstrătorii sfintelor taine şi paznicii peşterii în care a trăit, meditat şi propovăduit sfîntul nu sînt prea deranjaţi de construcţiile foarte profane a căror temelie s-a pus. Am fost să vorbim cu părintele Iustin Petre, stareţ şi ipotetic cerber al dreptei rînduieli rămase netulburată de veacuri, pînă la venirea lui Babinciuc. Voiam să aflăm dacă ştie ce vecini are, dacă bănuieşte ce chiolhanuri se vor trage în următorii ani în preajma lui. Părintele avea, pare-se, o indispoziţie şi nu ne-a putut primi. Ne-a transmis că nu e acasă. Un călugăr tînăr şi, de bună seamă, dedicat celor sfinte ne-a spus că se speră în buna-cuviinţă şi în înţelegerea patronilor. Aceeaşi părere o are şi Arhiepiscopia Tomisului, prin vocea purtătoarei de cuvînt. Că hotelul va fi departe de mănăstire, deşi cam aproape de peşteră, şi să nu facem proces de intenţie unor investitori, nu-i aşa, serioşi. Feţele bisericeşti speră că vecinii lor vor manifesta decenţă, pioşenie şi cucernicie atît la cîrciumă, cît şi pe malul iazului. Aşa să le ajute Dumnezeu!
  • Valentin Zaschievici

Citiţi mîine
Căcănaria care stinge Luminiţa de lîngă Năvodari. Un sat încolţit de: fabrici de ciment, Petromidia şi căcănaria comunală Raja.



23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de