x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Delta, încă folosită pentru agricultură

0
Autor: Alexandru Nastase 26 Iun 2008 - 00:00
Delta, încă folosită pentru agricultură


TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată 
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului. 
Ceauşescu a dat ordin în anii ’70 ca lacuri întinse şi kilometri întregi de canale din Delta Dunării să fie secate şi transformate în terenuri pentru agricultură. Dictatorul nu vedea va­loarea naturală a Deltei, devenită ulterior Rezervaţie a Biosferei, considerînd că terenurile de sub lacuri sînt excelente pentru cereale, le­gu­me, pepeni sau chiar pomi fructiferi. Ca atare, în anii ’70 şi ’80 hectare în­tregi de luciu de apă au fost îndigui­te şi apoi secate, devenind „roditoa­re“ ogoare, gata să contribuie şi ele la producţiile-record la hectar care se raportau în acele vremuri. Nu în ultimul rînd, pentru accesul la re­surse, au fost tăiaţi zeci de kilometri de canale. Multe dintre acestea nu respectă cursul braţelor şi canalelor naturale (de la vest la est), ci traversează Delta de la nord la sud.

RENATURARE.
După Revo­luţie şi după includerea Deltei Du­nării pe lista patrimoniului mondial UNESCO, s-a luat decizia recon­struc­ţiei ecologice a Rezervaţiei. Zis şi făcut. Cu ajutor internaţional, dar şi cu forţe proprii, unele amenajări au fost „redate circuitului natural“. Di­gurile au fost sparte, iar incintele reinundate. Cel mai mare succes: fosta amenajare agricolă Babina-Cer­novca. Programul de renaturare a fost extrem de apreciat. În vreme ce în vest astfel de proiecte de reconstrucţie ecologică se desfăşoară pe cîteva hectare, în Delta Dunării au fost renaturate cîteva mii! Au venit şi diplome şi distincţii internaţionale pentru felul în care era administrată Rezervaţia. Programul era văzut şi ca o excelentă soluţie de contracarare a efectelor – posibil devastatoare – ale canalului ucrainean Bîstroe. Pentru că majoritatea amenajărilor agricole se află între braţul Chilia şi bra­ţul Sulina, reconstrucţia ecologi­că ar fi însemnat preluarea către aceas­tă zonă a unui debit imens de apă din Chilia. Asta ar fi însemnat că zone valoroase din Rezervaţie (precum colonia de pelicani Roşca-Buhaiova sau pădurea Letea) ar fi beneficiat în continuare de suficientă apă, mai ales în verile foarte secetoase.

BLOCAJ POLITIC.
Lucrurile s-au oprit brusc în anul 2005. În loc ca programul de reconstrucţie ecolo­gică să continue, el a fost oprit brusc, din motive politice. Deşi renaturarea Deltei era inclusă în programul de guvernare al Alianţei D.A., liberalii şi democraţii au îngropat-o de tot. Consiliul Judeţean Tulcea, dominat de cele două partide, a refuzat să mai pună la dispoziţie terenuri pentru agricultură. S-a descoperit astfel că, între 1996 şi 2000, în timp ce Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării renatura incintele agricole, Consiliul Judeţean le concesiona pentru agricultură pe cele la care nu se lucra. Concesiunile s-au făcut pe 39 sau 49 de ani, beneficiare fiind firme din mai multe zone ale ţării. În 2005 şi 2006 s-au reziliat concesiunile pentru peşte în­che­iate de PSD în 2002-2003, iar toată lumea se aştepta ca şi concesiunile agricole să fie încheiate. Acest lucru nu s-a întîmplat, astfel că, pe de o parte, Delta s-a umplut de braco­nieri, iar pe de altă parte, s-a făcut pe mai departe agricultură, aşa cum îşi dorea Ceauşescu. La inundaţiile din 2006, digul care apăra amenajarea Pardina era gata să se rupă, însă concesionarul zonei nu a fost de acord în ruptul capului cu o inundare controlată. Omul nu dorea să-şi piardă banii şi a consolidat digul pe banii lui. Mulţi concesionari pri­mesc de la stat subvenţii importante şi refuză astfel categoric rezilierea contractelor.

TROC. De trei ani încoace, guvernanţii dau asigurări că rena­turarea Deltei va reîncepe. Realita­tea a arătat că mint cu neruşinare. În primăvară s-a anunţat că Ministe­rul Mediului şi Dezvoltării Durabile a semnat un protocol de preluare a respectivelor terenuri de la Consi­liul Ju­deţean. Trocul era unul cît se poa­te de simplu: „ne daţi te­re­nurile pentru renaturare, vă facem in­ves­ti­ţii în reţele de apă şi canalizare în lo­calităţile judeţului“. Deşi la Bu­cu­reşti s-a anunţat că Protocolul a fost semnat şi este un succes, la Tulcea consilierii CJ l-au respins în două şe­dinţe (dintre care una extraordinară). Lanţul de minciuni şi de bîl­bî­ieli a făcut ca unul dintre cele mai apreciate proiecte româneşti să fie aproape îngropat. Dacă pentru a-i elimina pe concesionarii titulari ai contractelor de peşte s-a făcut orice, mergîndu-se chiar pînă la a se în­căl­ca legi pentru a scoate din afaceri di­verse firme controversate, cînd e vor­ba de reconstrucţia ecologică a unei rezervaţii incluse în patrimo­niul UNESCO, toată lumea doar dă din gură... Deocamdată, Delta mai are de aşteptat.

Epavele sufocă Delta

Încă o realitate a Deltei Du­nă­rii: Rezervaţia Biosferei este sufocată de epave. Cînd citiţi epave, nu vă gîndiţi la Titanic. Nu sînt nici pe departe atît de mari şi nici nu „îşi dorm somnul de veci“ pe fundul canalelor sau al la­cu­ri­lor din Deltă. Sînt nave de di­men­siuni medii şi mici care, scoa­se din uz, au fost depozitate te miri pe unde, în plină Rezervaţie. Ma­joritatea zac pe malul braţelor Du­nării. Pline de rugină şi de hi­dro­carburi, fostele şlepuri, îm­pin­gă­toare, şalupe rapide, hote­luri plutitoare, chiar bucăţi din cargouri dăunează grav Rezer­va­ţiei. Pentru că nimeni nu a luat pînă acum nici o măsură pentru remedierea problemei, armatorii continuă să ducă schelete de navă în Deltă şi să le abandoneze acolo. E mult mai ieftin şi mai convena­bil aşa de­cît să plătească tăierea lor. Au­to­rităţile spun că această pro­ble­mă care s-a înrăutăţit în ul­ti­mii ani – cînd Delta a devenit în ul­ti­mii ani, din multe puncte de ve­de­re, un sat fără cîini – are o re­zol­vare. Potrivit guvernatorului Re­­zer­vaţiei, liberalul Paul Cono­nov, în viitorul apropiat se vor or­gani­za licitaţii, iar firmele care le vor cîştiga vor fi obligate să scoa­tă epa­vele din Deltă, să le ducă la ca­sat şi chiar să ecologizeze zona de unde monştrii de metal vor fi fost ridicaţi. Acesta este însă discursul din ultmii trei ani al guvernatorului. Deşi promisiunile sale nu mai au cre­dibilitate, astfel de opera­ţiuni s-au realizat deja: de exemplu, o epavă din zona local­i­tăţii Cri­şan a fost ridicată şi dusăla ca­sat pentru a fi valorificat me­ta­lul în zona Galaţi.

Digurile sînt tot în proiect

După inundaţiile catastrofale din 2006, cînd cotele istorice ale Dunării au făcut prăpăd în Deltă, autorităţile au anunţat măsuri imediate pentru ca în cazul repetării unei astfel de situaţii, oamenii să nu mai aibă de suferit. Doi ani mai tîrziu, s-au făcut extrem de puţine din cele care s-au promis. Vă amintiţi probabil devastatoa­rele inundaţii din primăvara lui 2006. Apele Dunării s-au umflat pes­te măsură şi au produs dezastru du­pă dezastru în România. Digurile fluviului au cedat unul cîte unul, fă­cînd prăpăd pe tot cursul Dunării, de la intrarea în ţară pînă în Deltă. Deşi televiziunile s-au ocupat mai puţin de situaţia din Deltă şi s-au axat pe dramele de la Rast, Bistreţ sau Ostrov, situaţia a fost tragică şi în Rezervaţia Biosferei. Aproape 15 localităţi din Deltă nu au dig de protecţie, astfel încît la ape mari sînt victime sigure. Aşa s-a întîmplat şi în 2006, cînd apele revărsate ale Du­nă­rii au umplut casele oamenilor. La televizor, oamenii au anunţat măsuri excepţionale care să ajute oamenii, iar pe termen scurt remedierea situaţiei şi construirea de diguri de apărare. Doi ani mai tîrziu, lucrurile promise nu s-au prea realizat.

ÎNCET-ÎNCETIŞOR. La ora actuală, în Deltă nici unul dintre di­gurile începute nu a fost fina­lizate. Situaţia cea mai bună se în­t­îl­­neşte în suburbia tulceană Tudor Vla­dimi­res­cu. Inundat puternic acum doi ani, suburbia de peste bra­ţul Tulcea este acum apărată de o po­sibilă no­uă vi­itură. Două treimi din digul de apă­rare este gata, aşa că la o posibilă no­uă viitură, oamenii vor fi, teoretic, mai apăraţi. Situaţia se mişcă şi la Sulina, unde s-au de­ma­rat mai mul­te lucrări de consolidare a digu­ri­­lor. Nici acestea nu sînt însă fina­lizate.

AJUTOARE PUŢINE. În alte localităţi, precum Plauru, nu s-a făcut nimic. Situat vizavi de marele oraş Izmail, satul nu a fost băgat în seamă de autorităţi şi nici pînă în mo­mentul de faţă nu are dig. Oa­me­nii spun revoltaţi că, deşi aproape toţi au fost afectaţi într-o mai mare sau mai mică măsură, au fost nevoiţi să-şi refacă locuinţele şi mai ales dependinţele cu banii proprii. Re­pre­zentanţii autorităţilor au­ venit, au constatat şi au plecat trimiţînd apoi, ici şi colo, niscaiva saci de ci­ment pe la vreun sătean. Deşi celelalte construcţii din curţi (grajduri, coteţe) au fost distruse de ape, guvernul nu a dat bani decît pentru case. În aceste condiţii, pagubele au fost suportate din buzunarul fiecăruia.

VIITOR NESIGUR. Locuitorii Deltei sînt sceptici cu privire la ce îi aşteaptă. Ei sînt siguri că la toamnă se va schimba guvernarea şi speră ca noul Executiv să nu-i mai trateze cu superficialitate şi să vadă mai cu atenţie problemele pe care le au. De asemenea, împreună cu Convenţia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea, autorităţile de la Bucureşti au demarat un plan de refacere a Luncii Dunării. Se urmă­reşte astfel crearea de zone inun­dabile de-a lungul fluviului, astfel încît la viitoare posibile inundaţii presiunea apei să nu se mai exercite doar asupra digurilor, ci să fie pre­luată de aceste zone. Nimeni nu ştie cînd va demara acest program...



25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent

Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   s-au,   dunării,   delta,   sînt,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de